Cinci scriitori celebri care au convins cu greu editurile să le publice romanele

Călătoria fiecărui scriitor poate începe cu o provocare: cea a respingerii manuscrisului de către o editură. Mulți dintre autorii celebri de astăzi au trecut prin această experiență, dar nu s-au lăsat copleșiți de criticile negative și au încercat în continuare să aducă în fața publicului poveștile lor.

Zeci de scrisori de respingere de la mari edituri pentru un roman care, ulterior, a devenit un bestseller internațional, critici negative în privința subiectului unei cărți și recomandări de schimbare a firului narativ sau de eliminare a personajelor - acestea sunt câteva dintre provocările marilor scriitori, care s-au străduit să fie publicați. 

1. Agatha Christie

Agatha Christie a terminat primul său manuscris când avea vârsta de 22 de ani. L-a trimis mai multor edituri și a primit doar scrisori de respingere, astfel că prima încercare literară a scriitoarei engleze nu a ajuns la publicul larg. Cel de-al doilea roman al său a fost respins, în mod repetat, înainte de a fi publicat, în cele din urmă, cu o condiție: finalul să fie modificat.

Astăzi, Agatha Christie este cea mai cunoscută scriitoare de romane polițiste din întreaga lume, fiind numită „Regina Crimelor“. A scris, în total, peste 80 de romane și volume de povestiri, precum și 19 piese de teatru. Scrierile sale sunt traduse în peste 100 de limbi.

2. Louisa May Alcott

„Rămâneți în continuare la catedră. Nu puteți scrie“ - acesta a fost unul dintre răspunsurile primite de Louisa May Alcott din partea unui editor când a trimis manuscrisul romanului „Micuțele doamne“. Cu toate acestea, nu s-a lăsat descurajată și a continuat să trimită editurilor manuscrisul romanului care prezenta adolescența ei și relația cu cele trei surori ale sale. 

Prima parte din „Micuțele doamne“ a fost publicată în 1868 și s-a bucurat de un real succes din partea publicului. În 1869 a apărut cea de-a doua parte, iar astăzi romanul este unul dintre cele mai apreciate în întreaga lume. A fost tradus în peste 50 de limbi și a fost adaptat pentru cinematografie, televiziune, teatru și operă.

3. Vladimir Nabokov

Unul dintre editorii căruia Vladimir Nabokov i-a trimis manuscrisul romanului „Lolita“ i-a recomandat să-l „îngroape sub o piatră pentru o mie de ani“. Scriitorul american de origine rusă nu a renunțat și a continuat să caute o editură care să vrea să publice „Lolita“, având în vedere subiectul controversat pe care îl prezenta. 

Romanul a fost publicat prima dată la Paris, în 1955, la Olympia Press, o editura cunoscută pentru titlurile sale erotice. Imediat după publicare, a fost interzis în mai multe țări, blamat de unii critici și lăudat de alții.

„Lolita“ a fost, pe rând, carte interzisă, roman scandalos, obiect de cult, pentru a deveni apoi un roman clasic al secolului XX. Cartea a fost ecranizată de două ori, prima dată în 1962, iar apoi în 1997.

4. F. Scott Fitzgerald 

Considerat unul dintre cei mai importanți reprezentanți ai „generației pierdute“ și cunoscut, în întreaga lume, în special datorită romanului „Marele Gatsby“, F. Scott Fitzgerald nu a reușit să se impună pe piața literară cu această scriere, deși publicase până în acel moment două romane de succes. „Ai avea o carte decentă dacă ai scăpa de personajul Gatsby“, i-a transmis un editor scriitorului american.

„Marele Gatsby“ a fost publicat în 1925 și s-a vândut în doar 20.000 de exemplare. Interesul pentru acest roman a crescut, însă, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, când aproximativ 15.000 de exemplare au fost trimise militarilor americani. În prezent, „Marele Gatsby“ este unul dintre cele mai iubite romane americane și se vinde în peste 500.000 de copii anual. Romanul a fost adaptat pentru film și televiziune.

5. Sylvia Plath

„Clopotul de sticlă“, singurul roman al poetei Sylvia Plath, a fost respins de prima editură căreia scriitoarea l-a predat, fiind considerat „dezamăgitor, juvenil și încărcat de amănunte“. În cele din urmă, romanul a fost publicat sub pseudonimul Victoria Luca și republicat cu numele ei, în Marea Britanie, în 1966, la trei ani de la moartea sa.

Deși nu toate poveștile din „Clopotul de sticlă“ corespund vieții Sylviei Plath, ea s-a folosit de multe dintre experiențele sale pentru a scrie romanul. Astfel că, în momentul republicării, multe persoane apropiate scriitoarei au spus că Sylvia Plath nu și-a dorit ca acest roman să fie publicat cu numele ei, deoarece nu a vrut să supere persoanele care apar în roman. Mama Sylviei Plath a împiedicat publicarea romanului în Statele Unite până în 1971, pentru că nu a dorit ca oamenii pe care îi știa să se recunoască în carte.

Despre „Clopotul de sticlă“ se spune că a fost pentru tinerii din anii 1970 ceea ce a însemnat „De veghe în lanul de secară“ pentru tinerii din anii 1950.

Photo by Joanna Kosinska on Unsplash

Înapoi la Homepage

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰