Video Punctele slabe din acordul de pace dintre Israel şi Hamas

Preşedintele american vorbeşte deja despre o pace puternică, durabilă şi eternă, dar - în spatele formulărilor bombastice - este o situaţie fragilă, care se poate deteriora în orice moment. Liderii Hamas au cerut explicit ca guvernul israelian să respecte clauzele înţelegerii. Gruparea islamistă a insistat asupra dreptului la autodeterminare al palestinienilor, care este respinsă de premierul Netanyahu şi deloc accentuată de Washington. Dar, odată ce termenii acordului sunt aprobaţi, începe o cursă contracronometru. În termen de 72 de ore, Hamas va elibera toţi ostaticii, vii sau morţi. 

Armata israeliană are la dispoziţie, însă, doar 24 de ore pentru a se retrage, astfel încât să mai controleze doar 53 la sută din Gaza. Şi Israelul trebuie să elibereze prizonieri palestinieni, doar că Hamas vrea să fie returnaţi şi comandanţi de rang înalt, ceea ce Benjamin Netanyahu a refuzat deja. Bombardamentele în Gaza nu s-au oprit, câtă vreme armistiţiul n-a fost ratificat ci doar anunţat. Numai joi au fost ucişi 30 de palestinieni, iar IDF a bombardat o clădire în Gaza City, lăsând în urmă cel puţin 70 de victime. 

La doi ani de război, bilanţul e mai sângeros decât în oricare alt conflict recent. 69.000 de palestinieni au fost ucişi şi 170.000 răniţi. Organizaţia Mondială a Sănătăţii estimează că, dintre victime, 42.000 au suferit răni care le alterează iremediabil viaţa - adică orbire sau amputări. 

La fel, UNICEF arată că 42.000 de copii au fost ucişi sau mutilaţi pe viaţă. Un studiu publicat în aceste zile arată că 55.000 de preşcolari suferă de malnutriţie acută. Toate organizaţiile umanitare care au mai verifcat datele oferite de palestinieni şi în trecut spun că bilanţul este mult sub estimat. Pe 7 octombrie 2023, 1139 persoane au fost ucise în Israel, iar aproximativ 200, luate ostatice.

Noi am analizat întreaga situaţie alături de Ioana Bercean, expertă în Orientul Mijlociu. Iată câteva dintre cele mai interesante declaraţii oferite de aceasta:

- Sună foarte bine acest acord de pace. Vreau să vă întreb ce îl face diferit față de celelalte momente în care am crezut că suntem aproape de pace și până la urmă lucrurile au deraiat. Și unde mai există lacunele care ar putea să dea totul peste cap? 

- Diferența față de negocierile anterioare, și putem să ne referim la acordurile de la Oslo, putem să ne referim la negocierile din 2002 privind o posibilă pace în Orientul Mijlociu și legate în special de statalitatea palestiniană, diferența este momentul în care vine. Sigur că vine după acel oribil moment din 7 octombrie 2023. Iată că s-au comemorat doi ani de la acel atac terorist şi acordul vine pe fondul a ceea ce se întâmplă în Fâșia Gaza. Și dacă ne uităm, sigur, pe de o parte avem această dramă israeliană, nu? Şi victimele acelui atac terorist și nu numai acelui moment, iar pe de altă parte această catastrofă umanitară din Fâșia Gaza.

Cred că am mai discutat cu dumneavoastră și în urmă cu un an și spuneam că cred că finalitatea acestui război dintre israelieni și palestineni sau dintre israelienii și palestinenii din Fâșia Gaza, respectiv gruparea teroristă Hamas, se va încheia sau va pune negocierile pe o traiectorie care va redeschide discuția despre soluția celor două state. Pentru că, dacă în 2023 această discuție era îngropată, era uitată, nu se mai discutase despre această problemă de prin 2014-2015, iată că, în urma unui oribil eveniment, avem din nou acest moment. Doar două remarci aș vrea să fac legate de Donald Trump, pentru că toată lumea acum îl place din nou și, am să pun ghilimelele acelea virtuale, a devenit din nou simpatic și se vorbește despre o posibilă câștigare a Premiului Nobel pentru ceea ce reușește acum să facă domnia sa și echipa domniei sale acum în Orientul Mijlociu. Cred că ar trebui să fim un pic mai ponderați, pentru că nominalizările și alegerea pentru câștigătorul Premiului Nobel s-au încheiat pe 31 ianuarie 2025 și nominalizarea se face ...

- Poate la anul ... 

- Da, poate la anul. Știu că este o discuție în spațiul public și scăpăm din vedere elemente din acestea tehnice, factuale până la urmă. Bun, poate e sub impulsul momentului și este până la urmă firesc. L-am văzut în videoclipul prezentat de dumneavoastră pe președintele Erdogan și foarte bine s-a remarcat acolo că domnia sa s-a abținut de a merge până la capăt și a vorbi despre soluția celor două state. Domnia sa știe foarte bine de ce spune acest lucru pentru că să nu uităm că prin Tratatul din 1920 au fost două popoare cărora li s-a promis statalitate, palestinienii și kurzii. Iar cu această comunitate de kurzi domnia sa ar avea o problemă.

Dar, în aceeași măsură, în planul acesta de pace propus de administrația Trump și sigur negociat în subsidiar și de Tony Blair și știm foarte bine susținut public și explicit de Marea Britanie avem un punct 19. Sigur, până la punctul 19 noi va trebui să trecem peste celelalte 18, iar noi suntem acum doar în prima fază a acestui plan și anume eliberarea tuturor ostaticilor, vii sau morți, din custodia sau ostaticii aceştia pe care Hamas îi ține în custodia sa. Și, sigur, eliberarea cred că se vorbește de 2000 de prizonieri palestinieni deținuți de Israel. Deci aceasta este doar prima fază. Punctul 19 și acest lucru îmi amintesc, iarăşi, şi nu ţin neapărat să am dreptate, dar de data aceasta se întâmplă, când e vorba despre Orientul Mijlociu, să cam am.

Punctul 19 al acestui acord subliniază faptul că în momentul în care condițiile vor fi îndeplinite în Palestina și autoritatea palestinană va reuși să preia controlul, conducerea celor două suprafețe locuite de palestinieni, pentru că noi avem și Cisiordania, nu doar Fășia Gaza, atunci vor fi îndeplinite condițiile unei statalități palestiniene. Și ce spuneam poate tot în urmă cu un an, tot într-o discuție cu dumneavoastră și cu alți colegi, că această administrație Trump va fi pregătită, chiar dacă nu explicit, este pregătită chiar pentru a face acest pas de a recunoaște o statalitate palestiniană sub o anumită formă. 

- Doar că nu, îmi cer iertare că vă întrerup, nu există în acel plan propus de Casa Albă, nu există niciun deadline concret, nu există timp specificat acolo, ca să vorbim mai clar. Iar palestinienilor li s-a mai promis asta. Și până la punctul 19, așa cum spuneaţi și dumneavoastră, s-a disipat subiectul. Care-i garanția că ar putea să rămână subiectul ăsta pe agenda publică? Un an, doi ani, până se îndeplinesc aceste condiții. 

- Acum, aceasta este slăbiciunea sau una dintre slăbiciunile acestui plan. Pentru că până a ajunge la punctul 19 vor trebui îndeplinite alte 18 condiții. Avem o condiție esențială și aceea ca administrația Trump sau orice administrație americană, pentru că acest proces, cu siguranță, nu se va finaliza în timpul administrației Trump, pentru că mai are trei ani, ori noi știm foarte bine că vorbim de 50 de ani, cel puțin, dacă nu chiar din 1948, despre această problemă. Sigur nu se va încheia în următorii trei ani, dar una dintre condițiile esențiale ca în această regiune să avem o finalitate, sau cel puțin, haideți să spunem, un climat de securitate cât de cât rezonabil, este ca acest plan să fie îndeplinit. Iar condiția principală este ca administrația americană să continue presiunea, în acest moment, pe administrația israeliană și, în special, pe guvernul acesta, al premierului Netanyahu. Pentru că, așa cum bine ați remarcat mai devreme, sunt câțiva miniștri, putem să îi numim de extremă dreapta fără să greșim deloc, care nu sunt de acord, și, ba, dimpotrivă, se opun fervent acestei idei. 

- Poate fi loc de vreo surpriză, la ședința cabinetului, să vedem totul aruncat în aer, după ce se vor opune miniștrii de extremă dreaptă? 

- Avem două aspecte aici. Anul viitor sunt alegeri sau ar trebui să fie alegeri pentru Parlamentul Israelian. Dacă, şi este un scenariu, dacă premierului israelian i se va pregăti o ieșire din scenă onorabilă, fără complicații cu justiția, și așa mai departe, este posibil ca premierul Netanyahu să accepte această înțelegere făcută cu Donald Trump. Să nu uităm că premierul israelian a fost de cel puțin două ori în vizită la Casa Alba și au fost niște discuții destul de intense. Revenind la punctul 19, este pentru prima oară când Donald Trump acceptă, repet, implicit, poate în termeni vagi, o statalitate palestiniană, iar acesta este un început. Inclusiv, sigur, premierul Netanyahu și-a început cariera politică împotrivindu-se acestei idei, dar iată că din 1996, anul viitor, în 2026, s-ar putea să iasă din scenă și s-ar putea să vedem o reorientare a unui guvern israelian care s-ar putea să fie pregătit pentru acest soi de negocieri.

Pentru că, așa cum spunea și ministrul de Externe spaniol, fără a fi cu totul de acord cu ceea ce spune domnia sa până la capăt, domnia sa este un politician, noi suntem analiști, cea mai sigură cale, inclusiv pentru securitatea Israelului, este până la urmă soluția celor două state. Dar aici, sigur, este foarte mult de discutat, pentru că a vorbi de un stat palestinian trebuie îndeplinite cele patru condiții ale Convenției de la Montevideo. Ori noi, în acest moment, îndeplinim, să spunem, doar două dintre ele. Și anume că acel teritoriu este ocupat de o populație și că o autoritate, respectiv autoritatea palestiniană, poate avea relații cu alte state.

Dar noi vom vorbi despre granițele unui stat, pentru că noi nu știm în acest moment între ce granițe va fi acel stat, și, desigur, despre felul în care acest stat va fi condus. Deci este, repet, un proces care va dura câțiva ani, dar ceea ce este foarte important este că, după 2014 până în prezent, nu s-a mai pus deloc pe tapet această problemă, nici măcar de către președintele Barack Obama, care, sigur, a încercat să impună anumite sancțiuni, a încercat să oprească acele colonizări din Cisiordania, dar nu a reușit să meargă până la capăt. Și de aceea spun că este importantă atitudinea administrației americane față de cea israeliană și dacă va reuși să pună suficientă presiune actuală la conducere, astfel încât să accepte pas cu pas, până la urmă, toate aceste puncte.

Dacă vor fi surprize, nu cred că vor fi surprize de genul în care toată lumea să se retragă de la negocieri, pentru că, în acest moment, și guvernul israelian este sub o presiune imensă din partea propriei populații, pentru că, iată, după doi ani de război, un război care, până la urmă, a fost extins în Irak, în Liban, în Siria și inclusiv în Iran, singurul război pe care l-a pierdut aproape de facto este cel cu cea mai slabă sau cu cel mai slab inamic și anume organizația Hamas, pentru că nu a fost nici dezarmată complet, nici demantelată, așa cum se promitea pe 7 octombrie, și nici prizonierii nu au fost aduși acasă în urma acțiunilor militare israeliene, ci doar un număr foarte mic dintre aceștia au fost eliberați de armata israeliană. Cea mai mare parte a ostaticilor au fost eliberați în urma negocierilor. 

- Pomeneați, sigur, de revolta oamenilor din Israel și de cei care aveau, inclusiv, nu, rude, apropiați ținuți ostatici. Ascultam astăzi una dintre mărturiile unei rude care își așteaptă acasă un membru al familiei dintre ostatici și spunea "acum nu e momentul să discutăm despre asta, sigur, vrem să vedem procesul finalizat, dar după ce se va finaliza, ne vom canaliza furia aceasta spre serviciile secrete, spre premierul Benjamin Netanyahu, care au lăsat ca momentul 7 octombrie să se producă și că după acel moment n-au reușit în doi ani să aducă ostaticii acasă". La ce fel de presiune socială vă așteptați, după ce sunt eliberați ostaticii? 

- Aceasta este o problemă care a mai fost discutată, deși poate în subsidiar, în Israel, pentru că Israel, nu, a fost sub un continuu atac, într-un continuu război, dacă vreți, pe mai multe fronturi. La un moment dat erau deschise vreo şapte fronturi în regiunea despre care noi vorbim acum. Sigur că momentul 7 octombrie nu a fost încă explicat. Serviciile secrete dau vina pe armată, armata dă vina pe serviciile secrete și așa mai departe. Sigur că acolo a fost un moment de slăbiciune sau, dacă vreți, o lebădă de neagră pe care, haideți să spunem, poate Mossadul sau armata nu a anticipat-o.

Noi nu avem de unde să știm, pentru că niciun fel de detalii nu au fost făcute publice, nu a fost... ancheta care probabil este în desfășurare, nu a transpirat înspre presă în niciun fel, nu există niciun fel de cercetare pe această speță. Și atunci, desigur, populația este foarte nemulțumită, pentru că noi am vorbit despre un eveniment cel mai tragic pentru această comunitate, pentru acest stat, de la Al Doilea Război Mondial şi până în prezent. Și vorbim, totuși, despre un stat a cărui securitate era, nu, în primele trei din lume, dacă nu poate chiar pe primul loc, și despre un serviciu de intelligence la fel. Populația așteaptă răspunsuri. Dincolo de, repet, aceasta este scopul principal, nu, eliberarea ostaticilor.

Dar populația așteaptă totuși răspunsuri, pentru că Israelul este un stat democrat sau cel puțin pretinde a fi şi atunci, sigur, să nu uităm că în momentul acelui atac din 7 octombrie, popularitatea premierului Netanyahu nu era una foarte ridicată. Domnia sa chiar se afla într-un proces pentru anumite fapte care îi se imputeau. Și, sigur, pe toată această perioadă a războiului tot acest proces a fost suspendat. Acel segment de populație nemulțumit în 2023, el nu a dispărut între timp. Dimpotrivă, nemulțumirile s-au accentuat și pe fondul a ceea ce analiștii și reputați analiști israelieni spun că scopul inițial al războiului a fost deturnat. Adică scopul inițial era eliberarea ostaticilor și apoi pedepsirea celor vinovați ori aceste scopuri s-au inversat pe parcurs, țelul principal fiind acela de a-și reafirma, dacă vreți, impunitatea aceasta sau securitatea militară și societală în regiune. Iar eliberarea ostaticilor a căzut undeva pe locul 2. 

- Ce impact va avea, simbolic, acest armistiţiu, dacă el ajunge să fie încheiat? Încheiat de Benjamin Netanyahu, Hamas, prin intermedierea lui Donald Trump, cu aportul lui Benjamin Netanyahu în pofida a ceea ce și-ar fi dorit miniştrii săi de extremă dreapta. Ce impact va avea asupra acuzațiilor de crime de război și crime împotriva umanității care i se aduc lui Benjamin Netanyahu? Am pomenit bilanțul ceva mai devreme, nu-l mai reiau acum. 

- Nu cred că domnul Netanyahu va ajunge vreodată în fața Curții Penale Internaționale. Dacă domnia sa va ieși cu bine din acest acord, din aceste negocieri, probabil își va face ieșirea din viața politică, de pe scena politică, într-un mod onorabil și i se vor recunoaște aceste merite. Trebuie să ne uităm un pic și la poza mai mare a Orientului Mijlociu, pentru că acest acord, sigur, el este pus pe masă de administrația americană, dar într-un mesaj postat chiar de președintele Trump pe rețeaua domniei sale de socializare, a mulțumit Qatarului, Egiptului și Turciei.

Noi mai avem în această poză inclusiv Iranul, care, să știți că în subsidiar se negocează inclusiv cu Iranul și cu alți actori pe care poate nu-i menționăm acum, dar vom discuta despre ei la un moment dat. Toată această recunoaștere a unei statalități palestiniene vine la pachet implicit cu o ameliorare a relațiilor cu Iranul, pentru că au fost anumite semne care au lăsat de înțeles că Iranul ar fi pregătit, la un moment dat, dacă se va crea un stat palestinian, să recunoască și Israelul în granițele din 1967, dar, repet, asta va fi o discuție pentru anul următor cel mai devreme. Iar, pe de altă parte, să ne uităm un pic înspre Arabia Saudită, pentru că ne amintim că acel atac terorist din 7 octombrie a venit cu puțin timp înainte de momentul în care se vorbea despre aderarea Arabia Saudită la acele acorduri Abrahams, care sunt o creație sau strategia lui Donald Trump din primul său mandat și care, până la urmă, au fost aruncate în aer inclusiv de acest atac terorist.

Arabia Saudită este factorul esențial în ceea ce va însemna viitorul normalizării regionale dintre Israel și statele sau lumea pan-arabă. Iar în ceea ce privește pe domnul Netanyahu, ca să închei și să revin la întrebarea inițială, repet, dacă acest acord va reuși să fie implementat în primele sale faze, în următoarele 5-6 luni, cred că domnului Netanyahu îi se va pregăti o ieşire din scenă sau de pe scena politică într-un mod onorabil și cu siguranță nu cred că va ajunge în fața unui judecător fie din Israel, fie a unui tribunal internațional. 

Înapoi la Homepage

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰