Români care au revoluționat medicina: NICOLAE PAULESCU, medic și fiziolog. Cum a ajuns INSULINA să fie o invenție românească furată

S-a născut în Bucureștiul anului 1869 într-o familie modestă

Încă din anii liceului, a dovedit o deosebită înclinare pentru științele naturale, pentru fizică și chimie, precum și pentru limbile străine, clasice și moderne.

Nicolae Paulescu a studiat medicina la Paris (din 1888), obținând, în 1897, titlul de Doctor în Medicină cu teza Recherches sur la structure de la rate (Cercetări asupra structurii splinei).

A lucrat în spitalele din Paris, ca extern la spitalul parizian Hôtel-Dieu (1891-1894) și apoi ca intern (1894-1897) sau ca medic secundar (1897-1900) la spitalul Notre Dame du Perpétuel-Secours.

În anii 1897-1898 a urmat și cursurile de chimie biologică și fiziologie generală la Facultatea de Științe din Paris, obținând în 1899 titlul de Doctor în Științe.

În anul 1900 se reîntoarce în țară și este numit profesor de Fiziologie la Facultatea de Medicină și Director al Clinicii de Medicină internă de la spitalul St. Vincent de Paul din București.

Nicolae Paulescu a desfășurat o remarcabilă activitate de cercetare științifică în domeniul fiziologiei, privind metabolismul glucidelor, patogeneza diabetului zaharat, rolul pancreasului în asimiliția nutritivă, coagularea sângelui, mecanismul morții subite etc.

În sesiunea din 23 iulie 1921 a Societății de Biologie, Nicolae Paulescu prezenta rezultatele cercetărilor sale privind acțiunea extractului pancreatic în cazurile de diabet, comunicări ce sunt publicate în revista Societății.

După 8-10 luni de la sesiune, Fr. Grant Banting și Ch. Herbert Best din Toronto, Canada anunțau descoperirea insulinei. Bazându-se pe o traducere incorectă a textului articolelor publicate, Banting și Best au neagat influența rezultatelor la care ajunsese profesorul Paulescu și au afirmat că, deși Paulescu a demostrat eficacitatea extrasului pancreatic în a reduce cantitatea zahărului sau a ureei din sânge a animalelor diabetice, el ar fi declarat că injecțiile nu ar avea efect.

Ian Murray îi considera pe cei doi canadieni drept niște cercetători care doar au confirmat descoperirile lui Paulescu. Susținând campania internațională inițiată de fiziologul scoțian Ian Murray, profesorul A.W.K. Tiselius, vicepresedinte al Fundatiei Nobel, a recunoscut, în 1969, meritele lui Nicolae Paulescu în descoperirea tratamentului antidiabetic, exprimându-și speranța că „opera de pionerat” a lui Paulescu va fi elogiată cum se cuvine de forurile științifice internaționale.

În anul 1990, Nicolae Paulescu a fost numit post mortem membru al Academiei Române.

Astăzi, Institutul Național de Diabet, Nutriție și Boli Metabolice "Prof. Dr. Nicolae Paulescu” îi poartă numele.

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰