Cine va conduce Iranul după moartea lui Ali Khamenei, "unul dintre cei mai malefici oameni din istorie"

Urmăriţi LIVE TEXT desfăşurarea evenimentelor din Orientul Mijlociu pe site-ul nostru Observatornews.ro.

Vara trecută, în timpul războiului de 12 zile cu Israelul, Ali Khamenei a desemnat trei potențiali succesori în cazul în care ar fi fost ucis. La începutul acestei luni, au apărut informații potrivit cărora Khamenei ar fi stabilit patru niveluri de succesiune pentru funcțiile-cheie din guvern și armată, într-un efort de a asigura supraviețuirea regimului în fața unui posibil atac americano-israelian.

Trei înalţi responsabili, printre care preşedintele Massoud Pezeshkian, vor asigura tranziţia în Iran după moartea liderului suprem Ali Khamenei, a anunţat duminică unul dintre consilierii acestuia, Mohammad Mokhber, citat de televiziunea de stat. Din acest triumvirat vor mai face parte şi şeful puterii judecătoreşti Gholamhossein Mohseni Ejeï şi un jurist din Consiliul Gardienilor Constituţiei, a declarat Mokhber.

De asemenea, Donald Trump a declarat pentru ABC News că loviturile americane au provocat deja pagube mari și că o mare parte din conducerea Iranului a dispărut, citează BBC. "Nu știm totul, dar o mare parte da", a spus Trump într-un interviu telefonic. Președintele american a mai afirmat că Statele Unite au "o idee foarte clară" despre cine va forma următorul grup de lideri iranieni.

De la Revoluţia Islamică din 1979 din Iran, a mai avut loc o singură transferare a puterii, în 1989, când a murit marele ayatollah Ruhollah Khomeini, scrie The Guardian.

Liderul suprem este numit de un comitet clerical format din 88 de membri, numit Adunarea Experţilor. Conform legii iraniene, Adunarea Experţilor "trebuie să aleagă cât mai curând posibil" un succesor. Până atunci, însă, un consiliu de conducere poate interveni şi "asuma temporar toate atribuţiile de conducere".

Scenariile analizate de CIA înainte de operaţiunea Epic Fury

Înaintea atacurilor lansate sâmbătă de Statele Unite și Israel asupra Iranului, Agenția Centrală de Informații a SUA (CIA) a analizat mai multe scenarii privind ce s-ar putea întâmpla în Iran după o eventuală intervenție militară americană, scrie Reuters.

CIA a luat în calcul posibilitatea ca ayatollahul Khamenei să fie înlocuit de figuri radicale din cadrul IRGC, spun două surse. Potrivit unei a treia surse, preluarea puterii de către membri ai IRGC a fost doar unul dintre mai multe scenarii analizate. Rapoartele nu au indicat cu certitudine care variantă este cea mai probabilă. CIA a refuzat să comenteze informațiile.

Președintele american Donald Trump a sugerat în ultimele săptămâni că SUA sunt interesate de o schimbare de regim în Iran, însă nu a oferit detalii despre cine ar putea conduce țara în locul actualei conduceri. Într-un mesaj video transmis sâmbătă dimineață, Trump a descris Teheranul drept un regim terorist și i-a încurajat pe iranieni să preia controlul asupra guvernului, afirmând că loviturile militare americane ar putea crea condițiile pentru o revoltă populară.

În paralel, oficiali americani au încercat în ultimele săptămâni să negocieze un nou acord nuclear cu Teheranul, pentru a evita o intervenție militară. Discuțiile purtate la Geneva nu au dus însă la niciun rezultat.

Cine a fost Ali Khamenei

Ayatollahul Ali Khamenei a petrecut aproape patru decenii ca lider suprem al Iranului şiit, construind o putere regională care să rivalizeze cu statele sunnite din Golf şi ostilă în mod implacabil faţă de SUA şi Israel, în timp ce a zdrobit repetatele tulburări din ţară.

Khamenei, în vârstă de 86 de ani, conducea din 1989 şi deţinea autoritatea supremă asupra tuturor ramurilor guvernamentale, militare şi judiciare. În timp ce oficialii aleşi se ocupau de afacerile curente, nicio politică importantă, în special cele care implică Statele Unite, nu putea fi pusă în aplicare fără aprobarea sa explicită.

Stilul său de conducere îmbina rigiditatea ideologică cu pragmatismul strategic. El era profund sceptic faţă de Occident, în special faţă de SUA, pe care le acuza că urmăresc schimbarea regimului. Cu toate acestea, el s-a arătat dispus să facă concesii atunci când supravieţuirea Republicii Islamice era în joc.

Conceptul de "flexibilitate eroică", menţionat pentru prima dată de Khamenei în 2013, permitea compromisuri tactice pentru a-şi atinge obiectivele, oglindind opţiunea făcută de Khomeini în 1988 de a accepta un armistiţiu după opt ani de război cu Irakul.

În calitate de autoritate supremă în sistemul complex al Iranului, caracterizat de o conducere clericală şi o democraţie limitată, Khamenei a căutat de mult timp să se asigure că niciun grup, nici măcar dintre cei mai apropiaţi aliaţi ai săi, nu va acumula suficientă putere pentru a-l provoca pe el şi poziţia sa anti-americană.

Cheia puterii lui Khamenei

Deoarece nu avea credibilitatea religioasă a lui Khomeini, el a apelat în repetate rânduri la sofisticata sa structură de securitate, Garda Revoluţionară Islamică (IRGC) şi Basij, o forţă paramilitară religioasă formată din sute de mii de voluntari, pentru a înăbuşi disidenţa.

Puterea sa se datorează în mare parte imperiului financiar parastatal cunoscut sub numele de Setad, în valoare de zeci de miliarde de dolari, care se află sub controlul direct al lui Khamenei şi care a crescut enorm în timpul conducerii sale. De asemenea, miliarde de dolari au fost investiţi în Garda Revoluţionară timp de decenii pentru a o ajuta să consolideze miliţiile şiite din Irak, Liban şi Yemen şi să-l susţină pe Assad în Siria.

Experţii din afara Iranului îl descriu pe Khamenei ca un ideolog secretos, care se teme de trădare - o anxietate alimentată de o tentativă de asasinat din iunie 1981, cu o bombă ascunsă într-un magnetofon, care i-a paralizat braţul drept.

Potrivit biografiei sale oficiale, Khamenei însuşi a suferit torturi severe în 1963, când, la 24 de ani, a ispăşit primul dintre numeroasele mandate de închisoare pentru activităţi politice sub domnia şahului. După revoluţie, în calitate de ministru adjunct al apărării, Khamenei s-a apropiat de Gărzi în timpul războiului cu Irakul din 1980-1988, care a făcut un milion de victime de ambele părţi.

A câştigat preşedinţia cu sprijinul lui Khomeini, dar a fost o alegere surprinzătoare ca succesor la moartea liderului suprem, neavând nici popularitatea acestuia, nici calificările sale clericale superioare.

Karim Sadjadpour, de la Fundaţia Carnegie pentru Pace Internaţională, a declarat că "accidentul istoric" a transformat un "preşedinte slab într-un lider suprem iniţial slab, apoi într-unul dintre cei mai puternici cinci iranieni din ultimii 100 de ani".

Crizele regimului lui Khamenei

Khamenei a supravieţuit presiunilor străine în trecut, dar, chiar înainte de atacul de sâmbătă, se confrunta cu cea mai gravă criză din cei 36 de ani de guvernare, încercând să prelungească negocierile cu Statele Unite pe tema programului nuclear al Iranului.

Deja în acest an, el ordonase cea mai sângeroasă represiune de la Revoluţia Islamică din 1979, spunând că cei care protestau la nivel naţional, iniţial împotriva creşterii preţurilor, "trebuie puşi la locul lor", iar forţele de securitate au deschis focul asupra demonstranţilor care scandau "Moarte dictatorului!".

În iunie anul trecut, Khamenei a fost nevoit să se ascundă timp de 12 zile, în timpul atacurilor aeriene ale Israelului şi apoi ale SUA, care au ucis mai mulţi colaboratori apropiaţi şi comandanţi ai Gărzii Revoluţionare şi au distrus instalaţii nucleare şi de rachete de mare valoare.

Odată cu slăbirea Hezbollahului în Liban şi răsturnarea lui Bashar al-Assad în Siria, influenţa lui Khamenei în Orientul Mijlociu a început să se reducă, în timp ce SUA i-au cerut să renunţe la ultima pârghie strategică importantă pe care o avea, rachetele balistice.

Khamenei a refuzat orice discuţie despre renunţarea la rachete, pe care Iranul le consideră singura sa pârghie de descurajare a atacului israelian, o atitudine intransigentă ce s-ar putea să fi contribuit la declanşarea atacurilor aeriene care l-au vizat.

În timp ce armata americană concentra forţe aeriene şi navale în regiune, calculele lui Khamenei se bazau pe un caracter modelat de revoluţie, ani de tulburări şi război cu Irakul, decenii de confruntări cu SUA şi o acumulare nemiloasă de putere.

În timp ce oficialii aleşi gestionau afacerile cotidiene, nicio politică majoră, în special cea cu privire la Statele Unite, nu putea fi pusă în aplicare fără aprobarea sa explicită. Stăpânirea lui Khamenei asupra sistemului complex al guvernării clericale din Iran, combinată cu democraţia limitată, l-a asigurat că niciun alt grup nu-i putea contesta deciziile.

Înapoi la Homepage

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰