Video Mitul refugiaţilor ucraineni care au toţi maşini scumpe şi trăiesc în lux. Explicaţia lui Pablo Zapata, reprezentantul UNHCR în România

Marius Pancu, reporter Observator: Intrăm în al treilea an de război în Ucraina, din păcate. În acest timp, milioane de oameni au fost nevoiți să-și părăsească locuințele, oameni nevinovați, civili. La început, am fost foarte primitori aici, în România. Explicați-ne, care este situația cu refugiații ucraineni, în acest moment, în țară. Cum s-au integrat? 

Pablo Zapata - reprezentantul Înaltului Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați în România: Ei bine, într-adevăr, este un moment de reflecție serioasă prin care să marcăm al doilea an al invaziei pe scară largă a Ucrainei și al celui mai mare exod pe care l-am văzut de la cel de-al Doilea Război Mondial încoace, în lume. În prezent, sunt 6,3 milioane de ucraineni care au fost nevoiți să-și părăsească țara și au rămas în afara ei, dintre care 5,9 milioane sunt în Europa, iar ceilalți sunt în altă parte, mai ales Statele Unite, Canada și alte țări. În România, cifrele sunt mult mai mici. În țară au rămas aproximativ 78.000 de refugiați, ceea ce este sensibil mai puțin decât era acum un an, dar aceștia sunt oameni care au rămas aici în țară de-a lungul timpului. Mai sunt sosiri. Dacă vedem cifrele Ministerului de Interne, ale Inspectoratului General pentru Imigrări, vedem că în fiecare lună sunt undeva între 1.000 și 2.000 de noi permise temporare de protecție sau de ședere acordate ucrainenilor, dar în același timp și alte persoane pleacă din țară. Dintre refugiați rămâne destul de stabil raportul, sunt în cea mai mare parte femei și copii, 41% dintre femei, 31% copii și aproximativ 27,5% bărbați, bărbați adulți. 

Mit: Toţi refugiaţii ucraineni au maşini scumpe

Marius Pancu, reporter Observator: Câți dintre acești oameni vor să rămână pentru totdeauna în România? 

Pablo Zapata - reprezentantul Înaltului Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați în România: Acest lucru este foarte interesant pentru că acum două zile am publicat cea de-a patra versiune a sondajului de intenție în toată Europa, nu doar pentru România, ci în toată Europa. Iar cifrele pentru România rămân destul de stabile. 92% dintre refugiații din țară au declarat că vor să se întoarcă în Ucraina, 16%- în următoarele trei luni, iar restul când condițiile o permit. Doar 3% au declarat că nu văd o cale de a se întoarce în țară. Aceștia sunt în mare parte oameni care și-au pierdut casele în teritoriile ocupate. Dar dacă vom compara acest lucru cu alte țări din Europa, vedem o diferență între țările de graniță cu Ucraina și țările care sunt puțin mai îndepărtate de Ucraina. Populația care locuiește în țările apropiate Ucrainei are tendința de a dori mai mult să se întoarcă decât celelalte. Deci, dacă vedem totalul în Europa, este vorba despre aproximativ 65% dintre oameni care vor să se întoarcă. În cazul României, procentul este mult mai mare, 92%.

Marius Pancu, reporter Observator: Și cum se compară numărul refugiaților aflați în prezent în țară cu alte țări europene? 

Pablo Zapata - reprezentantul Înaltului Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați în România: Ei bine, există țări cu mai mulți refugiați și țări cu mai puțini refugiați. Polonia, Germania sunt probabil țări care au primit sute de mii de refugiați care rămân și pe teritoriu, la fel, de exemplu, Republica Cehă. Alte țări au fost și țări de tranzit. România a primit milioane de refugiați pe teritoriul său în drum spre altă parte , dar chiar și primirea pentru câteva zile implică un efort în ceea ce privește acordarea de asistență de întâmpinare, în ceea ce privește furnizarea de informații, în ceea ce privește asigurarea transportului etc. Deci, când spunem tranzit, asta presupune și o serie de acțiuni care au fost întreprinse de autorități, societatea civilă și agenții ONU precum UNHCR. 

Marius Pancu, reporter Observator: La început, așa cum spuneam, a existat un sprijin uriaș din partea poporului român față de refugiații ucraineni. Cum ați evalua nivelul de ospitalitate și generozitate în acest moment, după doi ani de război? S-a diminuat? A dispărut? 

Pablo Zapata - reprezentantul Înaltului Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați în România: Cred că este mai mult decât despre refugiații înșiși. Este vorba despre alte preocupări pe care oamenii le au în viața lor. La un moment dat, dacă vă amintiți, acum doi ani, toată țara primea refugiați. Într-un fel, oamenii au decis să nu se uite la știri, ci să facă parte din știri. Și au lăsat, dacă pot să spun asta la un post TV, au lăsat ecranul deoparte și au participat activ. După doi ani, există alte probleme de care oamenii sunt preocupați și care îi țin ocupați. Sprijinul rămâne mare în general, am spune noi. Am făcut în UNHCR anul trecut o campanie publică și am fost puțin îngrijorați de reacția pe care o vom primi online, în feed-ul a 12,5% din populația României, 4,9 milioane de oameni. Și ne-am uitat cu atenție la reacții. Majoritatea reacțiilor, aproximativ 80% au fost pozitive. Încă 20% dintre reacții au fost negative. Este foarte interesant pentru că era o diferență între o tabară și cealalaltă. Reacțiile pozitive au fost inimi, felicitări, curcubee etc. Negative au fost comentarii, în multe cazuri și comentarii care seamănă foarte mult unul cu celălalt. 

Marius Pancu, reporter Observator: Deci bănuiți niște troli? Chiar și unii plătiți de state terțe

Pablo Zapata - reprezentantul Înaltului Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați în România: Nu, ei bine, nu știu. Nu avem capacitatea de a identifica asta. Ar putea fi asta, sau ar putea fi ceea ce cred că voi, comunicatorii, numiți efectul cutiei de rezonanță. Deci oamenii vorbesc în grupuri mai mici, armonizându-și cumva mesajele, iar apoi când se exprimă, mesajul iese la fel.

Marius Pancu, reporter Observator: Asta este în concordanță totuși cu un Eurobarometru care a arătat că românii, surprinzător, reprezentau cel mai mare procent de oameni  din toată… din întreaga Europa care erau împotriva ajutorului umanitar pentru Ucraina. Undeva în jur de 25%, dacă îmi amintesc bine. Cum am ajuns aici? 25% dintre români împotriva acordării de ajutor umanitar? 

Pablo Zapata - reprezentantul Înaltului Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați în România: Cred că există o combinație de factori. Cred că există un element de dezinformare care se instalează. Și aceasta nu este o preocupare doar în România, cred că este o preocupare la nivel mondial. Ne-am uitat chiar ieri la cifrele venite de la Centrul European pentru Relaţii Externe din 12 ţări din Europa. Iar în cazul României, 35% din populație a identificat refugiații din Ucraina ca pe o amenințare, în timp ce 13% i-au identificat ca pe o oportunitate, iar ceilalți  chiar nu i-au văzut ca pe o amenințare, dar  nu avut o parere clara. Este foarte interesant. Cum am ajuns la un punct în care 78.000 de refugiați, dintre care majoritatea femei și copii, sunt percepuți ca o amenințare? Obiectiv, nu poți spune care este amenințarea acolo.  Este un număr de oameni care ar putea încăpea pe un stadion de fotbal. Sunt un fan al lui Real Madrid. Stadionul Real Madrid are o capacitate de 83.000 de persoane. Sunt 78.000 de refugiați din Ucraina într-o țară de aproximativ 20 de milioane, precum România.

Marius Pancu, reporter Observator: Să vă dau un exemplu concret, care poate alimentează frustrarea oamenilor. Ei ies pe străzi si văd aceste mașini ucrainene scumpe. Se lovesc de ucraineni în hoteluri de lux, îi văd pe acești ucraineni ostentativi și, apoi, presupun că întreaga comunitate de refugiați este aceeași. Obțin acești oameni, de exemplu, bani? Dvs., statul, aveți instrumentele necesare pentru a evalua dacă există o nevoie reală de sprijin financiar sau nu? 

Pablo Zapata - reprezentantul Înaltului Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați în România: Da, avem. Și este foarte interesant pentru că aproximativ o treime dintre refugiații din Ucraina nu au solicitat niciodată, nici de la guvern, nici de la organizații internaționale ca a noastră, asistența noastră financiară, nu s-au înscris niciodată la aceste programe. Sunt oameni care au venit cu locurile de muncă, care au venit cu vehicule. Apropo, cineva nu trebuie să fie sărac pentru a fi refugiat. Este o concepție greșită. Sunt oameni care scapă de o violență generalizată sau, în acest caz, de o invazie. Și asta nu are de-a face cu resursele pe care le deține sau nu, pentru a fi considerat refugiat. Dar, dincolo de statutul pe care îl pot avea în țară, care le permite să rămână, au venit cu resursele lor și au venit cu locul de muncă. De asemenea, vedem cifrele refugiaților care lucrează în România. Cifra totală a refugiaților care declară că lucrează este, de asemenea, o treime, iar asta este destul de interesant. Unii dintre ei lucrează la distanță la locurile de muncă anterioare, alții și-au găsit locuri de muncă în România. Problema mașinilor…  este unul dintre acele lucruri care se aude, așa cum spuneați, foarte des. 

Marius Pancu, reporter Observator: E o concepție aproape omniprezentă. 

Pablo Zapata - reprezentantul Înaltului Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați în România:  Da, exact. Și când vedem o mașină cu aceste caracteristici în stradă, nu ne dăm seama că poate am trecut pe drum și pe lângă două-trei familii ucrainene care nu au mașină, poate o mamă și doi copii, cu o sacoșă cu care încearcă să supraviețuiască până la sfârșitul lunii și să cumpere mâncarea pe care și-o permit. Deci, este o populație de refugiați poate în contrast, dar există încă un număr destul de mare de oameni care au nevoie de asistență, care au nevoie de ajutor. Am venit, împreună cu alte 17 organizații din UNHCR, cu un punctaj comun al vulnerabilității, ceea ce înseamnă că vom folosi aceiași ochelari, aceleași lentile pentru a analiza vulnerabilitatea cazurilor și țintim, am făcut deja asta de luni de zile, asistența noastră către cei mai vulnerabil. 

Marius Pancu, reporter Observator: Mai avem doar un minut, domnule Zapata. Au existat și plângeri din partea refugiaților care chiar au nevoie de bani că guvernul nu le-a dat sumele promise, de anul trecut, din iulie. A fost o sesizare făcuta în februarie, de fapt, la începutul acestei luni. Ce știți despre acest subiect și cum vă afectează activitatea? De ce s-a întâmplat asta? 

Pablo Zapata - reprezentantul Înaltului Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați în România: Ei bine, mai mult decât motivul, cred că elementul important de subliniat este că asistența financiară face parte din directiva europeană de protecție temporară care spune că pentru refugiații care nu au mijloacele de supraviețuire trebuie să existe o promisiune de asistență din partea guvernului. Pentru noi, cea mai bună asistență nu este o asistență extraordinară, ci ca refugiații să fie integrați în planurile de protecție socială disponibile pentru toți românii sau străinii cu domiciliul legal în țară. În cazul acestor întârzieri, vestea bună este că banii au început de fapt acum două zile să fie transferați către refugiați. Și a început deja în trei județe ale României. 

Marius Pancu, reporter Observator: Care a fost problema? Ce s-a întâmplat? 

Pablo Zapata - reprezentantul Înaltului Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați în România: Ei bine, cred că a existat o alocare de buget, dar asta chiar ar fi... prietenii noștri de la guvern ar putea să dea mai multe informații. Dar asta a fost corectat sau a fost abordat de guvern printr-un memorandum cred că acum trei săptămâni și plățile sunt efectuate. 

Marius Pancu, reporter Observator: Vă mulțumesc foarte mult, domnule Zapata, pentru prezența în emisiune și mult succes în acest an care va fi, îmi imaginez, la fel de complicat. 

Pablo Zapata - reprezentantul Înaltului Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați în România: Va fi complicat. Va fi complicat. Vă mulțumim foarte mult pentru invitație.

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰