Cum au eşuat sistemele ruseşti de apărare din Venezuela în faţa atacului SUA: Analiza NYT

Regimul venezuelean dispunea de sisteme de apărare antiaeriană de înaltă performanță furnizate de aliații săi de la Kremlin, însă nu a reușit să le pună efectiv în funcțiune. Sistemele avansate de apărare antiaeriană fabricate în Rusia nu erau nici măcar conectate la radar atunci când elicopterele americane au intrat în spațiul aerian pentru a-l captura pe președintele Nicolás Maduro, au declarat oficiali americani, lăsând spațiul aerian al Venezuelei surprinzător de neprotejat cu mult înainte ca Pentagonul să lanseze atacul, se arată într-o analiză The New York Times.

Lăudatele sisteme rusești S-300 și Buk-M2 ar fi trebuit să fie un simbol puternic al relațiilor strânse dintre Venezuela și Rusia, doi rivali ai Statelor Unite. Alianța lor părea să ofere Rusiei o prezență tot mai importantă în emisfera vestică.

Achiziții anunțate cu fast în timpul lui Hugo Chávez

Cu mare fast, Venezuela a anunțat în 2009 că va achiziționa aceste sisteme de apărare antiaeriană din Rusia, pe fondul tensiunilor cu Washingtonul. Președintele de atunci, Hugo Chávez, a prezentat armele drept un factor de descurajare împotriva unei eventuale agresiuni americane.

Însă Venezuela nu a fost capabilă să întrețină și să opereze sistemul S-300 - unul dintre cele mai avansate sisteme antiaeriene din lume - precum și sistemele Buk, lăsându-și spațiul aerian vulnerabil atunci când Pentagonul a lansat Operațiunea "Absolute Resolve" pentru capturarea lui Maduro, au declarat patru oficiali americani actuali și foști.

Componente păstrate în depozite, nu pe poziții

Mai mult, o analiză realizată de The New York Times pe baza unor fotografii, videoclipuri și imagini din satelit a arătat că unele componente ale apărării antiaeriene se aflau încă în depozite, și nu în stare operațională, în momentul atacului. În ansamblu, dovezile sugerează că, în ciuda lunilor de avertismente, Venezuela nu era pregătită pentru invazia americană.

Pe scurt, incompetența armatei venezuelene pare să fi jucat un rol major în succesul operațiunii americane. Sistemele antiaeriene mult promovate de Venezuela nu erau practic conectate atunci când forțele SUA au intrat în spațiul aerian de deasupra capitalei și este posibil să nu fi funcționat de ani de zile, spun foști oficiali și analiști.

Corupția, sancțiunile și logistica deficitară

"După ani de corupție, logistică deficitară și sancțiuni, toate aceste lucruri au degradat cu siguranță nivelul de pregătire al sistemelor de apărare antiaeriană ale Venezuelei", a declarat Richard de la Torre, fost șef de stație CIA în Venezuela, care conduce în prezent firma de consultanță Tower Strategy din Washington.

Și Rusia poartă o parte din vină, au spus oficiali și experți, deoarece instructorii și tehnicienii ruși ar fi trebuit să se asigure că sistemele sunt complet operaționale și menținute în această stare.

"Cerințele propriului război al Rusiei din Ucraina ar fi putut limita capacitatea Moscovei de a susține aceste sisteme în Venezuela și de a se asigura că sunt pe deplin integrate", a mai spus de la Torre.

Degradare tacită pentru evitarea unui conflict cu SUA

De fapt, doi foști oficiali americani au susținut că Rusia ar fi putut permite în mod tacit ca echipamentele militare vândute Venezuelei să se degradeze, pentru a evita un conflict mai amplu cu Washingtonul. Dacă armata venezueleană ar fi doborât un avion american, consecințele pentru Rusia ar fi putut fi semnificative, au spus aceștia.

Când Chávez a cumpărat sistemele de apărare antiaeriană din Rusia, acestea făceau parte dintr-un val de achiziții militare de miliarde de dolari menit să transforme armata venezueleană, prin dotarea acesteia cu avioane de luptă Su-30, tancuri T-72 și mii de sisteme portabile de rachete sol-aer, cunoscute sub numele de Manpads. Până atunci, Venezuela se bazase în mare parte pe echipamente militare americane, însă, pe fondul deteriorării relațiilor, Washingtonul a interzis vânzările de arme către această țară în 2006.

"Cu aceste rachete va fi foarte dificil ca avioane străine să vină să ne bombardeze", declara Hugo Chávez în 2009, după anunțarea acordului cu Rusia.

Însă Venezuela a avut dificultăți majore în întreținerea echipamentelor rusești, rămânând frecvent fără piese de schimb și fără cunoștințele tehnice necesare pentru a le exploata, au declarat cei patru oficiali americani, sub protecția anonimatului.

"Se pare că aceste apărări antiaeriene rusești nu au funcționat chiar atât de bine, nu-i așa?", a spus secretarul american al Apărării, Pete Hegseth, la câteva zile după atac.

O alianță mai fragilă decât părea

Înlăturarea lui Maduro și noul parteneriat, deși fragil, al Venezuelei cu Statele Unite reprezintă o lovitură serioasă pentru influența Rusiei în regiune. În ultimii 15 ani, Moscova își reconstruise treptat prezența în America Latină, sporindu-și vânzările de armament și consolidând alianțe, în special cu Venezuela.

Totuși, această alianță nu a fost atât de solidă precum o prezentau Rusia și Venezuela. Moscova ar fi transmis Washingtonului că este dispusă să accepte o influență americană deplină în Venezuela, în schimbul unei mâini libere în Ucraina, potrivit Fionei Hill, fost responsabil pentru afacerile ruse și europene în Consiliul Național de Securitate al SUA.

Într-o conferință de presă din noiembrie, ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, a fost întrebat dacă Moscova va trimite mai multe arme în Venezuela pentru a-i consolida apărarea, așa cum a făcut cu Belarus. Lavrov a subliniat că Venezuela, aflată la mare distanță de teritoriul rus, nu are aceeași importanță strategică.

"Ar fi incorect să comparăm parteneriatul nostru cu Venezuela cu uniunea noastră cu Republica Belarus", spunea atunci Serghei Lavrov.

Deși Rusia și Venezuela au semnat în mai un acord de parteneriat strategic pentru extinderea cooperării, inclusiv în domeniul apărării, acesta nu prevedea apărare colectivă.

"Cred că, în urma acestei crize, prestigiul Rusiei va fi serios afectat. Nu au fost acolo când Venezuela a avut nevoie de ei. S-au dovedit a fi un tigru de hârtie", a spus Brian Naranjo, fost diplomat american la Caracas.

Armata venezueleană a părut luată prin surprindere de operațiunea americană, în ciuda lunilor de amenințări venite dinspre Washington.

Ținte prioritare ale SUA: sistemele Buk

Analiza The New York Times arată că forțele SUA au vizat în principal locațiile unde erau depozitate sau desfășurate sisteme Buk. În mai multe cazuri, componentele acestora au fost distruse înainte de a fi puse în funcțiune, indicând lipsa de pregătire a armatei venezuelene.

"Forțele armate venezuelene erau practic nepregătite pentru atacul american. Radarul nu era activat, trupele nu erau dispersate. A fost un lanț de erori care a permis Statelor Unite să opereze cu ușurință", a declarat analistul militar venezuelean Yaser Trujillo.

Nici sistemele portabile Manpads nu au avut un rol semnificativ în apărarea spațiului aerian. Deși Maduro se lăudase anterior cu mii de rachete SA-24 Igla-S, doar un singur incident filmat a arătat lansarea unui astfel de sistem, urmată imediat de un răspuns puternic al aviației americane.

O pace fragilă cu Statele Unite

Cât timp va dura pacea fragilă cu Statele Unite rămâne incert. Washingtonul amenință cu folosirea forțelor navale din Caraibe dacă noile autorități de la Caracas nu respectă cererile americane, inclusiv deschiderea câmpurilor petroliere pentru companiile din SUA.

La scurt timp după capturarea lui Maduro, Departamentul de Stat a publicat o fotografie cu președintele Trump, însoțită de mesajul: "Aceasta este emisfera noastră".

"La multe niveluri, ceea ce încercau rușii era doar să ne provoace prin simpla lor prezență în Venezuela. Există, din partea Rusiei, dorința de a demonstra că încă are o capacitate de influență strategică la nivel global. Dar capacitatea lui Putin de a veni în curtea noastră nu merge până la confruntare directă", a mai spus diplomatul american Brian Naranjo.

Înapoi la Homepage

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰