"ECOLOGIE UMANĂ" pentru deţinuţii din Cluj. Un oficial norvegian a adus NOUTATEA în România

Un concept inovativ, numit ecologie umană, implementat în Norvegia pentru reabilitarea deţinuţilor, ar putea fi implementat la Cluj de către guvernatorul Serviciilor Corecţionale din Sud din ţara fiordurilor, Arne Kvernvik Nilsen.

Arne Kvernvik Nilsen se află zilele acestea la Cluj-Napoca, unde joi a ţinut o conferinţă despre conceptul său de ecologie umană în cadrul evenimentului Ziua Interacţiunii Om-Animal, organizat la Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei a UBB, precum şi pentru a avea întâlniri şi discuţii despre proiectul pe care ar vrea să îl deruleze aici.

Ideea acestui concept este aceea de a folosi natura, dar şi principii dintr-o serie de ştiinţe umaniste, pentru a-i transforma pe deţinuţi din infractori şi criminali în fiinţe responsabile, care odată eliberate să poată face faţă societăţii, să nu recidiveze şi să nu inspire teamă.

Arne Kvernvik Nilsen şi-a experimentat ideile într-un un proiect care funcţionează de aproximativ zece ani la Bastoy, în Norvegia, unde pe o insulă există o închisoare în care deţinuţii nu stau în celule, ci în căsuţe, ca în tabără, îşi gătesc singuri două mese pe zi, cina fiind servită, muncesc şi trăiesc împreună ca într-un mic sat.

'Prin ecologie umană înţelegem felul în care oamenii interacţionează între ei, dar şi cu natura, cu mediul înconjurător, devin parte a ceva. Este un singur loc în Norvegia unde am introdus acest concept, în Bastoy, iar acolo teoria este nu doar să ţinem un deţinut care a săvârşit o infracţiune şi se află în spatele gratiilor, ci despre cum este acesta tratat de către şeful închisorii, de către gardieni, cum este acesta respectat sau nu, cum este sprijinit sau, din contră, împins la pământ. Este vorba de a le induce ideea că sunt responsabili pentru propria lor viaţă, pentru acţiunile lor, dar şi de a-i ajuta să descopere cine sunt cu adevărat', a explicat guvernatorul.

El a povestit că la Bastoy deţinuţii sunt ajutaţi să se acomodeze cu viaţa de la ferma care aparţine închisorii, unde se practică o agricultură ecologică, produsele fiind consumate de comunitatea din închisoare. Deţinuţii sunt liberi să se plimbe într-un anumit areal şi pot munci în aer liber, chiar şi în pădure.

La un moment dat, la câţiva ani de funcţionare a închisorii din Bostoy, care are 115 deţinuţi, guvernatorului i-a venit ideea de a forma un consiliu local, din care să facă parte, în mod egal, reprezentanţi ai deţinuţilor şi ai personalului.

'Cei din sindicatul închisorii mi-au spus că sunt idiot, iar eu am spus: 'bine, oricum o să facem asta'. Aşa că am organizat alegerile şi prizonierii şi-au ales reprezentanţii dintre ei, iar personalul la fel. Jumătate-jumătate. Am creat un consiliu, am delegat din autoritatea mea consiliului şi le-am spus să se descurce. Şi funcţionează deja de şase-şapte ani perfect. Pentru că aşa prizonierii învaţă să îşi asume responsabilităţi, învaţă despre reprezentare, despre democraţie. Înainte prizonierii tot veneau la mine să se plângă de diverse lucuri şi atunci mi-a venit ideea să stabilim acest consiliu, să decidă ei ce trebuie făcut. Au învăţat inclusiv să se descurce cu un buget', a spus Arne Kvernvik Nilsen.

Prizonierii primesc inclusiv carduri cu puncte, pe care le pot folosi ca să cumpere produse din magazinul închisorii, iar la un moment dat, cel care este responsabil de administrarea lui a remarcat că, deşi se fură din magazin, rata este mult mai mică decât în supermarketurile din oraşe.

Guvernatorul susţine inclusiv că în cinci ani nu a existat decât un incident care poate fi considerat violent, când un prizonier i-a dat o palmă peste cap altuia, iar altercaţii cu gardienii nu au fost niciodată. De asemenea, rata de recidivă la Bostoy este 15 la sută, în timp ce în restul închisorilor din toată Europa este de 60 la sută.

Ideea principală a acestui concept de ecologie umană, a explicat Nilsen, este aceea că dacă îi tratezi pe oameni ca pe animale vor deveni animale, iar dacă îi tratezi ca pe oameni, atunci se vor comporta ca atare.

'Nu credem în pedepse, pentru că cercetările la nivel mondial arată că acestea nu funcţionează şi de aceea am creat în închisoare un mediu în care deţinutul îşi poate descoperi latura umană. (...) Eu ca şef al închisorii, i-am respectat, am dat mâna cu ei, am fost în pădure cu ei, i-am ascultat şi i-am învăţat pe gardieni să procedeze în acelaşi mod. Eu nu am tratat diferit gardienii de deţinuţi, i-am tratat pe toţi cu acelaşi respect şi am aşteptat un comportament similar din partea lor', a spus Nilsen.

Întrebat de ce nu există, măcar în Norvegia, care găzduieşte acest proiect şi care are dovezi că este funcţional, mai multe asemenea închisori, guvernatorul a spus că cei care ar trebui să răspundă la această întrebare sunt politicienii.

Arne Kvernvik Nilsen a colaborat însă cu România la implementarea unui proiect asemănător la Grindu Tătaru, în Deltă, aici funcţionând din 2015 o închisoare care are ca model penitenciarul din Bastoy. Deţinuţii români trăiesc aici în căsuţe din lemn, cărămidă şi stuf, pe care le-au construit chiar ei şi pot lucra în aer liber, unde interacţionează între ei, precum şi cu diferite animale.

'În 2008 am fost contactat de un reprezentant al ANP din România care m-a invitat să dezvoltăm proiectul de la Tătaru din Delta Dunării, finanţat prin granturi norvegiene, adaptat realităţilor româneşti. Eu cred cu tărie că România nu ar trebui să copieze nimic de la Norvegia sau de la altă ţară, ci să înveţe din experienţele altora. A fost cel mai fascinant proiect în care am fost implicat în ultimii 25 de ani, a fost plin de provocări. Am întâlnit oameni minunaţi în sistemul penitenciar şi în ONG-uri, care cred în ceea ce fac, dar a fost o provocare din punct de vedere politic pentru a fi continuat', a spus Nilsen.

Specialistul norvegian este interesat în continuare să se implice într-un nou proiect, la Cluj, în care să dezvolte ideea interacţiunii cu animalele ca metodă de ameliorare a atitudinii deţinuţilor.

'Aş vrea să văd aici un alt proiect privind folosirea animalelor în sistemul penitenciar, pentru că în Bastoy am remarcat cum au interacţionat deţinuţii care au lucrat cu animalele de la fermă şi am văzut ce schimbări s-au petrecut, pentru că ecologia umană este şi despre ce se întâmplă cu deţinutul când interacţionează cu caii de la fermă. Eu cred că singura posibilitatea de a schimba un deţinut este de a-l ajuta să conştientizeze că este suficient de bun pentru a se schimba din interior. Şi mediul este extrem de important pentru acest lucru, contează şi cum este tratat şi cum vorbesc cu deţinutul. În sistemul penitenciar unde deţinuţii sunt puşi la respect de gradele gardienilor, acest lucru nu va funcţiona dacă deţinutului i se va tot repeta că a eşuat, că este un criminal', a spus Nilsen.

O idee preliminară a proiectului de la Cluj este aceea de folosire, pe lângă interacţiunea cu animalele, a apiculturii, precum şi de dezvoltare, cu ajutorul deţinuţilor, a unor culturi de plante medicinale. Cei implicaţi în proiect spun că astfel s-ar reuşi păstrarea unei colecţii impresionante de plante care cresc pe teritoriul nostru, precum şi slăbirea presiunii care apasă pe habitatele naturale, de unde se exploatează majoritatea plantelor medicinale.

Întrebat ce crede despre sistemul penitenciar din România, Arne Kvernvik Nilsen a spus că a vizitat multe închisori în viaţa sa şi că a văzut şi lucruri mai rele decât la noi, dar consideră că cea mai mare provocare a României este legată de modul în care pregăteşte deţinutul să se întoarcă în societate, care în Norvegia este susţinut, la eliberare, de un întreg sistem de servicii care îl sprijină să îşi asigure traiul într-un mod cinstit.

'Am petrecut 10 ani în Ministerul Justiţiei din Norvegia, în Serviciul Corecţional, dar şi o perioadă în Georgia, Moldova şi Rusia, dar şi în România, ţări unde am avut diverse colaborări oficiale pe tema reformelor din penitenciare. Am vizitat multe penitenciare şi pot spune că am văzut şi penitenciare mai rele decât în România. Ceea ce am remarcat aici este un număr prea mare de deţinuţi într-un singur loc, este o suprapopulare, sau închisori prea mari. De asemenea, am observat că reprezentanţii penitenciarelor sunt oameni educaţi, dedicaţi, care cred în schimbare şi care îşi dau seama că nu este uşor să lucrezi în actualele condiţii. Ceea ce eu cred că este o mare provocare pentru România este ceea ce se întâmplă cu deţinuţii când sunt eliberaţi din închisori, pentru că ei ajung pe străzi. Diferenţa majoră dintre sistemul penitenciar din ţările scandinave şi România este că în primele există întotdeauna un plan pentru cei eliberaţi, unde vor fi angajaţi, cum îşi vor câşti

 ga existenţa, unde vor locui, ajutându-i să se întreţină. În schimb, în România, odată eliberat din închisoare, deţinutul este, practic, pe stradă, pe cont propriu', a mai spus guvernatorul Serviciilor Corecţionale din Sud.

El a subliniat şi ideea că o crimă este comisă pentru că a mers ceva rău în societate, pentru că oamenii nu comit infracţiuni fără un motiv sau fără un context.

'În România am întâlnit oameni care au furat pentru că nu au avut de mâncare. Modul în care ne trăim viaţa are consecinţe pentru noi. Nu este vorba doar despre sistemul penitenciar în sine, ci despre societate', a mai spus Nilsen.

Sursa: Agerpres

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰