SPECIAL! Povestea lânii de Maramureș

 Aici e România. Aici ne este prima casă. Aici ni se limpezește sufletul. Aceștia ne sunt părinții. Și bunicii. Să fie paradis? Nu. E doar acasă. Undeva în conștiința noastră curată de copii, când îi urmăream pe tataie și pe mamaie prin curte. Oare ce pun la cale?

În sufletul tău de copil s-a înfiripat teama. Speri că nu o taie. Știi că e Paștele, dar ți se topește inima de milă. O leagă de picioare. Îți pui mâinile la ochi și aștepți să se termine. Dar oaia nu plânge. Deschizi ochii și vezi că miorița se simte chiar foarte bine.

Începi să râzi. Acum, oaia seamnănă un pic cu Elvis. Iar câinele o păzește cu o oarecare teamă. Speră că nu urmează el la frizer. Mamaia ia lâna și se grăbește la moară. Un roboțel de lemn vechi de 600 de ani, pe care este încrustat geniul strămoșilor noștri. Lâna arată acum precum o vată de zahăr pe băț uriașă.

Lâna e aproape gata de croitor. Mai lipsește ceva… Piua. Sigur ați auzit expresia… a bate apa-n piuă. Aici se bate lâna în piuă. Și acum îl veți cunoaște pe unul dintre primii designeri de modă ai neamului românesc… Este meseria lui de mai bine de 50 de ani. Nu a învățat-o acasă. Ci a furat-o de pe unde a apucat. Și a dus tradiția mai departe.

Pieptarele maramureșene n-au nevoie de nasturi. Și nici să n-audă de fermoar. Sunt făcute să stea perfect. Închise sau deschise.

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰