Papa Francisc: "Credinta nu se vinde la bursa"

Papa Francisc: "Dragi fraţi şi surori, bună seara! Aici, împreună cu voi, se simte căldura de a fi în familie, înconjuraţi de cei mici şi de cei mari. Este uşor, văzându-vă şi auzindu-vă, să te simţi acasă. Papa se simte acasă între voi. Vă mulţumesc pentru călduroasa voastră primire şi pentru mărturiile pe care mi le-aţi dăruit. Astăzi, pe aceste meleaguri, este ziua copilului. Să-i salutăm cu aplauze puternice! Aş vrea ca primul lucru pe care-l facem să fie acela de a ne ruga pentru ei: să-i cerem Preacuratei să-i protejeze cu mantia sa. Iisus i-a pus în mijlocul apostolilor săi şi noi vrem să-i punem în mijloc şi să reafirmăm angajarea noastră de a-i iubi cu aceeaşi iubire cu care i-a iubit Domnul, angajându-ne să le dăruim dreptul la viitor!"

Suveranul Pontif a menţionat că, pe măsură ce tinerii cresc, nu trebuie să uite lucrurile frumoase şi preţioase pe care le-au învăţat în familie.

"Este dificil să mergem împreună, nu-i aşa? Este un dar pe care trebuie să-l cerem, o lucrare artizanală pe care suntem chemaţi să o săvârşim şi un dar frumos, totodată, pe care trebuie să-l transmitem. Dar de unde să începem? Aş vrea să fur din nou cuvintele acestor bunici: Elisabeta şi Ioan. Este frumos să se vadă cum iubirea prinde rădăcini cu devotament şi angajare, muncă şi rugăciune. Iubirea a prins rădăcini în voi şi a dat roade. Aşa cum spune profetul Ioel, când tinerii şi bătrânii se întâlnesc, bunicilor nu le mai este teamă să viseze. (...) Pe măsură ce creşti - în toate privinţele: că devii puternic, mare, că îţi faci chiar un nume - să nu uiţi lucrurile frumoase şi preţioase pe care le-ai învăţat în familie. Aceasta este înţelepciunea pe care o dobândeşti cu trecerea anilor: odată ce creşti, să nu uiţi de mama ta şi de bunica ta şi de acea credinţă simplă şi robustă care le caracteriza şi le dădea putere şi perseverenţă pentru a merge mai departe, fără a se descuraja", a spus Papa.

Acesta a adăugat că, în mod sigur, credinţa "nu este cotată la bursă", nu se vinde şi poate părea că "nu foloseşte la nimic".

"Însă credinţa este un dar care menţine vie o certitudine profundă şi frumoasă: apartenenţa noastră în calitate de fii, şi de fii iubiţi de Dumnezeu. Dumnezeu ne iubeşte cu iubire de Tată. Fiecare viaţă, fiecare dintre noi îi aparţine. Este o apartenenţă ca fii, dar şi ca nepoţi, ca soţi, ca bunici, ca prieteni, ca vecini; o apartenenţă în calitate de fraţi. Cel rău divizează, dispersează, separă şi creează discordie, seamănă neîncredere. Vrea să trăim 'distanţi' de ceilalţi şi de noi înşine. Duhul Sfânt, dimpotrivă, ne aminteşte că nu suntem fiinţe anonime, abstracte, fiinţe fără chip, fără istorie, fără identitate. Nu suntem fiinţe goale şi nici superficiale. Există o reţea spirituală foarte puternică care ne uneşte, ne 'conectează', ne susţine şi care este mai puternică decât orice alt tip de conexiune. Sunt rădăcinile noastre: conştiinţa că aparţinem unii altora, că viaţa fiecăruia este ancorată în viaţa celorlalţi", a afirmat Suveranul Pontif.

"< < Tinerii înfloresc când se simt iubiţi > >, spunea Eduard. Toţi înflorim când ne simţim iubiţi. Pentru că iubirea prinde rădăcini şi ne cheamă să ne înfigem aceste rădăcini în viaţa celorlalţi. Aşa cum ne spun acele frumoase cuvinte ale poetului vostru naţional, care îi dorea dulcii sale Românii: 'fiii tăi trăiască numai în frăţie ca a nopţii stele' (...). Noi aparţinem unii altora, iar fericirea noastră personală se realizează făcându-i fericiţi pe ceilalţi. Toate celelalte sunt poveşti. Pentru a merge împreună acolo unde eşti, să nu uiţi de ceea ce ai învăţat în familie. Acest lucru mi-a amintit de profeţia unui sfânt eremit al acestor ţinuturi. Într-o zi călugărul Galaction Ilie de la Mânăstirea Sihăstria, mergând cu oile la munte, s-a întâlnit cu un eremit sfânt pe care-l cunoştea şi îl întrebă: 'Spune-mi, părinte, când va fi sfârşitul lumii?'. Şi venerabilul eremit, suspinând din inima sa, spuse: 'Părinte Galaction, ştii când va fi sfârşitul lumii? Când nu va mai fi cărare de la vecin la vecin! Adică, atunci când nu va mai fi dragoste şi înţelegere creştinească între fraţi, între rude, între creştini şi între popoare! Atunci când nu se vor mai iubi oamenii deloc, cu adevărat, va fi sfârşitul lumii. Căci fără iubire şi fără Dumnezeu nu pot să mai trăiască oamenii pe pământ!'", a spus Papa Francisc.

Suveranul Pontif a adăugat că viaţa începe să se stingă, inima noastră încetează să mai bată şi se usucă atunci când nu va mai fi cărare de la vecin la vecin, căci fără iubire şi fără Dumnezeu omul nu mai poate trăi pe pământ.

"Din această capitală istorică şi culturală a Ţării se pleca împreună - în Evul Mediu - ca pelerini, pe Calea Transilvaniei, spre Santiago de Compostela. Astăzi aici trăiesc mulţi studenţi din diferite părţi ale lumii. Îmi amintesc de o întâlnire virtuală, pe care am avut-o în martie cu Scholas Occurentes, în care îmi spuneau că acest oraş, anul acesta, este capitala naţională a tineretului. Două elemente foarte bune: un oraş care, din punct de vedere istoric, ştie să se deschidă şi să înceapă noi procese; un oraş care ştie să găzduiască tineri proveniţi din diferite părţi ale lumii, aşa cum este acum. Două caracteristici care ne amintesc de potenţialul pe care îl aveţi şi de marea misiune pe care o puteţi desfăşura: să deschideţi drumuri pentru a merge împreună şi pentru a duce mai departe acel vis care este profeţia: fără iubire şi fără Dumnezeu nici un om nu poate trăi pe pământ. De aici, astăzi, pot să mai pornească alte noi drumuri de viitor spre Europa şi spre multe alte locuri din lume. Pelerini ai secolului XXI, capabili de o nouă imaginaţie a legăturilor care ne unesc", a mai spus Papa Francisc.

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰