Părinţii medaliatei cu argint Mihaela Cambei o aşteaptă cu surprize acasă, după ce i-au urmărit performanţa cu lacrimi în ochi

Printre primii a coborat din avion Mihaela Cambei, sportiva care aseară, la festivitatea de închidere a Jocurilor Olimpice, a purtat drapelul României. 

"Nu îmi venea a crede, nu o mai vedeam că erau 2 sute şi ceva, nu mai apărea, nu mai apărea", ne mărturiseşte tatăl Mihaelei.

Acasă, la Dofteana, toţi au plâns. Aşa cum au plâns şi în ziua în care Mihaela aducea, pentru România, prima medalie olimpică la haltere în proba feminină. "Cu greu m-am putut uita pentru că e un sport greu şi la ridicături tot timpul îmi venea să plâng când o vedeam", ne spune emoţionată Maria, mama Mihaelei.

Vezi și

De mică, Mihaela a iubit sportul. Dar primul sport practicat de ea a fost gimnastica. În scurt timp s-a răzgândit, şi a intrat în sala de haltere. "Mă simt extraordiar de bine ca orice alt sportiv pentru că am muncit ani de zile pentru această medalie şi este cea mai importantă din cariera mea", spune Mihaela Cambei.

Cu ce o aşteaptă părinţii acasă

Acum, părinţii abia o aşteaptă acasă. Cu meniul special pe îl pregatesc de fiecare dată când Mihaela vine de la concurs. "Cartofi prăjiţi cu şuncă. Mâncarea noastră care o facem tradiţională. în familie, acolo. De oriunde vine, aia ne cere".

Imediat după concurs au plecat acasă, în Kenia, şi sportivele care ne-au reprezentat la proba de maraton. Delvine Meringor a încheiat competiţia pe locul 7, înregistrând cel mai bun timp al sezonului pentru ea. Pentru România, bilanţul după Olimpiadă arată aşa: 9 medalii, dintre care 3 de aur, 4 de argint si 2 de bronz. Una dintre cele de bronz fiind obtinută greu şi cu ajutorul avocaţilor. 

"Speţa a fost destul de complexă. Practic noi am locuit aici, în birou, în ultimele zile. Şi a fost nevoie să luăm în calcul absolut toate aspectele posibile pentru a putea securiza o victorie", ne explică avocatul gimnastelor, Sabin Gherdan.

Şi a fost victorie. Medalia de bronz s-a întors la gimnasta Ana Maria Bărbosu. "Eu nu mai aveam speranţă. Dar nu pentru că n-aş fi simţit că am dreptate, dar pentru că pur şi simplu am decis că ar fi bine pentru psihicul meu să trec peste moment, pentru că era cel mai sănătos lucru de făcut", mărturisea Ana. Un capitol important se încheie, altul începe.

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰