Video Analist, despre Strategia Naţională de Apărare: De ce era nevoie să menționăm ideea de independență solidară?

Strategia a fost pusă în consultare pe site-ul Administraţiei Prezidenţiale, iar accentul este pus pe ameninţarea Kremlinului, care devine din ce în ce mai pregnantă. Documentul lui Nicuşor Dan introduce un concept nou, care nu are echivalent în legislaţie şi nici în definiţiile clasice ale relaţiilor internaţionale: respectiv independenţa solidară. Adică, în relaţiile externe ţara noastră îşi urmăreşte întâi de toate interesele şi pe de altă parte respectă angajamentele şi parteneriatele internaţionale din care face parte. Cum, care sunt proporţiile, mai ales în contextul în care până mai ieri eram supăraţi că pleacă trupele americane, iar SUA duc o politică de dezangajare faţă de Europa, iar astăzi aflăm pe surse dinspre Administraţia Prezidenţială că există discuţii cu francezii pentru a le înlocui. 

Cum împăcăm dorinţa de parteneriat cu dorinţa de independenţă nu explică momentan documentul, care poate să mai sufere modificări totuşi în următoarele două săptămâni. 

Acţiunile hibride ale Rusiei, atacurile cibernetice, extremismul şi instabilitatea în Balcanii de Vest şi Caucaz sunt iarăşi trecute la capitolul ameninţări pentru ţara noastră. În proiect există un capitol consistent dedicat corupţiei, pe care şeful statului o vede rezolvată prin implicarea serviciilor secrete. Dar, atenţie, nu în etapa de cercetare penală şi în justiţie, aşa cum se întâmplase în timpul mandatului preşedintelui Traian Băsescu, o procedură ulterior invalidată de Curtea Constituţională şi care a dus la închiderea a numeroase dosare celebre. Serviciile vor culege date despre fenomen, urmând ca anchetarea cazurilor punctuale să rămână în sarcina parchetelor. 

Nicuşor Dan se mai gândeşte, însă, dacă este cazul să includă sărăcia pe lista ameninţărilor sociale. Proiectul său vorbeşte doar despre sărăcia din alte zone ale lumii, care îi obligă pe imigranţi să se stabilească la noi. 

Documentul prezentat la Palatul Cotroceni identifică şi o serie de vulnerabilităţi interne, cum ar fi politicile fiscale inadecvate sau precaritatea educaţiei. Nicuşor Dan accentuează că alte probleme ale ţării sunt accentuarea declinului populaţiei şi nivelul scăzut al gândirii critice.

Noi am analizat întreaga situaţie alături de Mihai Valentin Cernea, analist politic, specialist în Etica Războiului. Iată câteva dintre cele mai interesante declaraţii oferite de acesta:

- Ajutați-ne să înțelegem, întâi de toate, conceptul acesta de independență solidară, așa cum apare el în strategia națională și așa cum putem să facem speculații, pentru că detaliile ar putea să mai vină. 

- V-aș ajuta dacă l-aș înțelege și eu, dar din păcate nici eu nu îl înțeleg. Am văzut astăzi și alte voci care se întrebau la fel exact ce înseamnă până la urmă acest concept de independență solidară. M-am uitat în Strategia Națională de Apărare și, exact cum spuneați la începutul emisiunii, este vorba despre preferința României de a acționa în solidaritate, în cooperare cu parteneriatele sale, cu excepția cazurilor în care România se vede nevoită să-și urmărească interesul național de una singură. Practic, asta înseamnă nimic, dacă ar fi să fiu dur cu acest tip de concept, pentru că ce ne spune? Ne spune că este un principiu de acțiune, deci un principiu care ar trebui să genereze reguli de acțiune pentru instituțiile statului român, care spune pur și simplu că România e cu aliații până când România trebuie să-și urmărească interesul național altfel.

Ceea ce, în contextul acesta geopolitic, nu e neapărat un lucru bun pe care cred că trebuie să-l spui, mai ales având în vedere că taberele sunt din ce în ce mai clare și din ce în ce mai agresive unele cu altele, și doi, acest lucru este implicat deja de un anume articol din Constituția României care se referă la suveranitatea acestei țări. Drept urmare, România oricând are dreptul să acționeze cum dorește ea să acționeze, inclusiv în solidaritate sau nu cu aliații săi. Deci acest concept, de fapt, ce îmi spune să fac? Să fac în continuare ce îmi spune Constituția?

O altă interpretare potențială este să spui că e cumva un fel de acțiune politică, în sensul în care președintele Nicușor Dan încearcă și cei care au constituit această Strategie Națională de Apărare încearcă să facă apel și la acea populație, acele părți din populație care cred că România se află sub bocancul Occidentului, care cred că România se află sub bocancul americanilor și a Uniunii Europene și că noi nu avem în niciun fel suveranitate în momentul de față, adresând sperându-se aceste frici prin conceptul de independență solidară. Problema, din punctul acesta de vedere, dacă este un simplu buzzword politic, nu este un buzzword foarte clar politic. Mă îndoiesc că cei care au problema aceasta, care cred că România nu este de fapt suverană în momentul de față, cei pe care îi numim nu de mult ori suveraniști, când vor auzi despre independență solidară își vor vedea fricile calmate. Mă îndoiesc. 

- Deci ar fi doar o concesie retorică, spuneți dumneavoastră, o concesie de limbaj până la urmă?

- Cam așa ceva. Ori o concesie retorică, ori pur și simplu ceva care sună bine, care să nu deranjeze pe nimeni și care, până la urmă, nu ne spune mare lucru, deși avem destule elemente

în această strategie care spun niște lucruri pe numele lor. De exemplu, Federația Rusă este numită clar ca o amenințare la adresa României. Dacă tot suntem la clarificări, de ce să nu clarificăm și acest principiu la care se tot face apel?

Ni se tot vorbește pe parcursul documentului despre această independență solidară, dar singura dată când ne este definită, ne este definită într-un fel care sună un pic a suveranitate și independența României, așa cum e trecută ea în Constituție. Deci ce ne adaugă de fapt? Ce noi înțelegeri și direcții de acțiune îmi deschid acest concept de independență solidară? Într-adevăr, este probabil una dintre cele mai controversate părți, cred, ale acestei strategii și sper că în dezbaterea publică, care urmează, să avem niște clarificări. Măcar poate trebuia pusă această întrebare și în conferința de presă pe care a susținut-o președintele Nicuşor Dan. 

- Sunt 40 de pagini, dacă nu mai bine, de Strategie Națională. Acum, că le-au văzut și jurnaliștii și reporterii, probabil o să mai întrebe de fiecare dată când îl vor întâlni în următoarele două săptămâni pe Nicuşor Dan să clarifice această situație. Dar spuneați așa, "că nu supără pe nimeni", termenul ăsta. Mă întreb, totuși, acum nu știu cât de în serios e luat el în capitalele europene, dar mă întreb totuși dacă în cealaltă direcție, unde avem partenerii pe care ne bazăm și de care, spuneam și eu mai devreme, ne cam rugăm să vină să ne apere, să înlocuiască trupele, să nu plece din bazele militare, dacă nu sună rău cumva exprimarea asta prin care spunem că ne onorăm parteneriatele internaționale, dacă e, ca să mă exprim popular. 

- Pe de-o parte sunt de acord cu această interpretare a dumneavoastră, dar pe de altă parte, tot în aceeași strategie se descrie destul de clar că apartenența la NATO și la Uniunea Europeană este ceva extrem de important pentru România, că parteneriatul strategic cu Statele Unite rămâne pilonul strategic principal al țării. Așa cum se spun, sunt spuse foarte clar negru pe alb aceste lucruri și din nou apare problema de coerență. Păi, dacă lucrurile sunt așa, de unde mai apare acest, dacă e, "din independență solidară"? Cum funcționează conceptul? Mai degrabă un concept care încurcă.

Poate fi, cred, interpretat, ca un semnal politic prost poate în capitalele occidentale, dar pe de altă parte avem ambasadori și avem un președinte care totuși până acum a încercat să strângă legăturile cu Occidentul și nu mi se pare că a lucrat împotriva acestui lucru. Până la urmă l-am auzit recent pe Donald Trump spunând că are încredere în România și că îi plac românii și că relația cu România e bună. Îl vedem pe președintele Nicușor alături de președintele Macron, apropo de discuția pe care ați adus-o mai devreme, de înlocuirea trupelor americane cu trupe franceze, acele 600 de trupe care au plecat. Așa că nu mi se pare că statul român, până acum, de fapt, a dat dovadă de lipsă de solidaritate cu aliații săi occidentali.

Mai degrabă mi se pare că se strâng legăturile în perioada care trece, în momentul de față. Suntem din ce în ce mai dispuși să participăm la într-ajutorarea Ucrainei. Suntem dispuși să cheltuim bani pentru Apărare sau cel puțin așa arată declarațiile și parțial și acțiunile statului român. Drept urmare, ne întorcem la întrebarea inițială. De ce era nevoie să menționăm ideea de independență solidară când noi suntem o țară suverană și independentă conform Constituției? Acestea sunt întrebări la care eu nu pot să răspund sincer. Și aș prefera mai degrabă ca România să-și afirme apartenența la valorile occidentale, mai ales că în același document și președintele Nicușor Dan a vorbit despre acest lucru astăzi, este clar că e vorba și de China, doar că e spus foarte subtil. 

- Aici voiam să și ajung, de altfel. Nu e menționat în mod direct China, singurul stat terț care apare e Rusia. Și atunci mă întreb de ce nu e și care va fi strategia noastră referitoare la China, până la urmă, în ceea ce privește politicile pe care le va avea statul român față de, nu știu, un partener, un dușman, un actor neutru. Cum ne vom raporta la China? 

- În document nu este menționată China, dar se vorbește despre state care ne fac competiție neloială, state care nu au aceleași valori cu noi. Și se vorbește despre modul în care aceste state care fac competiție economică neloială pot afecta libertatea economică a României. Ori singurul stat care este cu adevărat capabil să ne facă competiție neloială pe piața europeană, dacă ne gândim, de exemplu, la mașini electrice, sau dacă ne gândim la modul în care, într-adevăr, din când în când, China tinde să acționeze în Europa prin prețurile scăzute cu care își aduce produsele aici și cu care ajunge să domine piațe întregi nu poate să fie decât China.

De asemenea, se discută, la un moment dat, și despre lanțuri de aprovizionare unde există, nu mai ţin minte exact exprimarea, dar ideea era că foarte multe dintre elementele critice pentru Apărare și pentru Apărare și pentru Economie tind să fie produse în state care iarăși nu ne împărtășesc valorile, iarăși nu pot să citesc altceva decât China când citesc acele exprimări. Deci este clar că China este o preocupare în această strategie. Nu e ca și cum la Ambasada Chinei cei care citesc această strategie nu se prind că este vorba despre China și este clar nevoie de o rebalansare a relației dintre România și China, aș spune. N-ar trebui neapărat să rupem legăturile, cum bine a spus preşedintele Nicuşor Dan, nu e vorba de a rupe legăturile cu China, dar e vorba de a avea legături echitabile cu China. 

- Și o menționare expres, pentru că eu ca jurnalist n-am cum să nu mă întreb de ce nu avem curajul până la capăt să menționăm un stat, mai ales dacă el este un actor ostil?

- Și mai ales dacă este un actor care poate pune probleme României. Putea să fie menționată China fără să fie menționată ca actor ostil, ci să fie un actor de care România ține cont când vine vorba de securitatea sa națională, mai ales având în vedere că, repet, China într-adevăr are un rol important în economia globală din care România face parte și în care România funcționează. Tinde să fie un competitor puternic pentru partenerul nostru strategic. Tinde să folosească economia sa pentru a pune presiune geopolitică și, mai important decât toate aceste lucruri, dacă tot considerăm agresiunea împotriva Ucrainei ca fiind o amenințare foarte importantă pentru România, România afirmă foarte clar în această strategie, și sunt complet de acord și aplaud aici președinția să spună că aderarea Ucrainei la Uniunea Europeană și consolidarea securității ucrainene este un obiectiv important pentru România pentru că ne asigură securitatea.

Păi dacă spunem acest lucru știm foarte clar că cel puțin China a ajutat Federația Rusă cel puțin cu ajutor non-letal, din ce știm, dar ajutor non-letal asta înseamnă că există veste antiglonț pentru soldații ruși, de exemplu. Cine știe, vorbim și de componente, vorbim și de evitarea sancțiunilor, vorbim de tot felul și de cumpărat petrol din Rusia, adică totuși China a ajutat Rusia până acum în războiul ei cu Ucraina. Dacă atunci, prin alianță, China contribuie la o amenințare la adresa securității naționale a României și poate ar trebui menționate explicit tocmai ca mecanism de semnalizare, dacă tot suntem la mecanisme de semnalizare în așa fel încât Republica Populară Chineză să știe, într-un fel sau altul, că România și-ar dori ușor o altă relație, și-ar dori, cum au spus de multe ori și liderii occidentali, un alt rol în conflictul ucrainean, un rol mai degrabă constructiv, un rol care să convingă Federația Rusă să ducă către pace. 

- Bun, am identificat deja două red flag-uri, dar nu știm exact ce înseamnă sintagma aceea independență solidară. Nici n-apare China menționată explicit, e o lipsă de asumare aici. Un singur amendament vreau să mai fac și referitor la Republica Moldova, la aderarea Republicii Moldova la Uniunea Europeană. A făcut Nicușor Dan aceleași referiri, că dacă e tergiversat procesul, e în continuare un risc pentru țara noastră. Acum, haideți să ne uităm la corupție și la implicarea serviciilor din nou în ceea ce privește investigarea corupției în țara noastră, nu în etapa de cercetare, ne spune președintele. Iarăși am nevoie de lămuriri aici. Cum vor interveni serviciile, dacă doar la nivel de fenomen şi nu la nivel individual și cât de benefic sau nu e asta pentru o democrație? 

- Aici sunt niște probleme. Fără îndoială, corupția este o ameninţare. Trebuie să reafirm acest lucru. Aici sunt de acord cu Strategia Națională de Apărare. Corupția este o vulnerabilitate la securitatea națională, mai ales că poate fi folosită de actor ostil pentru a pătrunde într-un fel sau altul în România, pentru a pătrunde în interiorul societății noastre și pentru a planta tot felul de probleme, tot felul de sămânțe de scandal, ca să zic așa, în societate. Pe românește, și chinezii și rușii, până la urmă, pot să dea șpagă pentru a pătrunde în tot felul de sisteme importante ale securității naționale prin interpuși și așa mai departe. Deci da, este o amenințare.

Și de mult se știe că Rusia folosește corupția pentru a se favoriza și e o chestie pe care Rusia și-o asumă, pentru a-și mări profilul, ca să zic așa, în țările în care vrea să domine. Acum, pericolul pe care, din punctul meu de vedere, nu-l adresează corespunzător strategia națională pe tema aceasta a corupției și a implicării servicilor este că noi suntem în situația aceasta în care nu e de ajuns să dai o lege care clarifică rolul servicilor ca să calmezi fricile oamenilor că servicile s-ar putea să meargă mai departe. Adică nu neapărat să influențeze legal cercetarea penală, ci mai degrabă să influențeze cercetarea penală în mod informal, prin acele legături personale care pot apărea între servicii și procurori, de exemplu, și care nu sunt controlabile de nimeni.

Bineînțeles că pot să fie și discuții la o cafea, adică care nu sunt ușor de supravegheat în niciun fel. Aici probabil că este vulnerabilitatea și aici apare problema pentru democrație, pentru că, nu e așa, mai ales românii tind să se uite la servicii ca fiind niște organisme magico-mitice care pot să facă orice și, drept urmare, o graniță legală nu ajunge. Poate că aici ar fi o discuție legată de controlul civil al serviciilor care, probabil, ar trebui făcut mai bine, mai clar, mai solid. Și, momentan, nu este. Și cât acest control civil nu este, faptul că ne promite președintele că procurorii doar primesc informații și de acolo folosesc propriile organe de cercetare nu calmează fricile rezonabile care pot să apară în această direcție, chiar dacă, repet, sunt de acord că corupția este o problemă de securitate în contextul nostru geopolitic, o problemă de securitate națională.

Încă nu avem un șef la SRI, încă nu avem, din multe puncte de vedere, un control civil care să fie satisfăcător și, drept urmare, repet, promisiunile nu ajung. Mai mult decât atât, un punct plus și bonus, din punctul meu de vedere, în Strategia Națională de Apărare este că se afirmă absolut clar că o problemă fundamentală pe care o are statul român este că acesta nu se coordonează cum trebuie. Deciziile, cum spunea președintele, nu sunt luate pe date și, în general, instituții tind să nu coopereze. Ori, asta ne spune ceva despre problema aceasta administrativă. Nu ajunge să avem legi bune în măsura în care ele nu sunt respectate de către instituții, în măsura în care instituțiile par să fie mai degrabă preocupate să-și păzească propria piele de consecințe. Și aici se creează un spațiu de manevră în care tot felul, nu doar, să spunem, elemente din serviciile de informații care vor mai mult decât au voie să facă, ci și actorii ostili pot interveni. 

Înapoi la Homepage

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰