2 ianuarie, Sfântul Serafim de Sarov. Sărbătoare importantă în calendarul ortodox

Sfântul Serafim de Sarov s-a născut la 19 iulie 1759, în oraşul Kursk din Rusia, primind la botez numele de Prohor. Conform crestinortodox.ro, a rămas orfan de tată la vârsta de trei ani. Când a împlinit 17 ani, primind binecuvântarea mamei, a plecat să îmbrăţişeze viaţa monahală la Lavra Pecerska de la Kiev. După un timp, îndrumat de Părintele Dositei din pustia Kitaev, a mers să îşi petreacă restul vieţii în Mănăstirea Sarovului. Pe 20 noiembrie 1778, tânărul Prohor a intrat în Mănăstirea Sarovului.

După opt ani petrecuţi ca frate, Prohor s-a învrednicit a primi chipul îngeresc, primind numele de Serafim, iar un an mai târziu a fost făcut ierodiacon. În 1793, la 35 de ani, a fost ierotonit ieromonah.

Curând după aceasta, împlinind 16 ani de mănăstire, cu binecuvântarea bătrânului său, egumenul Pahomie, Sfântul Serafim s-a retras la pustie, într-o chiliuţă din desişul pădurii, aflată pe malul râului Sarovka, la câţiva kilometri de mănăstire.

Obişnuia să plece din chilia sa seara şi, pe o piatră anume, priveghea toată noaptea în rugăciune, iar dimineaţa se întorcea la chilie şi priveghea pe o altă piatră, toată ziua. Această nevoinţă a ţinut-o sfântul vreme de o mie de zile şi o mie de nopţi.

Conform sursei amintite, s-a întors în mănăstire în 1810, la cererea bătrânilor. Aproape trei ani a fost grav bolnav de hidropizie, o suferinţă în urma căreia întreg trupul se umfla din cauza reţinerii apei din corp. Sfântul Serafim le-a spus celor din obştea mănăstirii: "M-am predat pe mine însumi adevăratului Doctor al sufletelor şi al trupurilor, Domnului nostru Iisus Hristos, şi Preacuratei Sale Maici. Dăruiţi-mi, de dragul Domnului, cunoscutul remediu (Sfânta Euharistie)". Împărtăşit în chilia sa, Serafim se însănătoşi grabnic în urma apariţiei Maicii Domnului, înconjurată de Sfântul Petru şi Ioan Evanghelistul, care, arătând spre cel ce zăcea în pat, a zis: "El este unul dintre ai noştri", atingând cu sceptrul său şoldul drept al bolnavului, de unde s-a scurs toată apa afară.

Revine în 1825 la chilia sa din pădure, unde va primi mii de pelerini din întreaga Rusie. Fiindu-i dat darul înainte-vederii, Sfântul Serafim de Sarov, făcătorul de minuni, oferea tuturor mângâiere şi povaţă. Sfântul întampina pe oricine venea la el cu o închinăciune, un sărut duhovnicesc şi cuvintele urării pascale "Hristos a Înviat!". Îi numea pe toţi "bucuria mea".

În data de 2 ianuarie 1833, Sfântul Serafim de Sarov a fost aflat adormit întru Domnul în chilia sa, la rugăciune, în genunchi, cu mâinile încrucişate pe piept în faţa icoanei Maicii Domnului.

Canonizarea sa a fost săvârşită în 1903, la 70 de ani de la trecerea la cele veşnice.

Înapoi la Homepage

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰