Video Analist, despre teoria conspirației lansată de ruși cu privire la România: Kremlinul are nevoie de un dușman

Televiziunea de stat din Rusia a difuzat inclusiv imagini şi înregistrări cu un individ care susţine că ar fi facilitat interacţiunea dintre Ucraina şi Marea Britanie cu un pilot rus, căruia i-ar fi oferit nu doar bani, ci şi cetăţenie străină. 

Rusia consideră Regatul Unit drept principalul său duşman şi acuză Londra că alimentează războiul din Ucraina. Marea Britanie a calificat de la bun început invazia rusă drept o acaparare teritorială în stil imperial şi a avertizat că serviciile secrete ale Moscovei şi-au făcut un scop în subminarea democraţiei din Europa. 

Purtătorul de cuvânt al Ministerului român de Externe a replicat printr-o postare ironică pe X, în care precizează că romanele sovietice de spionaj nu erau tocmai strălucite, după cum nu sunt nici ştirile cu spioni ale Rusiei. 

Noi am analizat întreaga situaţie alături de Laurenţiu Pleşca, coordonator programe la German Marshall Fund şi cercetător la Centrul Român de Studii Ruse. Iată câteva dintre cele mai interesante declaraţii oferite de acesta:

- Ce urmărește Rusia prin lansarea unei astfel de teorii? Că un avion de vânătoare ar fi urmat să fie deturnat deasupra Bazei Mihail Kogălniceanu din țara noastră, dar totul era pus la cale nu de ruși, ci de ucraineni și de britanici. 

- Practic, Rusia ne spune că Ucraina a încercat să organizeze o operațiune de steag fals și Federația Rusă, FSB-ul, uite, atât de iscusit, a reușit să dejoace acest plan. Este un tip de retorică destul de vechi pentru Federația Rusă, mai ales că Moscova are un istoric consistent de operațiuni de steag fals. Deci ei organizează astfel de operațiuni. De exemplu, chiar și în anii '90, acele blocuri de la Moscova, puse pe seama cecenilor, care au fost bombardate. Și am văzut că de fapt au fost foști ofițieri FSB care au vorbit despre operațiuni interne.

Am văzut explozii la Olenievka sau, de exemplu, atacuri cu bombardamente în zonele civile, în teritoriile ocupate, pe care rușii le puneau în cârca ucrainenilor. Deci, fix pe acest caz, vedem includerea, în primul rând, a elemente senzaționale sau foarte multe detalii în această operațiune. Este vorba despre menționarea acelei rachete hipersonice Kinjal, trei milioane de dolari, servicii britanice implicate și așa mai departe.

Deci sunt foarte multe detalii orientate foarte mult pentru publicul occidental. Aici vedem menționată și România, dar inclusiv pentru publicul intern, pentru a întări mai ales imaginea FSB ca protector eficient al statului, pentru a cultiva sentimentul că Federația Rusă este, de fapt, ținta unui complot global condus de Occident. Vedem menționarea explicită a Marii Britanii, vedem cum de câțiva ani, mă rog, mai ales în ultimul an, Marea Britanie este prezentată în propaganda rusă drept principalul instigator al războiului din Ucraina sau creierul operațiunilor occidentale împotriva rușilor, pentru că Kremlinul, acum, are nevoie de un dușman clar, iar Londra cred că joacă perfect acest rol, un stat ferm pro-ucrainean, primul dintre state care a trimis arme grele, rachete Storm Shadow, antrenament militar, deci are o poziție foarte clară pro-europeană. În discursurile de la Moscova, Statele Unite sunt pomenite mai puțin. Este înlocuită cu Marea Britanie şi vedem menționarea serviciilor MI6.

Pentru ruși, MI6 a jucat un rol foarte important în istoria aceasta de spionaj, deci când se menționează MI6 în Federația Rusă este clar un complot împotriva Occidentului și, desigur, referirea la România aici este foarte important, pentru că spuneam că rușii, în acest episod, au dat foarte multe detalii în această operațiune, dar au decis să includă prea multe detalii sau detalii prea senzaționale. Menționarea celei mai mari baze militare NATO este, pe departe, pusă acolo intenționat, pentru că, desigur, Federația Rusă, în ultima perioadă, a organizat nenumărate provocări asupra statelor NATO. Aici vorbim despre incursiuni cu drone pe teritoriul NATO sau despre incursiuni cu avioane de luptă, provocări îndreptate împotrivă, pentru a vedea reacția Alianței Nord-Atlantice și a vedea, de fapt, cum statele NATO reacționează în mod clar la aceste provocări. 

- Da, e foarte interesant ce spuneţi și mi-a dat o idee de provocare, dacă vreți, ceea ce tocmai spuneați adineauri, că sunt totuși parcă prea multe detalii din acestea senzaționaliste în povestea pe care, în episodul, ca să vă citez, pe care l-a creat Moscova acum. Și atunci, întrebarea mea, cumva, în zona aceasta de provocare pe care v-o lansez, ar fi să facem un mic abecedar. Cum recunoști o narațiune rusească ticluită de la un capăt la celălalt? Am înțeles, 1.1, îl reiau eu, prea multe detalii senzaționaliste. La ce să ne mai uităm în tiparul acesta clasic al narațiunilor rusești, ca să le putem identifica? 

- Desigur, un titlu alarmist, dar aș vrea să menționez că, fix în această situație, am văzut menționarea unor jurnaliști de investigații în Federația Rusă. Deci ei se ocupă cu investigații și, de fapt, cum ar fi putut un pilot rus să discute cu un jurnalist declarat indezirabil în Federația Rusă. Fix în acest moment sunt prea multe detalii care se bat cap în cap. De obicei, rușii sunt destul de inventivi.

Dumneavoastră ați menționat de pre-bunking. Mai este un termen pre-emptive projection, adică faptul că Federația Rusă, de obicei, lansează diferite narațiuni, ca, mai apoi, Moscova să acționeze exact în aceeași cheie. Când spunea FSB-ul că Ucraina ar organiza o operațiune cu steag fals, de fapt cred că Federația Rusă are în momentul de față nenumărate operațiuni planificate de steag fals, inclusiv vedem acele sabotaje care se întâmplă pe teritoriul NATO. Am văzut incendii dubioase la depozite din Polonia, din Germania, am văzut faptul că Federația Rusă a făcut mai multe lucruri pentru a ataca, inclusiv în mod cibernetic, aeroporturile din Europa, inclusiv la Bruxelles, deci vedem că, de fapt, Rusia își intensifică în ultima perioadă aceste activități de sabotaj și spionaj pe teritoriul european, iar, pe de altă parte, lansează aceste narațiuni menite să manipuleze, în primul rând, și sprijinul pentru Ucraina.

Federația Rusă nu vrea ca publicul european să susțină în continuare statul ucrainean în războiul său și, de aceea, face așa în mod repetitiv, organizează narațiuni și le repetă de foarte multe ori încât să se întipărească foarte bine asupra publicului european. 

- Acum, vreau să fiu și avocatul diavolului, pentru că există o categorie a societății care, în eterna lume post-adevăr în care ne aflăm și cu eterna dilemă cu care operăm, se întreabă, ok, dar de ce aș crede pe occidentali când spun asta despre Rusia, că pregătește operațiuni sub steag fals, și n-aș crede Rusia când spune asta despre occidentali că pregătesc operațiuni sub steag fals. Care sunt argumentele? 

- Putem spune că, în primul rând, Ucraina nu are în cei aproape patru ani de război cu Federația Rusă, nu am văzut argumente sau dejucări de aceste operațiuni de steag fals. Deci, nu a existat un caz verificabil de astfel de acțiuni din partea Ucrainei. În timp ce Federația Rusă, așa cum menționam, de multe ori a folosit aceste atacuri ucrainene asupra civililor, acest argument, de fapt, prin justificarea acțiunilor sale de război, și, desigur, diferența este clară când vorbim despre serviciile rusești care, în istoria lor, au un istoric consistent de operațiuni de steag fals.

Și, în realitate, astfel de declarații sunt menite să controleze percepțiile. Rusia încearcă să rescrie, din timp, un scenariu pentru un eventual incident real. Fix în cazul de față, așa cum ați menționat, avem incursiunea dronelor pe teritoriul românesc, care s-a petrecut aproape în același timp cu această declarație a FSB, cu acest comunicat.

Deci, sunt prea multe argumente și, când ne uităm la timing, la lucrurile care se petrec în mod simultan, vedem cum, de fapt, Federația Rusă își pregătește narațiunea, acționează pe ea, pentru ca, mai apoi, să nu fie nevoită să își justifice cumva acțiunile. Dă vina din start pe Ucraina, în timp ce statul ucrainean, nu am observat, desigur, că au și ucrainenii servicii de informații foarte bune, care acționează în interesul național al Ucrainei, însă, dacă este să verificăm argumentele, să verificăm toate datele, putem face o concluzie clară între cele două tipuri de acțiuni. 

- Acum, pentru că pomeneaţi de drone, a venit acest comunicat al MAPN în care ni se spune că n-au putut fi ridicate avioanele de vânătoare ale României, să urmărească măcar acele drone, cum au făcut până acum, nici măcar să le doboare, din cauza condițiilor meteo nefavorabile. Știm cu toții că războiul, în general, dacă începe, nu așteaptă vremea bună și nu se uită după predicțiile meteo. Vă întreb, dincolo de, nu știu, latura asta operațională, pe care nu sunteți specialist, vă întreb, în ceea ce privește comunicarea MAPN pe speța aceasta și felul în care ea poate să alimenteze sau nu suspiciunea societății sau încrederea societății în capacitățile de apărare ale României. Cum a picat exprimarea aceasta a MAPN? 

- Este, desigur, cel puțin al doilea caz în care vedem o comunicare precară a instituțiilor de forță din România. Şi data trecută, cu celălalt caz recent în care, desigur, pilotul a avut aprobarea de a lovi o dronă pentru a o doborâ şi, desigur, nu a acționat neapărat, adică s-a lăsat la latitudinea pilotului de a decide, având ultima decizie. Cred că inclusiv în această situație, chiar dacă nu există condițiile favorabile, vedem că, pe de o parte, situațiile similare, inclusiv în Polonia, când a fost și s-a acționat decisiv, acolo, de fapt, au existat foarte multe speculații precum că ar fi trebuit să se întâmple sau nu pentru a nu escalada conflictul pe care îl au statele NATO cu Federația Rusă.

Însă, este foarte greu de justificat o decizie sau alta. Se lasă la latitudinea instituțiilor de apărare, însă comunicarea pe acest subiect cred că trebuie de explicat foarte bine, inclusiv cetățenilor, care este, de fapt, miza acestor incursiuni, pentru că Federația Rusă abia așteaptă ziua în care autoritățile române să ia o decizie sau alta, o decizie pripită sau alta, pentru a merge mai departe, pentru a merge la un următor nivel de provocări, pentru că am văzut incidente mult mai grave, inclusiv incursiuni cu avioane de luptă, câteva minute, în spațiul aerian al NATO.

În țările baltice, acolo a fost un caz și mai grav și am văzut că, de fapt, statele baltice au putut cumva să comunice foarte bine publicului național, dar și publicului NATO, pentru că aceste situații trebuie, unu, condamnate și doi, trebuie ca autoritățile să ia măsuri ca aceste cazuri, de fapt, să nu se mai întâmple, să le preîntâmpine din fașă. 

- Și mi-am pus un bemol când pomeneaţi de Baza Mihail Kogălniceanu și despre comentariul pe care l-a făcut Rusia vis-a-vis de aceasta. Faptul că figurează mult mai proeminent în comunicarea care vine dinspre Rusia, ce vă arată? E un interes nou descoperit, extins, față de această bază al Rusiei? 

- Nu cred că este un interes nou, pentru că, analizând canalele de Telegram pro-Kremlin, s-a mai menționat destul de des, adică cel puțin o dată pe săptămână sau la două săptămâni se pomenește despre această bază, dar am văzut o bucurie din partea inclusiv a blogerilor de război în care, de fapt, s-a menționat despre ne trimiterea trupelor rotative, prezentându-se ca cel mai mare fiasco al statului român.

Pe de altă parte, vedem cum Federația Rusă are un interes sporit, pentru că înțelege că cea mai mare bază NATO din sud-estul Europei reprezintă, de fapt, un garant de securitate pe acest flanc estic și, desigur, Federația Rusă va mai lansa astfel de narative pentru că înțelege inclusiv rolul României ca centru de greutate NATO în sud-estul Europei și că România reprezintă, de fapt, unul dintre principalele noduri logistice pentru sprijinul acordat inclusiv Ucrainei. Când ne uităm la narațiunile rușilor, vedem că România, de multe ori, este ținta ideală pentru că Rusia vrea să intimideze și să transmită un avertisment indirect Alianţei Nord-Atlantice, inclusiv pomenind România, de atâtea ori.

Înapoi la Homepage

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰