Momentul în care Mircea Lucescu a ajuns la Dinamo: "Au discutat cu mama, tata, au lăsat 50 de lei pe masă"
Nume emblematic în România dar şi peste hotare, Mircea Lucescu şi-a dedicat întreaga viaţă fotbalului. A iubit atât de mult acest sport încât l-a pus mai presus de starea sa de sănătate şi de sfaturile medicilor. Timp de 60 de ani, stadionul i-a fost casă, iar jucătorii au făcut parte din familia sa.
"Visele nu au început la 20 de ani, visele au început în momentul în care am dat prima dată cu piciorul în minge", spunea Mircea Lucescu.
Era o minge de cârpă, undeva pe maidanele din Berceni. Copilul desculţ, călit în anii grei de după cel de-Al Doilea Război Mondial, a fost recrutat de Dinamo în 1963.
"Tata s-a speriat, a aprins lampa... se culcase, că omul se culca la 22:00, la 06:00 dimineață se scula. Când apărea o Volgă într-un cartier...Volgă neagră...", povestea Mircea Lucescu.
"S-a speriat săracul, că era noapte, era târziu şi nu ştia ce să facă. Când colo, s-au recomandat oamenii, au spus ce e cu ei, de ce au venit şi i-a spus că vrea să-l ia pe Mircea la Dinamo din cauză că este un fotbalist foarte bun", a spus și Nelu Lucescu, fratele lui Mircea Lucescu.
"Au discutat cu mama, tata şi au lăsat 50 de lei pe masă, care erau destul de mulţi, ca să am pe tramvai. Şi a zis ca a doua zi să mă prezint la Dinamo", își aducea aminte Mircea Lucescu.
Avea 18 ani. Un an mai târziu debuta la echipa mare şi câştiga campionatul şi Cupa României. A jucat 12 sezoane la Dinamo, club cu care a câştigat 7 titluri naţionale şi a înfruntat giganţi ai Europei, precum Atletico sau Real Madrid.
La naţionala mare a debutat în 1966, după un meci în care a strălucit în tricoul selecţionatei divizionare pe defunctul stadion Republicii.
"Debutul s-a petrecut prin '66, un meci pe Republicii, într-un amical al selecţionatei divizionare cu o echipă de club, Hertha Berlin. Nu putea să-i zică naţională. Oricare ar fi fost timorat de acest prim contact cu marele public sub tricoul viitoarei reprezentative. Numai el nu. Că după o clipă de reculegere, primeşte mingea, acţiune personală, nu se pierde cu firea, străbate 30 de metri cu mingea la picior, pătrunde în careu și înscrie pe lângă un portar uluit. Ăsta a fost debutul", a povestit Gheorghe Nicolaescu, gazetar, autorul volumului "Lucescu".
A jucat de 64 de ori pentru echipa națională, pentru care a marcat de 9 ori. A rămas în istorie discursul său înaintea partidei decisive pentru calificarea la Mondialul din 1970.
"La vârsta aceasta, 24-25 de ani... Fugit irreparabile tempus (n.r. timpul fuge fără să se mai întoarcă). Şi să nu scăpăm din mână această ocazie unică de a ajunge în faţa spectatorilor şi a telespectatorilor din lumea întreagă cu ocazia turneului final de la Mexic", spunea Mircea Lucescu.
A fost căpitanul tricolorilor la Mondialul din Mexic, unde România a înfruntat campioana mondială Anglia, cea europeană, Cehoslovacia, şi Brazilia legendarului Pele.
"Brazilia nu a fost cu nimic mai bună în acel meci decât noi. Puteam egala sau chiar câştiga meciul.
La sfârştiul meciului am schimbat tricoul cu Pele, este poate cel mai valoros tricou din colecţia mea", a povestit Mircea Lucescu.
După cutremurul din 1977, a plecat la Hunedoara, unde avea să debuteze ca antrenor. I-a inventat pe Rednic, Andone, Klein şi a dus Corvinul pe podiumul primei ligi. A urmat primul mandat de selecţioner.
"Foarte greu am venit de la Corvinul Hunedoara, la Bucureşti. La insistenţe mari de tot, aproape un an de zile mi-a trebuit să mă desprind de acea echipă, de acei oameni, de acele locuri", își aducea aminte Mircea Lucescu.
Era cel mai tânăr antrenor din istoria fotbalul românesc. Şi succesul n-a întârziat. În 1983, a calificat naţionala la primul turneu european.
În 1986 a fost demis. Culmea, după un succes cu 4-0 împotriva Austriei. Plătea pentru ratarea calificării la mondial. S-a întors la Dinamo, i-a promovat pe Răducioiu, Lupescu sau Sabău şi a ajuns în careul de aşi al Cupei Cupelor. Echipa s-a destrămat după Revoluţie şi Mircea Lucescu a plecat în Italia. Acolo a format Brescia Romena, unde l-a adus şi pe Gică Hagi, cel pe care îl promovase şi la Naţională. A antrenat şi marele Inter, apoi granzii din Turcia şi Ucraina.
"Am bătut Real Madrid în Supercupa Europei. A fost cea mai frumoasă echipă a spaniolilor. Cu Zidane, cu Figo, Hierro, Roberto Carlos. Mă mir cum am putut să câştigăm împotriva lor", spunea Mircea Lucescu.
A adunat pe 35 de trofee, fiind al treilea cel mai titrat antrenor din lume. Iar în 2024 a revenit la naţională.
"A existat un moment în care am avut această revelaţie, că sunt obligat într-un fel faţă de fotbalul românesc şi ar trebui să dau ceva pentru tot ceea ce el mi-a dat mie", spunea fostul selecționer.
Nu a renunţat nici după ce medicii l-au rugat să nici nu se mai uite la fotbal.
Reporter: Cum sunteţi, cum vă simţiţi?
Mircea Lucescu: Lasă, că asta nu e important. Important e meciul de mâine, e cel mai important lucru. Deocamdată sunt bine, sunt în mijlocul lor, am încercat să pregătim la cel mai înalt nivel acest meci.
România a pierdut meciul. Apoi l-a pierdut pe Lucescu.
Înapoi la Homepage
Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰
