Poate apăra Ucraina la iarnă "buzunarul" din Kursk? Scenariul cel mai rău pentru Kiev dacă nu-i iese pariul

Experţii americani în securitate de la Foregin Affairs au analizat riscurile și recompensele ofensivei ucrainene în Kursk. Pe 6 august, Ucraina a lansat o ofensivă îndrăzneață în Kursk profitând de surpriză și viteză pentru a ocoli rapid liniile defensive rusești. În trei săptămâni Ucraina a capturat o porțiune semnificativă de teritoriu rusesc și a luat prizonieri sute de soldați ruși. Forțele ucrainene continuă operațiunile ofensive şi intenţionează să consolideze o zonă tampon în interiorul Rusiei.

Ucraina a scos trupe de elită din Donețk și Harkov

Această ofensivă a schimbat, cel puțin pentru moment, discursul sumbru că Ucraina pierde războiul. Dar Kievul trebuie să decidă acum ce va face cu victoria inițială. Ofensiva în Kursk nu a atras încă trupe rusești semnificative din estul Ucrainei și rămâne neclar cum intenționează liderii de la Kiev să traducă acest succes tactic în victorii strategice sau politice. Ofensiva oferă oportunități, dar implică și riscuri și costuri considerabile. Până în prezent, operațiunile Ucrainei din Kursk au fost derulate de mai multe unități, totalizând cel mai probabil 10.000 până la 15.000 de soldați, inclusiv brigăzi regulate și forțele de operațiuni speciale.

Acestea sunt unele dintre cele mai bune și mai experimentate forţe ale Ucrainei, coloana vertebrală fiind forțele de asalt aerian de elită. Unii dintre aceşti soldaţi au fost scoși de pe frontul din Donețk și Harkov, unde opreau cu succes înaintarea ruşilor, în timp ce alții ar fi făcut parte dintr-o rezervă importantă pentru a opri impulsul armatei ruse. Prin redirecționarea resurselor angajate în defensiva din Donețk, Ucraina pariază că alte părți ale frontului lung de 1200 de km nu se vor prăbuși, că nu va pierde un număr mare de soldați și echipamente în Kursk și că beneficiile operațiunile sale în Kursk vor depăși costurile suportate în altă parte. 

Poate Ucraina păstra teritoriul din Kursk

Conducerea militară a Ucrainei a sperat, de asemenea, că incursiunea va devia forțele ruse din Donbas. Cu toate acestea, comandantul-șef al Forțelor Armate Ucrainene, Oleksandr Sîrski, a recunoscut că Rusia și-a intensificat eforturile și și-a desfășurat cele mai pregătite unități pe frontul de la Pokrovsk în Donețk. În plus, Ucraina pariază din punct de vedere politic că poate păstra teritoriul din Kursk suficient de mult pentru a-l folosi ca monedă de schimb în cazul în care Kievul este constrâns să se aşeze la masa negocierilor. Acest lucru ar putea funcționa doar dacă ar exista o modalitate de a obliga Moscova să negocieze în asemenea condiţii. Dar teritoriul din Kursk ar putea tensiona și mai mult armata Ucrainei în timpul iernii. În orice caz, Kievul speră că ofensiva din Kursk va stimula o schimbare de percepție că războiul se află pe o traiectorie negativă, deblocând asistență militară şi materială suplimentară și modificând restricțiile de arme ale Occidentului.

Incursiunea din Kursk a ridicat moralul în rândul soldaţilor ucraineni care au preluat inițiativa pe o parte a frontului. De asemenea, a umilit profund Moscova, demonstrând cât de nepregătită era Rusia pentru o operațiune ofensivă de-a lungul graniței sale. La trei luni de la lansarea propriei incursiuni în Harkov, conducerea Rusiei a crezut că războiul mergea pe drumul lui și că timpul era de partea sa. Kursk va forța Moscova să ia în considere că Ucraina are în continuare opțiuni și că rezultatul acestui război este încă nedeterminat.

Până acum, Kievul a indicat că va păstra teritoriul din Kursk ca zonă tampon în interiorul Rusiei, ceea ce înseamnă că forțele ucrainene vor rămâne acolo. Nu este clar cât de mare este "buzunarul" din Kursk și cât de mult din el intenționează Ucraina să păstreze sub control. Dar obiectivele acestei ofensive par mult mai limitate ca anvergură decât cele anterioare. Spre deosebire de ofensiva din regiunea Harkov din 2022, ofensiva din Kursk nu a încercuit și nu a distrus forțe rusești importante, nu a dus la capturare de echipament și la ruinarea capacității ofensive a inamicului. Prizonierii pe care i-a luat Ucraina sunt în special polițiști de frontieră, recruți și luptători Akhmat, o unitate paramilitară cecenă aflată sub conducerea Gărzii Naționale Ruse. Unii recruți ruși au fost deja schimbați cu Moscova care a eliberat prizonieri de război ucraineni.

Ofensiva din Kursk nu corectează actualul dezechilibru material din război. Rusia păstrează deocamdată un avantaj în forța de luptă, echipamente și muniție. Acest avantaj nu s-a dovedit decisiv şi nici nu a condus la progrese semnificative din punct de vedere operațional, dar forțele ruse au ocupat constant începând cu octombrie 2023 aproape 2000 de km pătraţi și au continuat să avanseze de când Ucraina a intrat în Kursk. Recent, ritmul acestui avans s-a accelerat, iar poziția Ucrainei pare din ce în ce mai precară în anumite părți ale frontului.

Ucraina ar putea ceda teritoriu în Doneţk

Progresele rusești pun acum în pericol oraşul Pokrovsk, un important centru de tranzit, pe care Ucraina este acum forțată să-l evacueze. Pe măsură ce presiunea crește, forțele ucrainene ar putea ajunge să cedeze treptat teren, apoi brusc, în unele locuri. Dar evaluarea succesului în funcție de teritoriul câștigat este înșelătoare. Mai important este echilibrul războiului de uzură.

Menținerea unei apărări pregătite este mai ușoară decât atacul și, de obicei, mai puțin costisitoare. Înainte de operațiunea din Kursk, Ucraina epuiza încet puterea ofensivă a ruşilor în schimbul teritoriului câștigat de aceştia. Acest lucru a menținut la un nivel scăzut riscul unei spargeri a frontului de către ruşi și a oferit Ucrainei șansa de a-și reconstrui în următoarele luni armata epuizată. O campanie amplă de atacuri în Rusia cu drone și rachete nou produse creștea încet pentru ruşi costul susținerii războiului. Nu era o abordare deosebit de îndrăzneață sau nouă, dar era eficientă.

După ce noua lege a mobilizării a intrat în vigoare în mai, Ucraina a dublat numărul voluntarilor și a soldaților mobilizaţi. Ucraina aborda constant deficitul de forță de luptă și fortificații, sporind uzura forțelor ruse pe câmpul de luptă și sprijinind infrastructura din spatele frontului. În acest context, ofensiva din Kursk aduce Ucrainei un risc suplimentar.

Ofensiva din Kursk, influenţată de alegerile din SUA

Forța de atac din Kursk a fost compusă din elemente din multe brigăzi, batalioane de asalt și unități specializate. Dacă nu sunt rotite înapoi, aceste trupe nu vor putea să astupe goluri, să servească drept rezerve sau să contracareze înaintarea ruşilor în interiorul Ucrainei. Cu alte cuvinte, ofensiva din Kursk slăbește frontul deja zdruncinat al Ucrainei. În urma ofensivei ruse din Harkov din luna mai, armata Ucrainei a fost întinsă, iar liniile defensive din Donețk cedau. Forțele ruse au împins apărarea ucraineană pe direcţia mai multor axe care merg de la Vuhledar la Pokrovsk, la Toreţk şi Ceasiv Iar și lângă Kupiansk.

Acest lucru nu înseamnă că ofensiva din Kursk a fost din start prost concepută. Operațiunea a fost bine executată și a atins rapid câteva obiective limitate, dar importante, care ar fi făcut-o un raid eficient de o săptămână. Dacă ar fi putut atrage forțe rusești importante de pe alte fronturi, atunci câștigul ar fi meritat mai mult decât riscul. Dar până acum, există puține dovezi că determină acest lucru.

Momentul și organizarea ofensivei sugerează că liderii Ucrainei au considerat că trebuie să acționeze. Un posibil motiv este cel al alegerilor din SUA, care amenință să forţeze Kievul la negocieri cu Moscova în timp ce se află într-o poziție slabă. Teoretic, prin ocuparea teritoriului rusesc, Ucraina își poate îmbunătăți semnificativ puterea de negociere. Prin urmare, conducerea Ucrainei poate aprecia că se află acum într-o poziţie mai bună pentru a se confrunta din ianuarie cu orice realitate politică. Dar asta este o chestiune de perspectivă.

Nu existau negocieri în curs iar Kievul cu siguranță putea aștepta până când avea o idee clară despre viitorul politicii SUA. În acest moment, nu există niciun motiv convingător că Moscova ar accepta negocieri atât timp cât Ucraina deține teritoriu rusesc și nici nu există vreun indiciu că ar putea fi înclinată să facă acest lucru. În orice caz, cel mai probabil Rusia va menține presiunea ofensivă de-a lungul liniei frontului în timp ce își construiește forțe pentru a contraataca în cele din urmă în Kursk. Un atac rusesc ar putea fi mai eficient în timpul iernii, după ce dispare frunzișul dens al copacilor care ajută forțele ucrainene să ascundă mişcarea trupelor.

Cum a fost prinsă Rusia pe picior greşit

Deși Rusia avea două linii defensive stabilite în Kursk, acestea erau apărate de un număr mic de polițiști de frontieră și recruți, susținuţi de o unitate Akhmat. Combinând eficient infanteria mecanizată și artileria, forțele ucrainene i-au ocolit şi înconjurat rapid pe apărătorii ruși. Prost echipați și nepregătiți să contracareze o astfel de forță, mulți s-au predat. Armata ucraineană a demonstrat că a învățat din ofensivele anterioare, aducând vehicule de deminare, apărare aeriană și sisteme de război electronic pentru a sprijini atacul inițial. De asemenea, Ucraina pare să fi avut succes la început în contracararea dronelor de recunoaștere rusești cu drone FVP, limitând capacitatea Rusiei de a răspunde rapid. Chiar dacă dronele rusești au detectat și observat ofensiva, Ucraina a reuşit o surpriză operațională.

Planificarea ei pare să fi fost ținută secret chiar și în cercurile guvernamentale ale Ucrainei. Kievul nu a informat partenerii internaționali, pentru a nu fi descurajat sau pentru ca planurile sale să nu fie scurse. În timpul operațiunilor anterioare, precum contraofensiva Ucrainei din vara lui 2023 sau al doilea raid în regiunea rusă Belgorod din primăvara lui 2024, forțele ruse au părut bine poziționate în avans, cu cunoștințe detaliate despre planurile ucrainene. În acest caz, nu existau unități rusești pre-poziționate care să răspundă și nicio rezervă operațională care să poată fi angajată rapid în luptă.

Într-o odă adusă ofensivei din Harkov din 2022, care a fost planificată și de Oleksandr Sîrski, unitățile ucrainene s-au folosit de viteză, semănând confuzie în timp ce goneau prin mai multe aşezări din Kursk. Eforturile ruşilor de a trimite întăriri au fost contracarate cu lovituri ale sistemelor HIMARS, distrugând coloane de trupe rusești, neglijente în poziționarea lor. Răspunsul inițial al ruşilor a fost haotic, tipic pentru incapacitatea conducerii militare de a răspunde la situații dinamice. În plus, circuitele de comandă și control sunt confuze în această parte a Rusiei, unde se suprapun responsabilitățile între districtul militar Moscova, forțe aparținând districtului militar Leningrad, Serviciul Federal de Securitate și alte organizații. Spre deosebire de Ucraina, unde câmpul de luptă este împărțit în grupări regionale, Rusiei i-a luat ceva timp pentru a decide cine supraveghează răspunsul general, național, versus cine comandă efortul militar.

Rusia nu a retras trupe masive din Doneţk

Rusia a trimis întăriri în regiune. Este o grupare lipsită de coeziune, de recruți și unități obișnuite, redistribuite de pe fronturi mai puțin importante în interiorul Ucrainei. Armata rusă a folosit batalioane fragmentate din brigăzile lor, inclusiv infanterie navală și forțe aeropurtate, și a desfășurat trupe speciale și unități neregulate. Până acum, Rusia a retras unităţi din Zaporojie și Harkov, menținând în același timp operațiuni ofensive în jurul orașelor Vuhledar, Pokrovsk, Toreţk și Kupiansk. De asemenea, se pare că Rusia acordă prioritate redistribuirii unităților de vehicule aeriene fără pilot (drone), care se pot mișca mai repede și au un efect mai mic asupra operațiunilor ofensive rusești decât rezervele de infanterie. 

În același timp, Rusia a construit rapid fortificații mai adânc în Kursk. Răspunsul Rusiei, până acum, pare a fi un efort redus de forță pentru a limita incursiunea, deoarece continuă să acorde prioritate operațiunilor ofensive din Donețk. Moscova ar putea da dovadă de un grad de prudență, conștientă de faptul că, în ultimii ani, Ucraina a lansat de obicei atacuri asupra mai multor axe. Este posibil ca aceasta să nu fie singura operațiune ofensivă planificată a Ucrainei.

Forțele aeriene ale Rusiei au mutat sprijinul aerian acordat pe alte fronturi, în special la Harkov, pentru a contracara incursiunea din Kursk, dar efortul ofensiv general al Rusiei nu a încetinit. Cel mai recent, unitățile rusești au capturat New-York, au avansat în Toreţk și au pus Pokrovskul în raza artileriei lor. Fiind un centru cheie de tranzit, Pokrovsk este important pentru susținerea apărării în Donețk și pentru blocarea progreselor ulterioare ale Rusiei. Chiar dacă Rusia nu poate captura rapid orașul, plasarea Pokrvosk în raza de acțiune a artileriei i-a forțat pe civili să fugă şi va împiedica folosirea oraşului ca nod feroviar în zonă. Avansul rusesc de aici amenință și flancurile Ucrainei și ar putea forța o retragere mai mare de la Kurakove și Vuhledar. Ofensiva din Kursk a lăsat Ucraina fără rezerve pentru a răspunde la o spargere a apărării și, în unele cazuri, a raționalizat muniția de artilerie.

Pierderile Ucrainei cresc în Kursk

Deși pierderile inițiale ale Ucrainei în Kursk au fost reduse, ele cresc pe măsură ce forțele ruse devin mai organizate și desfășoară întăriri. Kievul și-a semnalat intenția de a înființa o administrație militară în regiune. Dacă Ucraina intenționează să apere "buzunarul" din Kursk în viitorul apropiat - și toate indiciile sugerează că o va face - există o mare probabilitate ca zona să devină locul unei alte bătălii de uzură.

Depinde mult de modul în care Moscova va răspunde. Dacă forțele ruse se aruncă asupra liniilor ucrainene, atunci Kievul ar putea forța Moscova să intre într-o luptă în condițiile ei, ridicând presiunea pe front. Acest lucru ar fi asemănător cu modul în care Rusia a răspuns la capturarea de către Ucraina a satului Krînki de peste râul Nipru, în Herson în 2023. Rusia a prioritizat recucerirea satului, deşi are o valoare strategică minimă, și a suferit pierderi grele în rândul unităților de elită. În mod similar, Kursk ar putea distruge puterea ofensivă a Rusiei, mutând lupta pe teritoriul rusesc. În plus, Moscova s-ar putea simţi obligată să creeze o rezervă operațională considerabilă și să desfășoare garnizoane mai mari de-a lungul granițelor sale. Și acest lucru ar reduce puterea de luptă disponibilă pentru a ofensivele în interiorul Ucrainei. Dar dacă Rusia blochează ofensiva și se concentrează pe slăbirea forțelor ucrainene cu ajutorul aviației, dronelor și un număr minim de soldaţi, atunci Kievul riscă să nu câştige acest gambit.

Strategia Ucrainei nu pare încă pe deplin formată. Armata rezolvă acum probleme de logistică, comunicații și alte necesități pentru a susține buzunarul din Kursk. Va trebui să stabilească un set de poziții defensibile și o zonă tampon mai largă, dar mai puțin adâncă în interiorul Rusiei. Progresele în Kursk sunt probabil concepute pentru a asigura aceste obiective; loviturile asupra podurilor, de exemplu, ar trebui să izoleze și mai mult forțele ruse de-a lungul graniței. 

Va forţa Kievul mâna Rusiei să contracareze?

Kievul va trebui să aleagă dacă va apăra ceea ce are sau va investi mai multe resurse limitate în operațiune, pentru a forța mâna Rusiei să contracareze. Dar riscurile nu trebuie subestimate. Cel mai bun scenariu este că forțele ucrainene vor bloca trupele ruse după înaintări relativ minore în Donețk și vor păstra teritoriul din Kursk cu un angajament durabil de forţe.

Ofensiva ar putea duce la schimbări în politica occidentală privind utilizarea armelor cu rază lungă de acțiune și ar putea energiza Occidentul în legătură cu cursul războiului. Scenariul cel mai rău este dacă, în câteva luni, Ucraina pierde porțiuni semnificative din Doneţk și nu va păstra teritoriu în Kursk pe care să-l poată folosi ca monedă de schimb. Cu cât Ucraina avansează mai adânc în Rusia, cu atât este mai mare riscul de supraextindere a resurselor sale. 

Ucraina avea ale opțiuni în această etapă a războiului. Se putea concentra pe apărare pentru a-şi reface armata, extinzând în același timp loviturile la distanță pe teritoriul rusesc. Capabilitățile nou dezvoltate ale Ucrainei pun tot mai mult în pericol infrastructura militară și economică a Rusiei. Noii soldați voluntari și recrutați puteau fi trimiși să refacă brigăzile din prima linie. Puteau fi folosiţi pentru a construi noi formațiuni. Dacă Ucraina s-ar fi concentrat pe apărare, ar fi avut șanse mari să epuizeze ofensiva rusă în timp ce rezolvă problemele de forța de luptă și de stabilizare a frontului până la iarnă. Atunci, Kievul putea să-și evalueze opțiunile.

Ucraina ar fi pierdut teritoriu în Donețk, dar ar fi oprit ofensiva rusă și ar fi ţinut probabil departe de pericol unele dintre orașele ameninţate în prezent. Rusia a atins apogeul în avantajul său material, astfel încât riscul unei spargeri majore a frontului era în scădere, iar trupele ruse puteau fi limitate la înaintări mici. În acest scenariu, Ucraina ar fi putut lansa o ofensivă precum cea din Kursk în 2025 în circumstanțe mult mai favorabile. Limitările ruşilor în ceea ce privește echipamentele și forța de luptă ar fi devenit mai flagrante, iar Ucraina ar fi beneficiat de brigăzi nou formate.

Strategia din Kursk, neclară

Niciuna dintre aceste opțiuni nu era fără riscuri sau fără costuri. Strategia militară este despre alegeri. Ofensiva din Kursk este creativă și evită o luptă simetrică împotriva unui adversar superior numeric. Cu toate acestea, cu cât bătălia continuă și devine pozițională, cu atât este mai probabil ca aceste avantaje să dispară. Multe depinde și de ceea ce se întâmplă nu doar în Kursk, ci şi în bătăliile pentru orașele Ucrainei din Donețk. Kievul se poate resemna să piardă orașe precum Pokrovsk, presupunând că urmările nu vor fi dramatice. Dar și asta este un pariu. 

Problemele recurente legate de rotația unităților, coordonarea unităților adiacente, relațiile de comandă neclare și angajarea unităților atașate brigăzilor exacerbează inferioritatea relativă a Ucrainei legată de forța de luptă și muniție. Unele dintre aceste probleme sunt agravate de structura armatei ucrainene în jurul brigăzilor. Ca urmare, greșelile tactice pot deveni și mai costisitoare și pot duce la progrese mai mari ale Rusiei. Multe dintre brigăzile de elită desfășurate în Kursk erau mai puțin probabile să comită aceste greșeli.

Exemplele Bahmut, contraofensiva din 2023 şi Krînkî

În trecut, Ucraina și-a consolidat succesul, dar conducerea ţării nu a fost imună la tipul de gândire care determină statele să alimenteze resurse în bătălii pentru care costurile depășesc beneficiile, mai ales odată ce factorii militari se schimbă. La începutul anului 2023, Ucraina și-a cheltuit prea multe dintre trupele sale experimentate într-o bătălie costisitoare și nefavorabilă din punct de vedere geografic asupra orașului Bahmut, care a fost în cele din urmă pierdută.

Mai târziu în acea vară, Ucraina și-a angajat rezervele într-o ofensivă eșuată, chiar dacă nu fuseseră atinse nici obiectivele din prima zi de operaţiuni. A continuat să încerce să avanseze până în noiembrie, mult timp după ce a rămas fără muniție şi infanterie capabilă de asalt. După ce a lansat operațiune de trecere a Niprului în Krînkî, trupele sale au încercat opt ​​luni să apere un mic sat situat de cealaltă parte a râului. Forțele ruse au irosit unități aeropurtate încercând să contraatace, dar şi pușcașii marini ai Ucrainei au plătit un preț mare pentru a susține o operațiune lipsită de speranța de a fi altceva decât o bătălie de uzură. Deși Ucraina poate vedea în Kursk un Krînkî îmbunătățit, Kursk este mult mai mare și va necesita mult mai multă forță de luptă pentru a fi apărat.

Ca și în cazul bătăliei de la Bahmut și al contraofensivei de vară din 2023, poate dura ceva timp până când observatorii pot evalua corect operațiunea din Kursk. Mai mult, este probabil ca informaţiile open-source să ofere o imagine distorsionată în cazul ofensivelor rapide care implică o linie de front fluidă faţă de luptele de uzură. Hărțile care se bazează exclusiv pe informații open-source și geolocalizări sunt, în special, mai puțin predispuse să reflecte cu acuratețe schimbările de zi cu zi din prima linie, deoarece imaginile nu sunt publicate în fiecare zi. Acest lucru poate oferi o viziune distorsionată asupra ritmului de înaintare.

Ucraina nu este avantajată să publice imagini din Kursk și ar putea intenţiona să difuzeze informații înșelătoare pentru a păcăli Rusia. Pentru observatorii externi, acest lucru face şi mai dificilă evaluarea pierderilor umane şi de echipamente. Iar faptul că ambele tabere s-au obişnuit să desfășoare companii sau batalioane individuale într-un mod fragmentar poate oferi, de asemenea, impresii false despre dimensiunea forțelor angajate. Analiştii trebuie să fie conștienți de faptul că punctul lor de vedere asupra operațiunii va fi aproape sigur defectuos și trebuie să fie atenți atunci când trag concluzii despre ceea ce s-a întâmplat și de ce.

Ofensiva din Kursk arată lipsa unei strategii între Ucraina şi Occident

În anumite privințe, ofensiva din Kursk ridică mai multe întrebări decât răspunsuri. Kievul încearcă de mult să pună capăt războiului în condiții favorabile sau, cel puțin, să evite o înțelegere nefavorabilă care să includă compromiterea suveranității Ucrainei sau pierderi teritoriale. În 2023, Kievul spera să obțină pârghia necesară străpungând liniile rusești în sud și amenințănd Crimeea. Sechestrarea unei porţiuni din Kursk poate fi un mijloc alternativ de a atinge un scop similar, presupunând că Ucraina poate ține teritoriul suficient de mult timp.

Occidentul a sprijinit o mare parte a anului 2024 o campanie ucraineană de lovituri în Crimeea fără o explicație bună pentru ceea ce trebuia să urmeze. Era utilă în sine, degradând infrastructura rusă de apărare aeriană. Dar această campanie pare acum deconectată de eforturile Ucrainei în Kursk și de campania mai largă de lovituri cu drone împotriva infrastructurii economice din Rusia. O serie de eforturi disparate nu reprezintă strategie. Dacă nu era clar înainte, ofensiva din Kursk ilustrează lipsa unei strategii convenite între Ucraina și partenerii săi occidentali. Prin urmare, prezintă atât provocări, cât și oportunități. Această întorsătură a evenimentelor ar trebui să ducă la o revizuire a strategiei actuale în război, presupunând că există una.

SUA nu mai au idei despre cum să încheie cu succes războiul

Din 2023, Washingtonul nu mai are idei despre cum să încheie cu succes războiul în condiții favorabile Ucrainei. Kievul, între timp, s-a concentrat pe stabilizarea frontului, dar a rămas îngrijorat de sentimentul tot mai sumbru că Ucraina pierde războiul. Operațiunea din Kursk ajută la abordarea ultimei probleme cu riscul de a o înrăutăţi pe prima. Indiferent dacă ofensiva din Kursk reușește sau nu, cel puțin nu este o repetare a contraofensivei eșuate din 2023, o luptă în care Ucraina nu a avut avantaje decisive. Acestea fiind spuse, teoria actuală a Kievului că e un succes rămâne neclară.

Dincolo de ofensiva din Kursk și de situația de pe front, campania ruşilor împotriva rețelei energetice a Ucrainei este o problemă din ce în ce mai mare. Ucraina se va confrunta cu o iarnă incertă. Are nevoie de generatoare și de apărare aeriană pentru a acoperi golurile. Mai important, Ucraina are nevoie de o modalitate de a obliga Rusia să oprească aceste lovituri, dacă nu în 2024, atunci cu siguranță în 2025. În acest context este lesne de înţeles dorința Ucrainei ca Occidentul să ridice restricțiile rămase privind utilizarea armelor occidentale pentru a lovi în Rusia.

Ofensiva din Kursk a provocat această conversație, dar trebuie să facă mult mai mult. Menținerea Kurskului ca monedă de schimb, extinderea loviturilor în Rusia și exercitarea presiunii economice asupra Rusiei ar putea întări în mod semnificativ mâna Ucrainei, presupunând că Ucraina poate să ţină frontul, să epuizeze potențialul ofensiv al Rusiei și să reziste campaniei de atacuri ruseşti din această iarnă.

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰