NYT: NATO, așa cum o știm, se apropie de sfârșit. De ce poate fi un lucru bun pentru Europa

"Speranțele președintelui Trump de a anexa Groenlanda par să fi ajuns la final. A renunțat miercuri la ideea unei invazii militare și a abandonat amenințările cu tarife vamale pentru a obține controlul asupra teritoriului. În schimb, a scris pe Truth Social că există un "acord-cadru" încheiat, ale cărui detalii urmează să fie făcute publice. Criza pare, pentru moment, evitată", aşa începe eseul lui Rajan Menon, profesor emerit de relații internaționale la College of New York, publicat de NYT. 

"Este o ușurare. Dar agresivitatea nu poate fi trecută cu vederea. Într-un gest de o aroganță extraordinară, Trump a afirmat că dorește să cumpere insula, un teritoriu autonom al Danemarcei, și că, dacă va fi nevoie, o poate lua cu forța. Nimeni nu și-ar fi imaginat că Statele Unite, fondatorul și protectorul principal al NATO, ar putea amenința cu invazia un stat membru al alianței. Și totuși, acolo am ajuns", mai arată autorul. 

"Ce urmează? Judecând după reacțiile celor reuniți săptămâna aceasta la Davos, Elveția - unde premierul Canadei, Mark Carney, a vorbit despre o "ruptură" în ordinea mondială - nimeni nu pare să știe cu adevărat. Europenii, cu siguranță, încearcă acum să repare situația provocată de reculul lui Trump. Dar după șocul ultimelor săptămâni, un lucru este clar: NATO, în forma sa actuală, alianța care a fost timp de peste 75 de ani pilonul securității transatlantice, se apropie de sfârșit", a apreciatul profesorul american. 

"Europa are șansa să iasă din umbra Americii"

"Desigur, destrămarea nu va fi imediată și va genera tot felul de perturbări. Însă nu va fi un dezastru. Europa, care și-a externalizat securitatea către Washington timp de decenii, are atât motive, cât și mijloace să se apere singură. De fapt, săptămâna aceasta a demonstrat cât de eficientă poate fi atunci când liderii săi cooperează. În mijlocul turbulențelor generate de Trump, Europa are șansa să iasă din umbra Americii", a punctat expertul. 

"Trump a susținut constant că să obţină Groenlanda este vital pentru securitatea națională a SUA. Pe de o parte, crede că Rusia și China urmăresc cu interes resursele minerale neexploatate ale insulei. Pe de altă parte, dorește să construiască pe acest teritoriu sistemul său de apărare antirachetă "Domul de Aur". SUA are deja în Groenlanda aproximativ 200 de militari staționați la Baza Spațială Pituffik, iar un tratat semnat cu Danemarca în 1951 permite extinderea prezenței militare americane acolo. Însă Trump insistă că pentru a proteja ceva, trebuie să îl ai în posesie", a mai atras atenţia. 

"Desigur, SUA nu "deține" niciunul dintre aliații săi NATO. Iar după logica lui Trump, protecția acestora nu poate fi garantată. Nu este clar dacă ar mai onora clauza de apărare colectivă din articolul 5 al tratatului NATO. De altfel, Trump a sugerat anterior că ar putea să nu intervină în apărarea unor aliați și, recent, nu a exclus posibilitatea ieșirii din NATO din cauza controverselor privind Groenlanda. Într-un discurs iritat la Davos, a spus: "Oferim atât de mult și primim atât de puțin în schimb." Niciun alt președinte american nu a semănat atâta incertitudine în privința angajamentului SUA față de securitatea Europei", a mai subliniat autorul. 

"Această atitudine pare să derive din disprețul său profund față de bătrânul continent, reflectat fără echivoc și în Strategia Națională de Securitate a administrației sale. Publicată la sfârșitul anului trecut, strategia descrie Europa ca fiind în declin economic, amenințată cu "dispariția civilizațională" și mai puțin importantă decât alte regiuni, precum America Latină sau Asia de Est. Documentul pune chiar la îndoială dacă anumite țări europene mai au capacitatea de a fi "aliați de încredere"", aminteşte profesorul. 

"Europa, după ce l-a curtat pe Trump cu daruri, lingușeli și discuţii despre "neînțelegeri", începe, în sfârșit, să dea semne de determinare. Ca răspuns la amenințările privind Groenlanda, Parlamentul European a suspendat ratificarea acordului comercial UE-SUA. Liderii europeni au luat în calcul impunerea de contra-tarife și, la inițiativa președintelui Emmanuel Macron, au analizat activarea instrumentului anti-coerciție al UE, care permite blocului să riposteze în fața presiunilor economice. Imediat, un fond de pensii danez a anunțat că va vinde titluri de stat americane în valoare de 100 de milioane de dolari", a explicat Rajan Menon.

"Europa nu mai este în centrul atenției Washingtonului"

"Europenii sunt, fără îndoială, ușurați că disputa nu a degenerat. Însă greșesc dacă cred că Trump este singura problemă. Chiar dacă nu va încerca să obţină un al treilea mandat, fapt ce ar fi neconstituțional, viziunea sa "America înainte de toate" și ostilitatea față de Europa sunt larg împărtășite în rândurile mișcării MAGA, iar un alt lider din aceeași tabără ar putea să-i fie succesor. Iar dacă un democrat va câștiga următoarele alegeri, SUA oricum va continua să își concentreze prioritățile strategice asupra Chinei, singura rivală reală la supremația globală. În ambele scenarii, Europa nu mai este în centrul atenției Washingtonului", a avertizat profesorul. 

"Pentru liderii europeni, obișnuiți cu protecția americană timp de decenii, o lume fără NATO pare de neconceput. Dar trebuie să-și lărgească orizontul. Doar renunțând la atitudinea pasivă și angajându-se cu adevărat într-o autonomie militară, Europa - alături de Marea Britanie și Canada - se poate elibera de dependența față de o țară care, tot mai vizibil, își tratează vechii aliați cu dispreț și superioritate. Continentul are, fără îndoială, capacitatea necesară. Indicatorii clasici de putere militară -  populație, PIB, avans tehnologic și industrii de apărare - arată că Europa își poate asigura singură securitatea. Ceea ce îi lipsește este voința politică. Uniunea Europeană, deși compusă din state suverane, a demonstrat deja o integrare economică și politică remarcabilă. În anii ’50, o federație ca cea de astăzi părea de neimaginat. Istoria recentă a Europei arată ce se poate realiza", a explicat autorul. 

"Europa poate rămâne un vasal al SUA sau își poate lua soarta în propriile mâini"

"Liderii europeni nu prea au de ales. Pot fie să se resemneze, fie să acționeze. A doua variantă implică regândirea profundă a strategiei de securitate centrate pe SUA și modernizarea infrastructurii și capabilităților militare ale continentului. Va fi nevoie, de asemenea, de o reorganizare a industriei de apărare, astfel încât statele să nu mai dubleze producțiile, ci să împartă responsabilitățile în funcție de competențele lor. Este mult de făcut: investiții în forțe  de reacție rapidă, putere aeriană, sisteme integrate de apărare antiaeriană, drone și rețele de comandă și control. Schimbarea, însă, a început. Statele NATO, cu excepția SUA, și-au crescut semnificativ cheltuielile de apărare. Dacă în 2014 doar două state alocau 2% din PIB pentru apărare, până în 2025 toate au atins acest prag, iar șase state au ajuns la 3%. Cheltuielile lor militare cumulate însumează 608 miliarde de dolari - de peste patru ori mai mult decât bugetul apărării Rusiei", a argumentat profesorul. 

"În ciuda agresivității hibride și a propagandei, Rusia nu reprezintă o amenințare militară imposibil de gestionat. Invazia eșuată a Ucrainei este grăitoare: aproape patru ani de război împotriva unui stat mult mai slab, cu pierderi uriașe în oameni și echipamente, pentru câștiguri minime. Rusia nu este în stare să atace restul Europei. Costurile economice directe și indirecte ale războiului - estimate la 2,4 trilioane de dolari - vor obliga Rusia la ani buni de reconstrucție. "Spuneți asta polonezilor și balticilor", ar putea riposta un sceptic. E un argument valid. Însă nu există niciun motiv pentru care Europa nu ar putea dezvolta o strategie solidă de protecție a flancului estic, mai ales dacă încheie un parteneriat de apărare pe termen lung cu Ucraina: prin instruirea trupelor de la Kiev, vânzarea de armament și sprijinirea modernizării industriei sale de apărare", a punctat expertul.

Aerul rece de munte poate limpezi mintea. La Davos, liderii europeni au început să respire o realitate incomodă: America nu mai este interesată de securitatea Europei - și poate chiar a devenit o amenințare. Alegerea este clară: Europa poate rămâne un vasal al SUA, fără garanția protecției sale. Sau, unindu-și forțele, își poate lua soarta în propriile mâini" a încheiat analistul american.

POLITICO: Acesta a fost momentul în care liderii UE au convenit că Europa trebuie să acţioneze singură

"O reuniune informală la Bruxelles a devenit priveghiul pentru o ordine mondială veche de zeci de ani, care se destramă. Nu mai există cale de întoarcere. Acesta a fost mesajul liderilor europeni care s-au reunit joi la Bruxelles. Şi chiar dacă acest summit de urgenţă, convocat ca răspuns la ameninţările lui Donald Trump de a obţine Groenlanda, s-a transformat într-un eveniment cu mult mai puţin dramatic, deoarece preşedintele SUA a dat înapoi cu 24 de ore înainte, conştientizarea tăcută că Europa de după 1945 a trecut Rubiconul a fost şi mai frapantă", comentează şi POLITICO.

"Preşedintele francez Emmanuel Macron şi cancelarul german Friedrich Merz, consideraţi cei mai puternici doi lideri ai UE, care au avut unele divergenţe în ultima vreme, s-au unit pentru a avertiza că această criză transatlantică a catapultat blocul într-o nouă realitate dură - una în care trebuie să îmbrăţişeze independenţa. "Ştim că trebuie să lucrăm ca o Europă independentă", a declarat preşedinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, la sfârşitul reuniunii lor de cinci ore de la Bruxelles.

Şi, deşi, spre deosebire de recentele summituri ale UE, nu au existat declaraţii bombastice, certuri sau chiar decizii de luat, întâlnirea a semnalat în mod discret o înţelegere tacită, potrivit a patru diplomaţi ai UE şi unui oficial care cunoaşte ce au discutat liderii: că există o ruptură decisivă între vechea ordine şi cea nouă, între modul în care a funcţionat Occidentul după Al Doilea Război Mondial şi ceea ce ne aşteaptă în viitor. Deşi schimbarea mentală către independenţă se pregătea de ani de zile - încă de când Trump s-a mutat la Casa Albă în 2017 - ameninţările sale fără precedent la adresa Groenlandei au acţionat ca un avertisment brusc, forţându-i să ia măsuri care ar fi fost de neconceput chiar şi cu câteva luni în urmă.

"Acesta este momentul Rubiconului"

"Acesta este momentul Rubiconului", a spus un diplomat UE dintr-o ţară de pe flancul estic. "Este o terapie de şoc. Europa nu poate reveni la situaţia de dinainte. Ei (liderii) spun asta de zile întregi", a punctat diplomatul.

Cum va arăta această nouă situaţie este, ca de obicei, o discuţie pentru altădată. Dar au existat unele indicii în această săptămână. Răspunsul iniţial al liderilor UE la criza din Groenlanda - suspendarea acordului comercial UE-SUA, trimiterea de trupe în Groenlanda, ameninţarea cu aplicarea de represalii comerciale drastice împotriva SUA - a dat un indiciu despre ce s-ar putea întâmpla în viitor

Între ei, şi apoi în public, liderii au subliniat că răspunsul rapid şi unitar din această lună nu poate fi unul izolat. În schimb, ar trebui să definească abordarea blocului faţă de aproape orice. "Nu poate fi vorba doar de securitatea energetică sau de apărare, nu poate fi vorba doar de puterea economică sau de dependenţa comercială, trebuie să fie totul, totul deodată", a spus unul dintre diplomaţi.

O caracteristică-cheie a noii căutări a independenţei Europei este un grad de unitate care a lipsit mult timp blocului. Pentru ţările de pe flancul estic al blocului, poziţia lor în calea unei Rusii expansioniste a susţinut mult timp o credinţă aproape religioasă în cadrul NATO - că SUA, un partener de încredere, are cea mai mare putere militară şi garantează apărarea tuturor celorlalţi membri şi există, prin urmare, capacitatea de a descuraja Moscova.

Sentimentul de dependenţă existenţială faţă de SUA a menţinut aceste ţări ferm în tabăra Washingtonului, ducând la dezacorduri cu ţările mai vestice, precum Franţa, care pledează pentru "autonomia strategică" a Europei. Acum, Franţa nu mai este o excepţie. Chiar şi ţările expuse direct expansionismului Rusiei se arată dispuse să se alăture eforturilor de independenţă. Estonia este un exemplu în acest sens. Mica ţară baltică a declarat săptămâna trecută că va lua în considerare trimiterea de trupe în Groenlanda, ca parte a unei "misiuni de evaluare" organizate de NATO. Tallinn nu a trimis în final niciun soldat, dar simplul fapt că a ridicat această posibilitate a fost remarcabil.

"Când Europa nu este divizată, când suntem uniţi şi când suntem clari şi puternici, inclusiv în dorinţa noastră de a ne apăra, atunci rezultatele vor fi vizibile", a declarat prim-ministrul danez Mette Frederiksen. "Cred că am învăţat ceva în ultimele zile şi săptămâni", a adăugat ea. Polonia, unul dintre cei mai fideli susţinători ai SUA, a ieşit şi ea din zona sa tradiţională de confort. În discuţiile despre modul de reacţie, premierul Donald Tusk a semnalat deschiderea faţă de declanşarea Instrumentului anti-coerciţie al UE - un instrument puternic de represalii comerciale care permite limitarea investiţiilor din partea ţărilor considerate o ameninţare.

"Am respectat şi acceptat întotdeauna leadershipul american", a declarat Tusk. "Dar ceea ce avem nevoie astăzi în politica noastră este încredere şi respect între partenerii noştri de aici, nu dominaţie şi coerciţie. Asta nu funcţionează", a spus premierul Donald Tusk, fost preşedinte al Consiliului European.

O conştientizare similară se instalează în ţările nordice ale Europei, adepte ale liberului schimb. Deşi ţări precum Danemarca, Suedia şi Ţările de Jos s-au opus în mod tradiţional oricărei mişcări care ar putea pune în pericol relaţiile comerciale cu SUA, aceste ţări au semnalat, de asemenea, deschiderea faţă de represalii împotriva lui Trump.

Înapoi la Homepage

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰