Video "România se află la intersecţia a două războaie". Cristian Diaconescu, despre riscurile conflictului din Iran

După ce a lansat un val de rachete asupra Israelului, la primele ore ale dimineţii, Iranul a lovit cu o dronă un aeroport din Azerbaidjan. A fost pentru prima dată când este vizat un stat din Caucaz. Ironia face că preşedintele azer tocmai îşi exprimase regretul pentru moartea lui Ali Khamenei şi semnase în Cartea de condoleanţe, însă Teheranul susţine că nu este la originea atacului. Exact cum a făcut şi în urmă cu o zi, când a fost acuzat că a lansat o rachetă spre Turcia, interceptată de apărarea NATO. "E o acţiune a regimului zionist pentru a distruge relaţiile dintre ţările musulmane", a transmis şeful Forţelor armate iraniene. 

Donald Trump vrea să-şi dea avizul pentru viitorul conducător al Iranului, pentru că - în opinia sa - fiul fostului ayatollah Khamenei este absolut inacceptabil. Armata israeliană susţine că, de la începutul războiului, a distrus 300 de lansatoare de rachete balistice ale Teheranului. Americanii au probleme, pentru că nu pot doborî toate dronele iraniene, iar costurile pe care le au ca să o facă sunt uriaşe - două miliarde de dolari pe zi. Tocmai de aceea vor expertiza şi interceptoarele ucrainenilor. 

După relatări ale tuturor marilor publicaţii dezvăluie contactele dintre Casa Albă şi Kiev pentru ajutor în interceptarea dronelor Shahed, cu care Kievul se confruntă de patru ani. Volodimir Zelenski a anunţat personal cum s-a întors roata. Liderul de la Kiev a dezvăluit că a fost contactat de Casa Albă să-i ceară sprijinul. E de acord, dar vrea la schimb rachete Patriot. După umilinţa de la Casa Albă, Donald Trump i-a atras atenţia lui Volodimir Zelenski că ar trebui să fie mai respectuos, pentru că el nu are nicio carte în război, în timp ce Trump le are pe toate. Altminteri, Politico subliniază că războiul din Orientul Mijlociu ar trebui să fie un moment de mare revelaţie pentru Donald Trump, pentru că acesta realizează că are mare nevoie de bazele europene ca să facă faţă în orice tip conflict sunt prinse Statele Unite.

Marea Britanie nu exclude o participare şi mai activă în război, dar momentan trimite elicoptere suplimentare pentru a intercepta dronele care vizează Ciprul. Premierul Keir Starmer i-a pregătit pe cetăţeni, într-un discurs despre starea războiului, pentru un război îndelungat. 

În altă ordine de idei, preşedintele Nicuşor Dan a clarificat poziţia României în ceea ce priveşte umbrela nucleară a Franţei, după o întâlnire oficială cu omologul său polonez, Karol Navrocki! Spune că nu se pune problema de elemente nucleare pe teritoriul României, pe termen mediu. Spune că suntem protejaţi, deja, de umbrela NATO asigurată de Statele Unite şi că, citez, "a fi protejaţi de umbrela nucleară NATO nu presupune prezența unor elemente de natură nucleară pe teritoriul României". 

Nicuşor Dan a anunţat, însă, că parteneriatul strategic cu Franţa se va extinde. Cât despre războiul din Orientul Mijlociu, nu se impune, momentan, convocarea unei şedinţe a CSAT.

Noi am analizat întreaga situaţie alături de Cristian Diaconescu, fost ministru de Externe al României, acesta oferind un interviu lui Marius Pancu, pentru Observatorul de noapte. Iată câteva dintre cele mai interesante declaraţii oferite de Cristian Diaconescu:

- Ajutați-ne să înțelegem, întâi, acest element pe care l-a adus Nicuștor Dan în dezbaterea despre umbrela nucleară a Franței, și am citatul exact, pe care îl repet, "a fi protejați de umbrela nucleară NATO nu presupune prezența unor elemente de natură nucleară pe teritoriul României". Ce înseamnă asta? 

- Da, în ultima perioadă a fost o discuție publică destul de avansată și oarecum tensionată în legătură cu o paradigmă care de fapt nu există nici în relațiile cu Alianța Nord-Atlantică, nici în ceea ce priveşte negocierile cu Franța, şi anume dacă instalăm sau nu vectorii nucleari pe teritoriul României. Nu este cazul și nu există această discuție. În primul rând, România, alături de statele membre ale Alianței Nord-Atlantice, se află într-o cooperare instituționalizată la nivelul NATO privind protecția nucleară ca și factor de descurajare și de apărare. NATO așa a decis.

Acestea două sunt direcțiile fundamentale, mai ales în condițiile amenințării dinspre Est, dar și în ceea ce priveşte dialogul care este cunoscut și destul de serios abordat de ambele maluri ale Atlanticului privind o eventuală redislocare americană, această decizie legată de Indo-Pacific, deocamdată fără referire la dimensiunea nucleară. Privind Franța, Franța încearcă, pe de-o parte, să transmită un răspuns național la aceste probleme, pentru că discutăm despre abordarea nucleară din perspectiva decizional națională a Franței și în al doilea rând, în ceea ce priveşte autonomia europeană de apărare, adică să ne preluăm responsabilitățile colective de securitate în propriile mâini. Nu este vorba, repet, de o dislocare formală, imediată, a unor vectori nucleari în vreunul din statele ... 

- Știți de ce vă întrebam? Pentru că felul în care a formulat-o Nicuşor Dan putea să lase de înțeles faptul că, dacă Franța ar dori instalarea acestor elemente, asta ar duce automat la un conflict de parametri cu cealaltă umbrelă nucleară pe care o avem, cea NATO cu pilon principal american. 

- Astăzi, din câte eu cunosc, vorbim despre o negociere progresivă în legătură cu, în primul rând, o acomodare între statele europene disponibile pentru a participa la proiectul francez și ceea ce Franța intenționează. În legătură cu descurajarea nucleară, repet, fără o amplasare a unor forțe militare din această perspectivă și, în al doilea rând, eventual, statele disponibile pentru acest dialog, repet, care va dura, a început acum un an, și care va avea rezultatele care le vom vedea în perioada următoare să se refere la o desfășurare în caz de criză majoră.

- Dar ar fi incompatibile? Dacă Franța şi-ar dori să instaleze aceste elemente nucleare pe teritoriul țării noastre, acestea ar fi incompatibile cu agreementul, cu acordul pe care îl avem deja cu Statele Unite?

- Deosebit de celelalte state din NATO, Franța nu face parte din Consiliul de Planificare Nucleară. Deci, din acest punct de vedere, câtă vreme există complementaritate între ce va însemna demersul Franței și ce avem ca obligații în Alianța Nord-Atlantică, va fi în regulă. A intra în coliziune nu folosește nici Alianței și nici Franței.

- Cât ar dura, dacă s-ar ajunge la o astfel de decizie, România să ia decizia de a intra sub această umbrelă strategică? Pentru că vorbește Nicușor Dan de, nu, de termen mediu. Dacă ar fi să fi luat astăzi decizia, cât ar fi durat oricum ca să se întâmple așa ceva? 

- Deci, din punct de vedere politico-diplomatic, nu putea fi luată astăzi decizia, pentru că, repet, negocierile sunt în curs și parametrii în legătură cu la ce dorește să se ajungă încă sunt în evaluare. În al doilea rând, și vreau să fac o mențiune cât se poate de specifică din acest punct de vedere, avem prevederi legale interne. Se referă la Legea 111/1996 privind prezența segmentelor nucleare în România, ca de altfel și în Legea 530/2003, în ceea ce privește apropierea României de diverse structuri altele decât cele ale organizațiilor din care facem parte, care prevăd în esență un dialog și o ratificare în Parlament al unor astfel de decizii.

Interviu acordat de Cristian Diaconescu lui Marius Pancu, pentru Observatorul de noapte

- Care-i raportul cost-beneficiu pentru a intra și sub umbrela nucleară a Franței? 

- Sigur, aici ține de evaluarea decidenților de la București. Din punctul meu de vedere, o cooperare cu Franța, în cadrul unui parteneriat strategic aprofundat este necesară. O detașare de angajamentele în cadrul Alianței Nord Atlantice, în legătură inclusiv cu dimensiunea nucleară, este exclusă. 

- Se impune CSAT, domnule Diaconescu, din punctul meu de vedere, pe tema războiului din Orientul Mijlociu? 

- Sigur, aici este decizia titularului Consiliului Superior de Apărare a Țării, adică a președintului României, de a decide dacă este cazul sau nu să organizeze o astfel de consultare în scop decizional sau nu. Este o evaluare de risc, de alertă timpurie, de pericol în desfășurare și de orizont de răspuns. Aici, sigur, ne bazăm numai pe informațiile pe care le are la dispoziţie. 

- L-ați fi sfătuit să facă asta? Să convoace un CSAT, dacă ați fi fost în continuare în poziția asta de a-l sfătui pe Nicușor Dan? 

- În funcție de ce informații am fi avut și în orice caz, pentru a transmite, pe de o parte, pe orizontal, un mesaj de coordonare între instituții, pe vertical un mesaj în ceea ce priveşte deciziile ce ar trebui să fie luate și, evident, la nivelul opiniei publice, în legătură cu alerta preventivă, care, după părerea mea, folosește într-o societate. 

- Din informațiile publice pe care le avem și le vedem cu toții, cum evaluați riscul ca acest război să se extindă spre Europa și, mergând chiar mai în adâncime ulterior, pentru că nu suntem atât de departe de Orientul Mijlociu, să fie implicat într-un fel sau altul, fie prin solicitări americane de a folosi bazele, fie prin vedem tot felul de rachete care ar putea să ajungă chiar și pe teritoriul ăsta, să fie implicată și România?

- În ceea ce privește elementele concrete de sprijin, România împreună cu partenerii săi a conlucrat și până acum. În ceea ce privește amenințările imediate, nu cred că se va ajunge la o situație complicată în legătură cu România. Da, e adevărat, Iran încearcă să răspândească regional criza în ideea că, la un moment dat, fie pe dimensiune economică, fie pe dimensiune strategică, statele din regiune ar exercita presiuni asupra Statelor Unite pentru a încetini activitățile militare, pentru a intra într-o altă logică de acțiune. Dar, în România nu vor fi consecințe.

Pe de altă parte, însă, trebuie să avem în vedere un aspect. În acest moment, România, într-o variantă ceva mai îndepărtată chiar Turcia, se află la intersecția a două războaie. Este vorba de războiul din Ucraina, stat cu care avem cea mai lungă frontieră, deci cea mai lungă frontieră cu un stat aflat în război, și din Orientul Mijlociu, de care ne despart cam 2.000 şi ceva de kilometri. Deci, din această perspectivă, sigur, o gândire strategică preventivă este necesară din punctul de vedere al instituțiilor din țara noastră. 

- Domnule Diaconescu, am văzut, în ultimele zile, două incidente cu potențial de alunecare în extindere și mai mare. Respectiv drona care a intrat în spațiul aerian al Turciei, ţară membră NATO, și atacurile asupra bazelor militare britanice, Marea Britanie ţară membră NATO, bazele respective cu statut britanic, pentru că așa e statutul Insulei Cipru. Acelea sunt baze suverane. Vă întreb, domnule Diaconescu, au fost expediate aceste două evenimente ca și incidente care nu sunt menite să declanșeze, n-au potențialul să declanșeze Articolul 5, dar vreau să vă întreb, domnule Diaconescu, ce face diferența între un astfel de incident, care e ușor expediat, e minimalizat, e minimizat de statele în care se întâmplă, și un incident cu potențial de a declanșa Articolul 5. Care-i diferența, care sunt limitele? 

- În primul rând este vorba de capacitatea de răspuns a statului care se află sub un astfel de atac, în speță Turcia. Care este capacitatea națională de a contracara un astfel de atac, fără ajutorul partenerilor. Deci, fiind după evaluările naționale, s-a întâmplat cu Polonia în condițiile unor incidente dinspre proximitatea estică, dinspre Federația Rusă și Ucraina. Turcia, spunând că nu este nevoie de o intervenţie, avem resursă suficientă, atât a noastră cât și a NATO, în așa fel încât să nu fim puși în situație să alertăm solidaritatea pe articolul 3, 4, respectiv 5 din Tratatul de la Washington.

Deci, este vorba de evaluarea în primul rând a statului care se află în prima linie din această perspectivă. În al doilea rând, evident, ce urmează după? Dacă un astfel de incident doar intră într-o categorie de amenințare simplistă sau dacă face parte dintr-o strategie de agresiune? Iranul, în relația cu Turcia, a beneficiat de un anume tip de mesaj ceva mai echilibrat la un moment dat. Mai mult decât atât, a transforma Turcia în dușman cred că nu coincide cu niciun fel de strategie cât de cât normală din perspectiva Iranului.

Ca de altfel și în ceea ce priveşte Azerbaidjanul. Azerbaidjanul, fiind foarte aproape de Ankara din multe perspective, iar azerii fiind principala minoritate din Iran. Ideea de a ataca aceste zone chiar nu are o anume continuitate care să genereze preocupare. Dar, repet, depinde de persistență, depinde de repetabilitate. Sunt mai mulți factori. Deocamdată Turcia spune că nu e nevoie să intrăm într-o zonă de decizie politică internă pe Articolul 5 în NATO. 

Înapoi la Homepage

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰