FT: Ucraina, pusă de Trump și Putin în fața faptului împlinit? De ce refuzul de a ceda teritorii e nerealist
Ucraina riscă să fie pusă în fața faptului împlinit de un eventual acord dintre președintele american Donald Trump și Vladimir Putin, iar poziția Kievului de a nu ceda teritorii este nerealistă, arată un editorial Financial Times. Jurnalistul Gideon Rachman compară întâlnirea dintre Trump și Putin, desfășurată fără prezența președintelui ucrainean Volodimir Zelenski, cu Acordul de la München din 1938, prin care Cehoslovacia a fost împărțită.
Acordul de la München din 1938 este deseori invocat ca un simbolal al eșecului de a înfrunta dictatorii. Summitul Trump-Putin, planificat pentru vineri în Alaska, seamănă cu München-ul într-un singur punct concret: guvernul cehoslovac nu a fost reprezentat la masa negocierilor, în timp ce Hitler, Chamberlain, Mussolini şi Daladier au ajuns la un acord care a sfâşiat ţara, amintește editorialistul Financial Times.
Din informațiile existente până acum preşedintele Volodimir Zelenski nu va fi de față când Trump și Putin vor discuta despre soarta şi graniţele ţării sale. Iar vorba spune că "dacă nu eşti la masă, eşti pe meniu".
Declaraţiile lui Donald Trump despre "schimburile de teritorii" au stârnit îngrijorare în Ucraina şi în întreaga Europă. Lumea se teme că un Trump vanitos și fără o viziune clară va fi uşor manipulat de Putin, un dictator rece şi atent la detalii.
Cel mai sumbru scenariu pentru ucraineni şi europeni este ca Trump şi Putin să iasă din întâlnire cu un acord privind "schimburi de teritorii", ceea ce, în realitate, ar însemna ca Ucraina să cedeze definitiv porţiuni vaste de teritoriu. Cel mai probabil, scopul lui Putin este acela de a obține un acord cu Trump care să fie apoi prezentat Ucrainei ca un fapt împlinit. După cum spune analistul politic Alexander Gabuev, de la Centrul Carnegie, acordul dorit de Putin ar lăsa Ucraina "imposibil de apărat, neatractivă pentru investiţii şi pe drumul spre colaps". Iar Rusia speră că SUA vor lăsa Ucraina fără sprijin, dacă Kievul va respinge acordul Putin-Trump.
Aceste scenarii sunt plauzibile. Totuşi, ucrainenii şi susţinătorii lor europeni cred că este posibil şi un rezultat mai pozitiv. Din perspectiva lor, un rezultat bun ar fi un acord de încetare a focului, cu ameninţarea unor sancţiuni secundare asupra Rusiei dacă Putin reia războiul. Discuţiile despre teritoriu ar urma să aibă loc abia după aceea, explică editorialul Financial Times.
În mijlocul acestei diplomaţii rapide şi al emoţiilor puternice, există riscul ca Ucraina şi Europa să piardă din vedere o viziune strategică asupra obiectivului final şi a ceea ce este realizabil. Războiul este imprevizibil. Cele mai convingătoare analize sugerează că Ucraina pierde treptat, problema forţei de luptă pe front fiind din ce în ce mai acută. Asta înseamnă că o prăbuşire totală a negocierilor şi continuarea războiului ar avantaja probabil mai mult Rusia decât Ucraina.
Poziţia Kievului, conform căreia nu poate fi cedat niciun teritoriu, este principială, dar, în prezent, nerealistă. Distincţia crucială este între concesii teritoriale de facto şi de jure. Recunoaşterea legală a anexării forţate de către Rusia este, pe bună dreptate, de neacceptat pentru Ucraina, UE şi Marea Britanie. Dar o recunoaştere de facto a ocupaţiei ruse asupra unei părţi din teritoriu, deși o realitate dură, în contextul unui acord de pace mai amplu, ar putea fi necesară, atrage atenția jurnalistul FT.
Anexarea statelor baltice de către URSS după 1940 nu a fost recunoscută din punct de vedere legal de SUA şi de majoritatea ţărilor europene, dar a fost un fapt concret până când, în cele din urmă, statele baltice şi-au recâştigat independenţa, amintește FT.
Privind mai larg viitorul Ucrainei, guvernele-cheie europene înţeleg că dezbaterea nu poate fi doar despre teritoriu, oricât de important ar fi acesta. Preşedintele Finlandei, Alexander Stubb, un actor influent în diplomaţia actuală, propune un mod util de gândire inspirat din experienţa ţării sale, care a purtat două războaie cu Rusia în anii ’40.
Tratatul de pace final a presupus ca Finlanda să cedeze aproximativ 10% din teritoriu. De asemenea, Finlanda postbelică a fost obligată să rămână un stat neutru pentru a nu provoca Moscova. Însă, ceea ce este esenţial, şi-a păstrat independenţa legală şi democraţia, ceea ce i-a permis să devină o ţară prosperă, liberă şi de succes.
Stubb sugerează că viitorul Ucrainei ar trebui gândit în jurul a trei probleme: independenţă, suveranitate şi teritoriu. Folosind acest model şi experienţa Finlandei, se poate concluziona că Ucraina nu trebuie să atingă 100% din obiective în toate cele trei direcții pentru a avea un viitor pozitiv după război. Dacă îşi poate păstra independenţa şi democraţia, atunci concesiile teritoriale de facto ar putea fi dureroase, dar acceptabile, susține FT.
Problema suveranităţii este, de asemenea, crucială. Rusia a cerut limite puternice asupra libertăţii Kievului de a-şi alege singur calea, inclusiv constrângeri asupra dimensiunii şi capacităţii armatei ucrainene, precum şi interzicerea aderării Ucrainei la NATO şi, posibil, la UE.
Ucraina nu poate accepta limite militare care să-i afecteze capacitatea de apărare. Dar dacă i s-ar permite să îşi continue drumul către aderarea la UE, atunci problema aderării la NATO ar putea fi amânată o vreme, mai ales având în vedere că, în prezent, pare nerealistă.
Un pericol clar la summitul din Alaska este că Putin s-a gândit profund la toate aceste aspecte de mult timp. Trump, ca întotdeauna, va fi mai interesat să proclame un triumf decât să intre în detaliile plictisitoare ale unui acord.
Un aventual acord în Alaska va fi probabil începutul, nu sfârşitul, acestui proces. Ucrainenii şi europenii ştiu că trebuie să îl menajeze pe Trump şi să joace pe termen lung. Nu este o opţiune grozavă. Dar este cea mai bună pe care o au, concluzionează jurnalistul britanic.
Înapoi la Homepage
Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰
