Video România are nevoie de un registru al agresorilor. Alessandra Stoicescu: E momentul să ne punem oglinda în faţă

Alessandra Stoicescu: Cand eşti agresată prima dată, a doua oară, ţi se pare că nu trăieşti real acele momente. Negi că s-a întâmplat. Dar povestea se repetă. Spun poliţiştii că se repetă şi abia a 7-a oară înţelegi că ar trebui să faci ceva, că viaţa ta e în pericol. Până atunci te minţi. Să facem un registru al agresorilor. Să poţi merge la poliţie şi să spui: îmi simt viaţa în pericol. Nu-mi dau seama, nu pot pune degetul pe rană, dar e ceva. Parcă mă urmăreşte, mă adoră, dar parcă mă şi urmăreşte, parcă am de ce să mă tem. Şi poliţia să îţi spună: există în trecut nişte semne de întrebare serioase, nişte ordine de restricţii, nişte plângeri. Ai grijă!

Teodora Tompea, prezentator: Și Alessandra Stoicescu este invitata mea la Observator 16. Mulțumesc tare mult, Alessandra, și felicitări pentru acest demers.

Alessandra Stoicescu: Și eu îți mulțumesc. Este un demers al Fundației Mereu Aproape, este un demers ale comunității Shero și este un demers al fiecăruia dintre noi. Și cred că prima întrebare pe care o să o punem aici o să fie a mea către tine. Cunoști pe cineva care a trecut prin violență în familie? 

Teodora Tompea, prezentator: Da, multă lume. 

Alessandra Stoicescu: Și eu cunosc pe cineva și de aici o să pornim. Mâine o să ne punem oglinda în față. Pentru că, de fapt, fiecare dintre noi știm pe cineva. Poate am încercat să-i ajutăm, poate ne-am făcut că nu vedem semnele. Poate am tăcut de prea multe ori. Poate că am respectat dorința lor de a ascunde acest adevăr, pentru că, din nefericire, prima tentație, primul tău gând când se întâmplă așa ceva, după ce ți revii dintr-o înghețare, povestea Sintia Loris, nu mai ești în corpul tău. Când ești agresată prima dată, a doua oară, ți se pare că nu trăiești real acele momente. Și atunci ceea ce faci este cumva să ieși din corpul tau și din mintea ta și să negi că s-a întâmplat. Dar povestea se repetă. Spun polițiștii că se repetă și abia cam a șapta oară reușești să înțelegi că ar trebui să faci ceva, că viața ta e în pericol. Până atunci te minți. Îți spui: e poate o întâmplare, l-oi fi enervat și eu, mi s-a părut, poate că mi-a vorbit urât, dar cine știe. Şi toate aceste lucruri pornesc până la urmă dintr-o mentalitate, din dorința de a nu te face de rușine, din prea multele dăți când ți s-a spus măi, sunt compromisuri în familie, trebuie să le faci. Ei bine, nu! Nu trebuie să le faci! Și tinerii trebuie s-audă asta și fetele care încep o relație. Trebuie să fie atente la aceste prime semne.

Teodora Tompea, prezentator: Ce le-ai spune celor care se uită la noi? Doamne, fete, care poate sunt într-o astfel de poveste? Sau, din păcate, la un moment dat pot ajunge într-o astfel de păveste? Ce le-i spune? 

Alessandra Stoicescu: Am două răspunsuri. Primul este cel pe care îl spun deja în fiecare zi Sarei mele, care sigur, are șapte ani, dar care îi spun: ești minunată, nu trebuie niciodată să fii altceva pentru că ți se pare că superi pe cineva, nu juca acest rol, fii tu. Fii tu, bună, blândă, dar fii tu și pune aceste limite, înțelege și poate nu înțeleage, dar a început să înțeleagă. Și un al doilea răspuns important este că fiecare dintre noi trebuie să fim atenți la ce se întâmplă în jur și trebuie să ne punem în minte încă un obiectiv, pe lângă întâlnirea de mâine, pe lânga acea oglindă în față. Să facem în așa fel încât pe model european, am găsit modelul din Marea Britanie, să facem un registru al agresorilor. Cynthia spunea: "M-am întâlnit cu încă două persoane care fuseseră agresate de fostul meu partener, pentru care eu am avut ordin de restricție și am scăpat, am fugit de el."Dar nici după atâția ani, parcă nu e împăcată sufletește și nu spune: teama a dispărut. Dar sunt alte două femei pe care le-a cunoscut ea, care au trăit același lucru cu acelașii oameni. De ce n-au știut? Pentru că, în acest moment, e complicat, n-ai cum să afli. Decât dacă îți spune, poate dacă te duci în trecutul lui și începi să sapi, dar nu face asta. Și zici, poate mi s-a părut. Să se întâmple mai mult decât atât. Să poți merge la poliție și să spui: îmi simt viața în pericol, nu-mi dau seama, nu pot pune degetul pe rană, dar e ceva. Parcă mă urmărește, mă adoră, dar parcă mă și urmăreşte. Parcă am de ce să mă tem și poliția să-ți spună: există în trecut, niște semne de întrebare serioase, niște ordine de restricții, niște plângeri. Ai grijă, du-te. Și împreună, unindu-ne, putem să alungăm din această frică și din această nepăsare pe de altă parte. Noi normalizăm violenţa, exact cum am început noi două discuţia. Cumva ai tendinţa să spui, şi am să încep cu mine, să te întrebi: dar oare de ce o fi stat atât? Păi în clipa aia ai judecat şi în clipă aceea cumva ai normalizat violenţa, e de vină victime.

Teodora Tompea, prezentator: Când apare judecata, de fapt, acolo apare şi primul pas de greșeală, în loc să ajutăm. De ce Pantoful Roșu? Spune mai mult decât sutele de știri pe care noi, din păcate, am ajuns să le relatăm mult mai des în ultimii ani? Și accesul acesta la informații pe care îl avem. Dar de ce Pantoful Roșul? 

Alessandra Stoicescu: E un simbol internațional deja. Mi-aduc aminte că ne-am făcut prima dată această acțiune, în 2018, m-am inspirat și am și avut un dialog cu o artistă din America de Sud, Elina Chauvet, care făcuse o expoziție stradală cu pantofi roșii în memoria femeilor ucise. Și atunci am spus: trebuie să facem asta în România și anul acesta merge mai departe și este și pentru femeile ucise, dar și pentru copiii uciși în familie. De față cu mama, se întâmplă în România. Mama întorcând capul, rudele făcându-se că nu văd cum copiii sunt aduși până în pragul morții după care trec această limită. România trebuie să-și învețe această lecție, trebuie să-și pună oglinda în față și fiecare dintre noi să înțelegem că avem partea noastră, nu de vină, că nu căutăm vinovați, de lucru pe care trebuie sa-l facem puțin mai bine ca să ajungem mai departe.

Teodora Tompea, prezentator: În loc de vină așadar, să vorbim despre ce am putea face. Pe scenă, cine va fi? 

Alessandra Stoicescu: Pe scenă o să fie părintele Vasile Ioana, o să fie Sintia Loris, care este artist vizual, pe care ați cunoscut-o în podcast și care o să ne spună câteva lucruri care trebuie schimbate. Ne cheamă în foaierul Ateneului la expoziția pe care o semnează din obiecte care ne pot trezi la realitate, care pentru ea înseamnă această trecere, această vindecare extrem de dureroasă. Şi va mai fi și actrița Alina Șerban, foarte cunoscută, și care va vorbi dintr-o altă perspectivă, unică pentru ea până în acest moment, ca mărturisire: perspectiva copilului unor părinți care se agresau reciproc și a trăirii într-o casă cu violență. Şi ce-a învățat de acolo și cum a avut propria experiență mai apoi. 

Teodora Tompea, prezentator: Ca o concluzie, deși cred că mai degrabă concluziile ar putea să fie trase de mâine încolo, ce am putea face? Cu mai multă blândețe, însă cu mai multă atenție, poate, și să fim mai aproape de aceste familii sau de aceste femei care au nevoie, mai întâi de toate, de sprijin, mai apoi de intervenție din partea statului. Așadar mâine la ora 15.

Alessandra Stoicescu: De la ora 15 până la 18.30 vă aștept pe scările de la Ateneu cu pantofi roșii, oricare dintre voi care simțiți. Nu vă faceți probleme, n-aveți pantofi roşii. Găsim o pereche, o vopsim. Trebuie să fiți acolo, chiar dacă n-aveţi pantofi roşii. Haideți să fim cât mai mulți și de la 19 începe podcastul cu public.

Înapoi la Homepage

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰