Video "A fost tatăl meu". Legendele fotbalului românesc şi-au luat rămas bun de la părintele lor, Mircea Lucescu

S-a închis tabela unei vieți care a curs neîntrerupt, minut cu minut, fără pauză. Pentru Mircea Lucescu, fluierul final e confirmarea unui meci jucat până la ultima suflare. La căpătâiul lui, Răzvan Lucescu a stat drept, dar cu sufletul frânt. A strâns mâini, a mulțumit şi a privit spre cer. Ca un fiu care știe că moștenirea nu se termină aici, ci abia începe. În a doua zi de priveghi la Arena Naţională, mii de oameni au venit să-și plece capul în fața lui "Il Luce". Prieteni, jucători, patroni de cluburi, antrenori sau politicieni au făcut reverenţe în faţa celui mai mare antrenor din istorie. Printre ei şi Rinat Ahmetov, cel mai bogat om din Ucraina. Iar UEFA a oprit meciurile pentru el. Poate că acesta este adevăratul lui trofeu: faptul că, undeva, cineva va iubi fotbalul mai mult decât pe sine, fără să știe că a învățat asta de la Mircea Lucescu.

de Redactia Observator

la 09.04.2026 , 19:31

Galerie (2)

"Respect şi recunoştinţă, Mircea Lucescu! Drum lin printre îngeri", a declarat Anghel Iordănescu. Pentru Mircea Lucescu, viața nu a fost împărțită între gazon și lume. Totul a fost un singur teren, pe care a alergat neobosit. Pe Arena Naţională e imaginea unui adevăr simplu. unii oameni nu adună doar trofee. Adună oameni. Fiul Răzvan Lucescu, cu lacrimile greu stăpânite, și-a primit fiecare oaspete cu demnitate, ducând mai departe nu doar un nume, ci o moștenire. Soţia, Neli, cea care i-a fost alături 60 de ani, s-a dezlipit cu greu de sicriu. Dincolo de bancă și tactică, a fost un om cald. Un lider care și-a protejat familia ca pe cel mai important trofeu.

Mircea Lucescu nu a fost doar al României. A fost al fotbalului

Au venit cei care i-au fost elevi, cei pe care i-a format și i-a dus spre performanță. "Un om care s-a născut, a trăit şi a murit pentru fotbal. Un om care a inspirat şi modelat generaţii, sportiv şi uman. Speram să depăşească momentul, din păcate nu a reuşit", a declarat Edi Iordănescu. "Era un om extrem de pasionat de fotbal și cu siguranță această dorință de a califica echipa națională la mondiale a fost mai presus de orice și, din păcate, e adevărat, plătește, într-un fel, cu sănătatea pentru că l-a afectat foarte mult și necalificarea", a declarat Florin Răducioiu.

Articolul continuă după reclamă

Prin ploaie, Gică Popescu a ajuns cu o coroană de flori la stadion pentru a-și lua rămas bun de la cel care l-a antrenat la Galatasaray. "Îmi e foarte greu să vorbesc de nea Mircea la trecut pentru că cu câteva zile înainte auzisem veşti bune despre dânsul. Un om care a iubit fotbalul mai mult decât propria viaţă", a declarat Gică Popescu. Rivali în teren, dar prieteni în afara lui, Anghel Iordănescu a venit să-şi ia rămas bun alături de fiul lui, Edi. Răzvan Lucescu i-a prins pe amândoi de mâini şi le-a spus să petreacă mai mult timp împreună, ca o mărturie dureroasă, poate, a regretului său. "Vrem să ne luăm rămas bun de la un titan al fotbalului românesc. Un jucător de excepţie, dar, în acelaşi timp, şi unul dintre antrenorii cu care noi toţi ne-am mândrit", a declarat Anghel Iordănescu.

De la Mircea Rednic la Gică Hagi și Dorin Mateuț, toți au vorbit despre el ca despre un antrenor complet. Care nu și-a trăit viața în afara terenului, ci între linii, acolo unde se nasc legendele. "Eu veneam dintr-o familie săracă, aveam nevoie de cineva care să mă ghideze. El a făcut-o şi a făcut-o foarte bine. Sper că nu l-am dezamăgit", a declarat Mircea Rednic. "M-a crescut, m-a educat, cred că tot ce am făcut în viaţă am făcut datorită celor doi antrenori profesori pe care i-am avut, nea Ioji, la 12 ani, care şi el nu mai trăieşte şi acum, nea Mircea, care m-a luat la 17 ani şi a avut curajul să mă promoveze", a declarat Gică Hagi.

Fiecare fan i-a spus, în felul lui: MULŢUMESC! "Mircea Lucescu l-aş echivala cu Brâncuşi. Creatorul, vizionarul fotbalului românesc. A fost iubit de o lume întreagă", spune un bărbat. A câștigat acolo unde puțini au îndrăznit să viseze: în România, Turcia, Ucraina. Și nu oricum, cu rivale, cu orgolii, cu istorii grele. Iar asta s-a văzut şi azi, cu marile galerii. Rapid, Dinamo şi FCSB. Suporterii şi-au dat mâna, uniţi de recunoştinţă.

"A fost unul dintre antrenorii care a contribuit enorm la formarea multor jucători şi antrenori din ţara noastră. Care s-au format atât ca sportivi, cât şi ca oameni în societate", a declarat Marius Lăcătuş. "Din nefericire, Dumnezeu i-a ascultat cumva vorbele. A avut un eşec cu echipa naţională şi vorba lui, nu are succes, moare. Nu a fost antrenorul meu, a fost tatăl meu aş putea să spun", a declarat Dănuţ Lupu. Patronul lui Șahtior, Rinat Akhmetov, cel mai bogat om din Ucraina, care a lucrat timp de 12 ani cu Mircea Lucescu a venit personal pentru o ultimă reverenţă în faţa marelui "Il Luce".

"Noi împărţeam şi durerea şi bucuria împreună şi am devenit mari prieteni. Eu consider că el este un om foarte important în viaţa mea. El m-a învăţat să beau vin. După meciuri, noi serveam vin alb cu el şi discutam despre toate. Iar eu l-am învăţat să cânte în karaoke. Nu prea ne reuşea nici mie, nici dânsului. Dar noi oricum încercam şi cântam", a declarat Rinat Ahmetov, patron Şahtior Doneţk. Dmytro Chyhrynskyi, fost fundaș central al Șahtiorului, a venit să-i spună "adio" celui alături de care a trăit triumful Cupei UEFA în 2009. "Cred că acum vom înţelege cu adevărat cât de mare a fost, ce moştenire uriaşă a lăsat în fotbal", a declarat Dmytro Chyhrynskyi. Pentru că Mircea Lucescu nu a fost doar al României. A fost al fotbalului.

Jurnalistul turc, cel care i-a pupat mâna lui Mircea Lucescu înainte de Turcia - România, în urmă cu două săptămâni, a călătorit şi el la Bucureşti. Gestul a fost repetat în faţa lui Răzvan Lucescu. UEFA a oprit meciurile pentru el. De la Paris la Barcelona, până în Rusia și Turcia, s-au oprit meciuri şi s-au ridicat aplauze. Galatasaray i-a purtat chipul pe piept, iar mesajul lor a fost simplu și etern: Nu te vom uita!