80 de ani de la eliberarea lagărului Auschwitz, fără discursuri politice. Supravieţuitorii, faţă în faţă cu liderii lumii, lângă "Poarta Morţii"

Aproximativ 50 de supravieţuitori ai lagărului nazist de exterminare de la Auschwitz-Birkenau se vor întoarce luni acolo pentru a-şi aminti ziua eliberării lagărului, la 27 ianuarie 1945. Acestora li se vor alătura demnitari, inclusiv regele Charles şi alţi membri ai regalităţii europene, francezul Emmanuel Macron şi preşedintele german Frank-Walter Steinmeier. România va fi reprezentată de ministrul Culturii, Natalia-Elena Intotero.

Dar supravieţuitorii - majoritatea în vârstă de 80-90 de ani - nu demnitarii, vor fi cei ale căror voci se vor auzi în timpul comemorărilor din lagăr, unde au fost ucişi 1,1 milioane de oameni, majoritatea evrei, notează bbc.com.

Mesajul lor este să spună lumii ce s-a întâmplat acolo şi să se asigure că nu se va mai întâmpla niciodată. "Fiecare suflet de pe acest pământ are dreptul să trăiască", spune Jona Laks, care are acum 94 de ani şi care a fost adusă la Auschwitz împreună cu surorile ei în 1944. „Auschwitz a fost un laborator pentru uciderea oamenilor. Aceasta a fost sarcina sa şi şi-a dovedit-o: puţini au supravieţuit la Auschwitz.”

Vezi și

Deşi temperaturile diurne din ultimele zile au depăşit cu mult pragul de îngheţ şi o mare parte din zăpadă s-a topit, mulţi dintre cei 50 de oameni care au ajuns acolo pentru comemorările de luni sunt acum prea fragili pentru a rămâne prea mult timp în aer liber.

Un cort enorm, încălzit, a fost ridicat deasupra „Porţii Morţii”, aşa cum este cunoscută intrarea în Birkenau. Ziua va începe cu depunerea unei coroane de flori de către supravieţuitori şi preşedintele polonez Andrzej Duda la „Zidul Morţii” din primul lagăr de la Auschwitz, unde au fost împuşcaţi mii de prizonieri polonezi, evrei şi prizonieri de război sovietici.

Ulterior, se va trece la lagărul morţii de la Birkenau, cunoscut sub numele de Auschwitz II. Fiecare moment important care marchează eliberarea lagărului de către trupele sovietice este diferit. În urmă cu 30 de ani, interesul internaţional a fost mult mai scăzut, când renumitul scriitor Elie Wiesel a condus un grup mare de colegi supravieţuitori şi rude la unul dintre crematoriile aruncate în aer de nazişti înainte ca aceştia să fugă.

Istoricul german Susanne Willems vorbeşte cu afecţiune despre supravieţuitorii pe care i-a întâlnit de-a lungul mai multor decenii: „Mulţi mi-au fost ca nişte bunici preferaţi. Desigur, am pierdut mulţi dintre ei şi este de datoria mea să continui şi să devin martorul lor”.

Fără discursuri politice şi fără Putin

Nu vor exista discursuri politice din partea liderilor internaţionali lângă Poarta Morţii şi nici o prezenţă rusă din cauza războiului lansat împotriva Ucrainei în urmă cu aproape trei ani, chiar dacă lagărul a fost eliberat de Armata a 60-a a Primului Front Ucrainean, dominată de ruşi. Vladimir Putin a participat la împlinirea a 60 de ani; acum nu este binevenit.

Decizia naziştilor de a nimici populaţia evreiască a Europei în lagăre de exterminare a fost pusă în aplicare de la începutul anului 1942. Şase au fost construite în Polonia ocupată: la Chelmno, Belzec, Sobibor, Treblinka, Majdanek şi Auschwitz-Birkenau.

Treblinka era mult mai mic decât Auschwitz, şi totuşi 800.000-850.000 de evrei au fost ucişi acolo într-o perioadă mult mai scurtă. Heinrich Himmler, şeful suprem al temutului SS, şi comandantul lagărului, Rudolf Höss, au supravegheat extinderea complexului Auschwitz pentru a construi un al doilea lagăr la Birkenau, destinat uciderii la scară industrială. Până la sfârşitul anului 1942, existau patru camere de gazare şi crematorii separate.

Primele deportări în masă ale evreilor la Birkenau au venit din Slovacia şi Franţa în martie 1942, iar apoi, în iulie, şi din Ţările de Jos şi Belgia, trecând pe sub acest semn şi îndreptându-se spre moarte. Curând, trenurile ajungeau la Birkenau la o rampă special construită, la mică distanţă de două camere de gazare şi, la un moment dat, 12.000 de evrei erau gazaţi şi corpurile lor arse în fiecare zi.

Mărturii cutremurătoare

Jona Laks îşi pierduse deja părinţii la Chelmo şi a ajuns în 1944 împreună cu sora ei geamănă Miriam şi sora mai mare Chana din ghetoul Lodz, mai la nord. „Mi s-a ordonat să merg la stânga, ceea ce însemna crematoriul, în timp ce sora mea geamănă a fost trimisă la dreapta. Asta numai pentru că omul era atât de plictisit, încât spunea „Stânga, dreapta, stânga, dreapta” fără să se uite la oameni. Nu ştiam că stânga înseamnă moarte, dar ştiam că nu este bine”, a declarat ea pentru BBC.

80 până la 90% dintre noii sosiţi erau trimişi la moarte, în timp ce alţii erau selectaţi pentru muncă de sclavi. „Eram deja foarte aproape de poartă; puteam să văd scânteile, focul care ieşea din coşuri şi puteam chiar să simt mirosul de carne arsă”.

Jona Laks a fost salvată doar pentru că sora ei mai mare a strigat că nu trebuie să fie despărţită de geamăna ei, iar vestea a ajuns la infamul "Înger al Morţii" nazist din lagăr, Josef Mengele, care folosea o parte din Birkenau pentru experimente medicale adesea mortale pe gemeni.

"Femeile şi copiii, bătrânii şi bolnavii au fost trimişi imediat la camerele de gazare. Bunicul meu, aflat pe primul transport olandez, a supravieţuit muncii de sclav timp de o lună şi o zi, până la 18 august 1942", spune ea. Sora sa, Geertje van Hasselt, soţul ei, Simon, director de şcoală, şi cele două fiice ale lor, Hermi, de 14 ani, şi Sophia, de nouă ani, au fost ucişi la sosire, la 12 februarie 1943.

Un milion de evrei europeni au fost ucişi aici între 1941 şi 1945. Dar printre morţi se numără şi aproximativ 70.000 de prizonieri polonezi, 21.000 de romi şi 15.000 de prizonieri de război sovietici, precum şi un număr necunoscut de bărbaţi gay.

Avalanşă de antisemitism

Auschwitz a atras 1,83 milioane de vizitatori anul trecut şi, deşi este închis pentru comemorare, un număr mare de persoane s-au plimbat în jurul muzeului răspândit în multe dintre vechile blocuri din Auschwitz 1 la sfârşitul săptămânii, iar apoi în situl dezolant şi întins al Birkenau.

Dimensiunea locului este descurajantă. Rămăşiţele multora dintre blocuri sunt izolate, iar fundaţiile de cărămidă sunt tot ceea ce rămâne când priveşti în depărtare. Rămân însă ruinele a două camere de gazare şi crematorii, aruncate în aer în încercarea naziştilor de a distruge dovezile.

Printre cei care nu se află în Polonia pentru comemorare se numără Liliana Segre, în vârstă de 94 de ani, cea mai cunoscută supravieţuitoare în viaţă a Auschwitz-ului din Italia, care va lua parte în schimb la evenimentele de la Roma.

Segre beneficiază de protecţie din partea poliţiei din cauza unei avalanşe de abuzuri antisemite, care au atins un nou nivel pe reţelele de socializare de când a fost lansat luna aceasta un documentar despre viaţa sa. Tatăl şi bunicii ei au fost ucişi la Birkenau, dar, la fel ca Jona Laks, ea a supravieţuit marşului morţii al naziştilor spre Malchow, lângă lagărul de concentrare Ravensbrück, pe când era adolescentă.

Înapoi la Homepage

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰