Video "Am trăit în Iad, am pierdut tot". Mărturiile unor dependenţi de alcool: ce face statul a-i ajuta

Prezent la orice sărbătoare sau necaz, alcoolul a devenit o prezenţă constantă pe mesele românilor. Iar consumul e aproape o tradiţie, o obişnuinţă periculoasă. Deși ocupăm primele locuri în Europa la acest capitol, dependenţii de alcool se luptă singuri. Statul oferă prea puțin sprijin celor care vor să scape. Şi de aceea, prea puţini reuşesc să facă asta. Pentru că prea puţini recunosc că au o problemă. Descoperim astăzi cât de anevoios este drumul spre recuperare și cum îi putem susține pe cei care sunt captivi în această patimă.

de Anita Lasculescu

la 08.04.2026 , 17:03

Galerie (2)

Este, probabil, una dintre cele mai complicate mărturisiri pe care o poate face un om. Să spui asta înseamnă nu doar că-ţi recunoşti neputinţa, dar ai curajul de a încerca s-o depăşeşti. Aşa a fost şi pentru Monica. Are 73 de ani, din care 25 de ani, alcoolul i-a dominat şi i-a distrus viaţa. Înainte de această existenţă în întuneric, era o avocată de succes în Braşov, soţie şi mamă pentru doi copii adoptaţi. "De la paharul acela de vin, de la băut cu colegii în sesiunea de examene la facultate, ieşitul la terase, la o bere. Alunecarea pe panta alcoolismului este de neobservat", a declarat Monica Tako.

Mărturiile unor dependenţi de alcool

Şi aşa, cu fiecare pahar "nevinovat", alcoolul a ajuns pentru Monica un stil de viaţă. Un refugiu extrem de periculos. Şi o ruşine care a urmărit-o mai bine de două decenii. "Îmi imaginez că o doamnă bea un pahar de vin seara, la şemineu, împreună cu familia, nu singură ascunsă în cămară, noaptea sau în zorii zilei. Mi-am pierdut stima de sine", a declarat Monica Tako. "Dependența de alcool este o boală. Debutează, în primul rând prin negare şi automințire", a declarat Veronica Hurdulea, psiholog clinician. Treptat, cei din jur au înțeles că Monica are o problemă. Ea, însă, nu o recunoștea. Familia a încercat să intervină: a fost internată în centre de dezalcoolizare și spitale.

Articolul continuă după reclamă

"Alcoolicii sunt ameninţaţi că bei, că divorţăm, că te părăsim, că nu eşti bună de nimic. Aparţinătorii nu ştiu ce să facă cu un alcoolic pentru că nu ascultă. Se preface, se ascunde", a declarat Monica Tako. Nimic nu a funcţionat, până într-un moment când, ameţită de aburii alcoolului, Monica a căzut şi s-a accidentat. "Decădera profundă în care m-am aflat, pe jos, din toate punctele de vedere, este un moment din care nu pot altfel decât să mă ridic. Din acea zi, nu am mai băut alcool. O consider a doua zi de naştere", a declarat Monica Tako. Monica are 16 ani de când nu a mai pus gura pe alcool. O experiență similară are și Tomi, inginer de profesie din Oradea, care a luptat ani la rând cu dependența. Tot un declic l-a motivat să îşi schimbe viaţa.În momentul divorţului, soţia i-a spus ceva.

"Am trăit un iad. Am pierdut tot ce se putea"

"A spus că nu şi-ar dori ca tatăl copiilor ei să fie găsit într-un şanţ. Am trăit un iad. Am pierdut tot ce se putea: familia, carnet de conducere, locuri de muncă foarte bune încet, încet le-am pierdut. Eram singur", a declarat Tomi Mihok-Geczi Psi. A urmat o luptă cu dependenţa în care familia i-a fost alături. A plecat în străinătate pentru tratament și a reușit. A renăscut. După această experienţă, a studiat Psihologia, și-a luat doctoratul, iar la 62 de ani îi ajută și pe alții să renunțe la alcool. "Nu este ruşine să fii bolnav, ruşine este să nu te tratezi. Numai tu singur poţi reuşi, dar nu poţi reuşi de unul singur", a declarat Tomi Mihok-Geczi Psi.

Familia este un real ajutor, dar doar dacă este bine informată. În primul rând, învinovăţirea persoanei face mai mult rău decât bine. "Să ieşim din acele roluri de salvator sau persecutor. Câteodată familia trebuie să facă un pas înapoi să lase persoana să realizeze unde poate ajunge cu consumul. Aparţinătorii au nevoie de consiliere să înţeleagă boala", a declarat Holger Lux, director centru Crucea Albastră. În România, consumul de alcool este adesea privit ca o normalitate. Aproape fiecare persoană cunoaște pe cineva care bea excesiv, fie că este un părinte, un partener, un prieten sau o rudăîndepartata. De multe ori, alcoolul este folosit ca "soluție" pentru stres, anxietate sau suferință.

Persoanele cu părinți sau frați alcoolici au un risc mai mare de dependență. Totuși, mediul, educația și experiențele personale joacă un rol la fel de important. Datele arată o realitate îngrijorătoare: România se află pe primul loc în Uniunea Europeană la consumul de alcool: peste 2 milioane de români beau în exces, iar alcoolul este responsabil pentru aproximativ 5% din totalul deceselor. Asta şi pentru că, la noi, alcoolul e peste tot - îl vezi în magazine, la terase, în reclame - în timp ce în alte țări, mai ales în cele nordice, statul impune reguli stricte: prețuri mai mari la băuturile cu alcool, restricţii în publicitate, ba chiar şi controlul asupra vânzării.

"Alcoolul este un drog, chiar dacă este o substanţă legală. Cu cât începe la o vârstă mai fragedă, dependenţa se intalează mai repede", a declarat Holger Lux, director centru Crucea Albastră. În România, sprijinul statului pentru dependenți este limitat. Spitalele oferă doar dezintoxicare pe termen scurt, iar centrele publice de recuperare, esențiale pentru menținerea abstinenței, lipsesc. Astfel, mulți pacienți rămân fără sprijin după externare. O variantă ar fi centrele private, dar nu sunt pentru oricine. O lună de internare costă între 2.000 de euro şi poate ajunge şi la 20.000 de euro. Mai rămân ONG-urile care adună grupuri de suport de tipul Alcoolicilor Anonimi.