Imagini de poveste în Suceava: mai multe ciute, surprinse în timp ce aleargă prin nămeți în căutarea hranei

Imagini de poveste surprinse într-o pădure acoperită de zăpadă din județul Suceava. Mai multe ciute au fost filmate în timp ce aleargă prin nămeți în căutarea hranei.

• Jumătate de ţară intră sub cod galben de ploi torențiale, grindină și vânt. Zonele vizate. DETALII la Observator 17:00, la Antena 1
• "N-am întâlnit aşa ceva". Aglomeraţie în vămi după minicavanţa de Paşte. Românii s-au întros acasă din Bulgaria, Grecia sau Turcia

• Filmarea, realizată de un angajat al Romsilva

În cadrele surprinse de un pădurar se văd aproximativ 10 ciute care aleargă prin zăpadă, iar reprezentanții Romsilva au profitat de ocazie pentru a explica diferența între căprioare și ciute.

"Un video de senzație, cu un cârd de ciute filmate în pădurile Romsilva-Ocolul Silvic Stulpicani.... Poate ar merita clarificată o confuzie destul de frecvent întâlnită. Perechea cerbului este ciuta sau cerboaica și NU căprioara! Aceasta din urmă este femela căpriorului! Cerbul se mai numește și taur sau taur de cerb", au scris, pe Facebook, reprezentanții Romsilva.

Potrivit specialiștilor Romsilva, cârdurile sau turmele de cerbi și ciute sunt trecătoare. Cele de toamnă se numesc turme sau cârduri de boncăluit, adunând în jurul unui taur între două şi cinci ciute cu sau fără viţei. După terminarea boncăluitului, cerbii masculi se despart de cerboaice, acestea alcătuindu-şi, la rândul lor, alte cârduri de iernat. Uneori şi taurii însoţitori, sau lăturaşi, se întâmplă să rămână peste iarnă alături de ciute. Cel mai adesea, însă, ei se alătură turmelor de iernat ale masculilor.

Reprezentanții Romsilva mai spun că la venirea primăverii cerbii se împrăştie, iar ciutele se împart în grupuri mai mici, ori devin şi ele singuratice, păstrându-şi alături doar puii. Viţeii se nasc în luna mai și au o blană pestriţă, care îi ajută să fie aproape invizibili în pădure. De obicei fiecare ciută fată un pui, dar sunt destule şi fătările cu doi pui. Viţeii, nume pe care îl poartă până îşi schimbă culoarea în cea de adult, rămân alături de cerboaice până la peste un an, uneori chiar şi până la doi ani.