SPECIAL!!! Biserica Scroafei, intre legenda si realitate

Desi este un edificiu gotic superb, inconjurat de legende, nu este promovat la noi in tara. Este in schimb promovat de germani, de austrieci si de vecinii unguri. Dipsa, judetul Bistrita Nasaud. Un sat sasesc ramas fara sasi. Un sat incarcat de istorie, de monumente de care nimeni nu mai stie si, ca in cazul oricarui sat sasesc veritabil, din departare e obligatoriu sa zaresti turnul bisericii. O biserica aparte, a carei geneza se pierde in istorie si in legenda.

Povestea monumentului unic in Romania incepe pe la anul 1300. Atunci, spune legenda, una dintre scroafele sasilor a gasit, rascolind in pamant, o oala cu aur. O oala ascunsa de cei care fugisera din calea invaziei tatare. Oameni cu frica lui Dumnezeu, sasii au vazut acest lucru ca pe un semn divin, asa au decis sa puna piatra de temelie a unui nou lacas de cult. A fost botezat, in cinstea animalului care a ajutat involuntar la ctitorie, Biserica Scroafei. "Aceasta este scroafa pe contrafort si deasupra la scroafa avem inscriptionat anul finalizarii acestei constructii, iar pe celelalat contrafort, daca observati, avem un ceas solar", povesteste preotul lacasului.

Biserica a fost finalizata abia un secol si jumatate mai tarziu si a servit ca lacas de cult pentru sasi pana in momentul in care acestia au parasit Romania. Ortodocsii din sat nu au vrut ca monumentul sa fie lasat de izbeliste.

"Biserica este construita in stilul gotic, a goticului tarziu. Noi, ca si biserica ortodoxa, dupa ce am cumparat biserica in 1986, am pastrat absolut toate elemntele de arhitectura", a mai spus Liviu Tatar."Se zice ca porcii care au coada pe partea dreapta sunt mai buni ca porcii care au coada invartita pe partea stanga. Aia de pe biserica pe ce parte are? Asta nu stiu. N-am fost atent la treba asta. Si cred ca daca ar fi, ar fi pe partea dreapta coada". Cat e legenda, cat e istorie, nimeni nu mai stie exact. Insa oamenii cred ca si mitul bisericii s-a nascut undeva. Mai ales ca in zona au mai fost facute descoperiri arheologice.

Cert este ca localnicii au fost inspirati de povestea scroafei, asa ca stiu precis cum ar trebui sa procedeze daca ar da intamplator peste vreun tezaur. "Dumneata daca ai gasi o comoara, ce ai face cu ea? Eu as da-o la toti necajitii si la toti amaratii. Sa aiba de mancare".

Acum de frumusetea bisericii se mai bucura doar oamenii din sat si sasii care se mai intorc la casele parintesti. Asta pentru ca aceasta bijuterie arhitectonica nu este promovata in niciun fel. "In tara noastra, nu suntem cuprinsi, din cate stiu eu cel putin, in niciun ghid turistic, dar suntem prinsi in strainatate, respectiv din Ungaria, din Austria, din Germania", a spus Liviu Tatar.

Biserica a fost sustinuta in ultimele decenii doar de oamenii din sat, cei care nu au vrut sa o lase sa se naruiasca. Poate ca ar fi timpul ca si autoritatile sa promoveze acest monument unic in Romania.

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰