Povestea României pierdute: localitățile din zonele defavorizate ale țării

Avem în ţară sute de locuri dezavantajate economic sau geografic. Şi, pentru că ele trebuia să poarte un nume, li s-a spus: zone defavorizate. Localităţi întregi, uitate la marginea civilizaţiei, unde trăiesc oameni cărora le-a intrat în ADN această etichetă: se nasc şi mor defavorizaţi. Autorităţile nu-i ajută să depăşească acest handicap. În cele din urmă, sate întregi rămân pustii şi dispar de pe hartă. Urmăriţi povestea României pierdute într-un reportaj marca ÎN PREMIERĂ.

LAZĂR COLEŞUCĂ: Proasta-i Ţara asta. Proastă de tot.

ION COLEŞUCĂ: Ştii de ce? Toata lumea e cu stiinta acum, nu mai sunt prosti. Putin prosti si toata lumea traieste datorita prostului.

Vezi și

Dacă mâine ar veni Apocalipsa, pentru mulţi români nici n-ar mai conta. Trăiesc, oricum, ca într-un fel de sfârşit de lume, fără nicio perspectivă de mai bine. Satul Altân Tepé din Tulea e doar un exemplu. Pe vremuri, aici era o colonie miniera. Localitatea avea chiar şi un liceu care şcolea personal pentru mina de cupru.

CONSTANTIN PRODAN, fost miner: De ce s-a închis mina? Pentru ca așa a fost ordinul. Să se închidă toate minele nu numai la noi. Eram cel mai bogat zacamant din tara.

Astăzi, în ciuda milioanelor de euro investiţi în ecologizarea zonei, din halda de steril iese la suprafaţă o zeamă de culoarea ruginei, iar școala arată de parcă un cataclism ar fi lovit chiar în timpul unei ore. Şi în toată această ruină, îți sar în ochi geamurile termopan noi. Mai mult, sărăcia din zonă e luminată de 46 de lămpi stradale în valoare de 100 000 de euro. Adică s-a plătit în jur de 2000 de euro pe un bec. Pentru localnici e lipede că aici a fost reţeta prin care, de pe urma nenorocirii lor unii au tras foloase.

ANA MIRCEA, localnică Altân Tepe: Uite-asa au ingropat Romania. Batrâni uitaţi de lume, tineret uitat de lume. Lumea fiind ăia de sus, din Parlament, care şi-au făcut ei salarii de miliarde, dar nu s-au gândit la restul.

Restul, adică oamenii rămaşi în localitate, sunt şomeri, chiriaşi în nişte blocuri în care statul n-a mai investit. Din dorinţa de a fi rândul lumii, Ana a pictat cu vopsea pereții băii în pătrățele. Aşa poate spune şi ea că are faianţă. În plus, în apartamente e la fel de frig ca afară, aşa că oamenii pun pe foc orice găsesc.

ANA MIRCEA, localnică Altân Tepe: Deci, astea sunt conuri de brad cu care noi aprindem focul cu ele si din care fata mea face şi bănuţi.Vinde sacul cu 2 lei, 3 lei la babuţe care vor sa aibă ca să aprinda focul.

În România sunt sute astfel de localităţi în care s-au închis şcoli şi dispensare, nu s-a mai investit în retele de canalizare, de alimentare cu gaz sau apă. Şi, mai ales, nu s-au mai reparat drumuri. Lipsite de artere vitale, legătura acestor sate cu civilizaţia se rupe.

Adevarul e ca nu poţi visa la mai mult cand străbaţi zilnic 6-7 km pâna la şcoală şi tot atâția inapoi, spre casă. Asta fac elevii satului Ciuperca din Vaslui.

Primăria a investit miliarde în proiecte şi studii de fezabilitate care nu s-au mai materializat. Iar din toată această afacere au câştigat doar nişte firme de consultanţă.

DĂNUŢ IACOB, Primar, comuna Dragomireşti: Au promis asfaltare cu apă, cu canalizare cu tot, a cazut. A promis un parc, a cazut. Au promis o baza sportiva, a cazut. Mi-a promis ca fac, dreg si. gata, câştigi 100%. De unde, n-am câştigat la punctaj.

Viitor nu. E o ţară a periferiilor, a marginalilor, a celor uitaţi de lume, sistematic ignoraţi şi neglijati de conducători. Asta se întâmplă şi în satele izolate din Maramureş. Acolo descoperi o Românie în care, în secolulul XXI, oamenii n-au scăpat încă de fumul lămpilor de gaz.

ALEXA BILICI, localnică din Cornațea: Ţara s-a declarat iluminata, dar nu văd eu treaba asta. Eu nu pot să înteleg ce se întampla aici? Aici, în varf nu se misca nimic.

ŞTEFAN OANCEA, primar comuna Poienile de sub Munte: Ministerul Economiei, în 2012, a demarat un program care îsi propunea să electrifice toate zonele neelectrificate din acele zone miniere defavorizate, din care facem si noi parte. Sunt 7 ani de zile de când nu s-a reuşit obţinerea finanţării acestui proiect.

Astfel de localităţi rămân pustii. Bătrânii mor, tineretul pleacă. Aşa ne-am trezit cu sute de sate cu o populaţie sub zece locuitori sau chiar cu un singur localnic. E o Românie care dispare.

ŞTEFAN OANCEA, primar comuna Poienile de sub Munte: Cineva, la un moment dat a hotarat ca aceste zone in Maramures trebuie sa fie similare cu rezervatile de indieni din SUA. Facem un parc si sa vedem cum traieste omul in armonie cu natura, fara sa poata sa faca nimic Şi nu departe sa fie animalele salbatice. Noi sa venim ca in safari cu un gip, sa ne uitam cu binoclul si sa spunem: ce frumos este acolo!

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰