Minunile din adâncul pădurii

 Atunci când avem o problemă facem tot posibilul să o rezolvăm. Dacă nu reuşim singuri apelăm de cele mai multe ori la ajutorul familiei ori la prieteni.

În vârful unui pisc greu accesibil, în mijlocul codrilor Botoşanilor se află "Grota lui Onufrie". Sute de pelerini vin anual în acest loc, deşi asta înseamnă să parcurgă 4 kilometri de drum greu.

Înaintează greu. Pădurea e deasă, iar panta e abruptă. Dar trebuie să ajungă în locul în care - acum mai bine de 3 secole - a poposit un sihastru născut în Rusia. Un om despre care se spune că putea vindeca boli grave.

S-ar fi adăpostit în rocile calcaroase în drumul său spre mănăstirea Sihăstria Voronei. Se întâmpla în anul 1749. Despre sfântul Onufrie se ştie doar ce au transmis nişte călugări ruşi care i-au stat aproape. S-ar fi născut în Rusia ţaristă în jurul anului 1700, într-o mare familie de nobili, înrudită cu ţarul Petru I. Iar mulţi ani ar fi guvernat o provincie rusească. Calea pustniciei, însă, nu ştie nimeni de ce a apucat-o.

Sfântul Onufrie a vrut practic să placă mai mult lui Dumnezeu decât oamenilor. Sihastrul a dobândit faimă de sfânt abia după ce s-a stins din viaţă. Corpul său a fost îngropat la rădăcina unui măr de la mănăstirea Sihăstria Voronei. De acolo a făcut şi prima sa minune.

Legenda spune că Mihail Sturza - pe atunci voievod al Moldovei - a plecat la vânătoare împreună cu fiica sa, bolnavă de epilepsie. A făcut un popas la Sihăstria Voronei, iar acolo a rupt un măr din pomul la rădăcina căruia fusese îngropat corpul Sfântului Onufrie.

I l-a dat fiicei sale care, după doar o lună, s-a însănătoşit. Voievodul s-a întors la mănăstire şi a dezgropat trupul sfântului cu mâinile sale. A avut grijă ca moaştele să fie puse într-o raclă de argint şi depuse la trei kilometri distanţă, la o altă mănăstire. Doar că sihastrului nu i-a plăcut acel loc, aşa că a dorit să se întoarcă acolo unde şi-a trăit ultimii ani.

În schitul în care se odihnesc moaştele sfântului Onufrie mai există o minune. O icoană a Maicii Domnului, cu pruncul de mână. A fost pictată în anul 1861 de un pictor, Vladimir Macedon pe numele său. Deşi unii au contestat-o, credincioşii care se închină la icoană au spus că simt ajutorul divin. Mai ales că, în anii '80, icoana a plâns şi nimeni nu i-a putut şterge urma de lacrimă.

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰