Portret istoric: Viaţa Reginei Elisabeta a II-a

Elisabeta a II-a, cu numele întreg Elisabeta Alexandra Maria, a fost regina Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din 6 februarie 1952. În 2015 a depășit-o pe Victoria devenind cel mai longeviv monarh din istoria Marii Britanii. Regina Elisabeta a II-a a murit la vârsta de 96 de ani, a anunțat Palatul Buckingham, după ce în cursul zilei de miercuri starea ei de sănătate s-a deteriorat. Regina s-a stins la Castelul Balmoral din Scoția. 

• Cum şi-a falsificat un senator POT CV-ul: Paul Pintea are doar 10 clase, calificarea zidar și studii la "academia matrimonială"

Elisabeta a II-a a fost fiica mai mare a Prințului Albert, duce de York, și a soției sale, Lady Elizabeth Bowes-Lyon. Fiind copila unui fiu mai mic al regelui George al V-lea, tânăra Elisabeta avea puține perspective de a accede pe tron până când unchiul ei, Edward al VIII-lea (duce de Windsor), a abdicat în favoarea tatălui ei, la 11 decembrie 1936.  În acel moment tatăl ei a devenit regele George al VI-lea și ea a devenit moștenitoare prezumtivă. 

Educația prințesei a fost supravegheată de mama ei, care și-a încredințat fiicele unei guvernante, Marion Crawford. Prințesa a fost, de asemenea, instruită despre tainele istoriei de către C.H.K. Marten, mai apoi rector al Colegiului Eton și a primit învăţături acasă de la profesori de muzică și limbi străine. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, ea și sora ei, Prințesa Margaret Rose, și-au petrecut o mare parte din timp în siguranță, departe de bombardamentul londonez și s-au separat de părinții lor, locuind în mare parte din timp la Castelul Balmoral din Scoția și la Loja Regală, Windsor și Castelul Windsor.

La începutul anului 1947, Prințesa Elisabeta a plecat cu regele și regina în Africa de Sud. După întoarcere, a fost anunțată logodna cu vărul ei îndepărtat, locotenentul Philip Mountbatten al Marinei Regale, fostul Prinț Philip al Greciei și Danemarcei, potrivit britannica.com. Căsătoria a avut loc la Westminster Abbey pe 20 noiembrie 1947. În ajunul nunții, tatăl ei, regele, i-a conferit mirelui titlurile de duce de Edinburgh, conte de Merioneth și baron al Greenwich. S-au stabilit la Clarence House din Londra. Primul lor copil, Prințul Charles (Charles Philip Arthur George), s-a născut pe 14 noiembrie 1948, la Palatul Buckingham.

Succesiunea la tronul britanic 

În vara anului 1951, sănătatea regelui George al VI-lea s-a înrăutăţit dramatic, motiv pentru care Prințesa Elisabeta l-a reprezentat la Trooping the Color și în diferite alte ocazii de stat. Pe 7 octombrie, ea și soțul ei au pornit într-un turneu de mare succes în Canada și Washington, DC. După Crăciunul petrecut în Anglia, ea și ducele au pornit în ianuarie 1952 pentru un alt turneu în Australia și Noua Zeelandă. La 6 februarie 1952, cei doi se aflau pe drum, la Sagana, Kenya, când au primit vestea despre moartea regelui. Elisabeta, devenită regină, a zburat imediat înapoi în Anglia. Primele trei luni ale domniei ei, perioada de doliu complet pentru tatăl ei, au trecut într-o relativă izolare. Dar vara, după ce s-a mutat de la Clarence House la Palatul Buckingham, ea și-a asumat îndatoririle de rutină ale suveranului și a realizat prima ei deschidere de stat a Parlamentului pe 4 noiembrie 1952. Încoronarea acesteia a avut loc la Westminster Abbey pe 2 iunie, 1953.

Începând din noiembrie 1953, regina și ducele de Edinburgh au pornit într-un alt turneu de șase luni în jurul lumii în Commonwealth, care a inclus prima vizită în Australia și Noua Zeelandă a unui monarh britanic domnitor. În 1957, după vizite de stat în diferite națiuni europene, ea și ducele au vizitat Canada și Statele Unite. În 1961, a făcut primul turneu regal britanic al subcontinentului indian în 50 de ani și a fost, de asemenea, primul monarh britanic care a vizitat America de Sud (în 1968) și țările din Golful Persic (în 1979). În timpul „Jubileului de Argint” din 1977, ea a prezidat un banchet de la Londra la care au participat liderii celor 36 de membri ai Commonwealth-ului, a călătorit în toată Marea Britanie și Irlanda de Nord și a făcut turnee în străinătate, în Pacificul de Sud și Australia, în Canada și în Caraibe.

La urcarea pe tron a reginei Elisabeta, fiul ei, Prințul Charles, a devenit moștenitor; a fost numit prinț al Țării Galilor la 26 iulie 1958 și a fost astfel investit la 1 iulie 1969. 

Ceilalți copii ai reginei au fost: 

• Prințesa Anne (Anne Elizabeth Alice Louise), născută pe 15 august 1950 și devenită prințesă regală în 1987; 

• Prințul Andrew (Andrew Albert Christian Edward), născut la 19 februarie 1960 și devenit duce de York în 1986;

• Prințul Edward (Edward Anthony Richard Louis), născut pe 10 martie 1964 și devenit contele de Wessex și vicontele Severn în 1999. 

Toți acești copii poartă numele de familie „Windsor”, dar în 1960 Elisabeta a II-a a decis să creeze numele cu cratime Mountbatten- Windsor pentru alți descendenți fără titlu de prinț sau prințesă și altețe regală. Primul nepot al Elisabetei a II-a (fiul prințesei Anne) s-a născut pe 15 noiembrie 1977.

Monarhia constituţională

Regina părea din ce în ce mai conștientă de rolul constituţional al monarhiei, permițând, de exemplu, televizarea vieții de zi cu zi a familiei regale în 1970 și tolerând dizolvarea formală a căsătoriei surorii sale în 1978. În anii 1990, însă, familia regală s-a confruntat o serie de provocări. 

În 1992, un an la care Elisabeta l-a numit annus horribilis al familiei regale, prințul Charles și soția sa, Diana, prințesa de Wales, s-au separat, la fel ca prințul Andrew și soția sa, Sarah, ducesa de York. Mai mult, Anne a divorțat, iar un incendiu a distrus reședința regală a Castelului Windsor. În plus, pe măsură ce țara se lupta cu o recesiune, resentimentele față de stilul de viață al familiei regale au crescut, iar în 1992 Elisabeta a II-a, deși personal scutită, a acceptat să plătească impozite pe venitul ei privat. 

Separarea și mai târziu divorțul (1996) dintre Charles și extrem de populara Diana au erodat și mai mult sprijinul pentru familia regală, care a fost văzută de unii ca fiind învechită. Criticile s-au intensificat după moartea Dianei în 1997, mai ales după ce Elisabeta a II-a refuzat inițial să permită ca steagul național să arboreze în bernă deasupra Palatului Buckingham. În conformitate cu încercările ei anterioare de modernizare a monarhiei, regina a căutat ulterior să prezinte o imagine mai puțin înfundată și mai puțin tradițională a monarhiei. Aceste încercări au fost întâmpinate cu succes mixt.

În 2002, Elisabeta a II-a a sărbătorit 50 de ani pe tron după două pierderi în familie

Ca parte a „Jubileului de Aur”, au avut loc evenimente în întregul Commonwealth, inclusiv câteva zile de festivități la Londra. Sărbătorile au fost oarecum diminuate de moartea mamei și a surorii Elisabetei la începutul anului. Începând cu a doua parte a primului deceniu al secolului al XXI-lea, poziția publică a familiei regale a revenit și chiar și căsătoria lui Charles din 2005 cu Camilla Parker Bowles a găsit mult sprijin în rândul poporului britanic. 

În aprilie 2011, Elisabeta a II-a a condus familia în sărbătorirea nunții Prințului William de Wales – fiul mai mare al lui Charles și Diana – și Catherine Middleton. În luna următoare, ea l-a depășit pe George al III-lea devenind al doilea cel mai longeviv monarh din istoria Marii Britanii, după Victoria. Tot în mai, Elisabeta a făcut o călătorie istorică în Irlanda, devenind atât primul monarh britanic care a vizitat republica irlandeză, cât și primul care a pus piciorul în Irlanda din 1911.

În 2012, Elisabeta a II-a și-a sărbătorit „Jubileul de diamant”, marcând 60 de ani pe tron.  Pe 9 septembrie 2015, ea a depășit domnia record a reginei Victoria de 63 de ani și 216 de zile.

În august 2017, Prințul Philip s-a retras oficial din viața publică, deși a apărut periodic la angajamente oficiale după aceea. Între timp, Elisabeta a II-a a început să-și reducă propriile angajamente oficiale, transferând unele îndatoriri prințului Charles și altor membri înalți ai familiei regale, deși grupul de substituenți s-a micșorat când fiul mai mic al lui Charles, prințul Harry, duce de Sussex și soția sa, Meghan, ducesa de Sussex, a ales în mod controversat să renunțe la rolurile regale în martie 2020. În această perioadă, interesul publicului pentru regina și familia regală a crescut ca urmare a popularității pe scară largă a The Crown, un serial de televiziune Netflix despre Windsor care a debutat în 2016. După ce s-a confruntat cu mai multe eșecuri fizice în ultimii ani, Philip, care a fost soțul Elisabetei a II-a de mai bine de șapte decenii, a murit în aprilie 2021. La aniversarea a 50 de ani de căsătorie, în 1997, Elizabeth spusese despre Philip, „El a fost, pur și simplu, puterea mea și a rămas în toți acești ani.”

Elisabeta a II-a este cunoscută pentru simplitatea în viața regală și este, de asemenea, cunoscută ca având un interes serios și informat în afacerile guvernamentale, în afară de îndatoririle tradiționale și ceremoniale. În particular, ea a devenit o călăreață pasionată; păstra cai de curse, participa frecvent la curse și vizita periodic hergheliile din Kentucky din Statele Unite. Proprietățile ei financiare și imobiliare au făcut-o una dintre cele mai bogate femei din lume.