Coreea de Nord, locul unde un veteran de 95 de ani vrea să moară. De ce nu îl lasă Seulul

Ahn Hak-sop și-a petrecut aproape întreaga viață opunându-se a ceea ce el numește "ocupația americană" a Coreei de Sud. Mai întâi soldat în armata nord-coreeană, apoi disident în țara care l-a capturat, a refuzat constant să renunțe la sprijinul pentru Nord. Această încăpățânare l-a costat peste patru decenii de detenție în închisorile sud-coreene, una dintre cele mai lungi perioade de încarcerare pentru un prizonier nord-coreean.

Astăzi, la peste 90 de ani, slăbit și imobilizat într-un scaun cu rotile, Ahn spune că își dorește un singur lucru: să fie lăsat să treacă granița în Nord, pentru a fi îngropat în țara pentru care a luptat. Recent, a încercat să ajungă la Podul Unificării, care duce spre Zona Demilitarizată (DMZ), rugând autoritățile să îi permită trecerea. Cererea i-a fost respinsă și a fost escortat înapoi, în ciuda protestelor celor prezenți. "Îmi e dor de Nord, e de nesuportat. Vreau să fiu îngropat în pământ liber", a declarat el, fluturând un steag nord-coreean.

Guvernul sud-coreean interzice contactele neautorizate cu Nordul, iar accesul civililor în DMZ este strict restricționat. De altfel, Coreea de Sud și Coreea de Nord rămân, tehnic, în stare de război, armistițiul din 1953 nefiind urmat niciodată de un tratat de pace.

Pentru Phenian, o eventuală repatriere a lui Ahn ar putea fi prezentată ca o victorie simbolică: un fost prizonier întorcându-se din țara inamicului. Pentru el însă, este o chestiune personală. Ahn este unul dintre cei șase foști prizonieri care cer să fie lăsați să revină în Nord. Ministerul sud-coreean al Unificării a transmis că analizează opțiuni "din perspectivă umanitară", dar o astfel de decizie ar necesita și cooperarea Nordului, lucru complicat, mai ales după ce Pyongyang a suspendat comunicarea oficială cu Sudul în 2023.

Un destin marcat de ideologie

Născut în 1930 pe insula Ganghwa, în timpul ocupației japoneze, Ahn a crescut cu un profund resentiment față de SUA. Spune că, în 1945, la vârsta de 15 ani, proclamarea generalului Douglas MacArthur, prin care Sudul intra sub control militar american, nu a însemnat adevărata eliberare a Coreei. În 1952 s-a înrolat în Armata Populară a Nordului, iar un an mai târziu a fost capturat. Dintre cei 10 camarazi ai săi, doar el a supraviețuit.

Eliberarea i-ar fi fost oferită dacă semna o declarație de renunțare la ideologia comunistă. A refuzat, alegând în schimb să rămână în închisoare. A stat după gratii 42 de ani și 6 luni. A povestit mai târziu despre torturi, presiuni psihologice și chiar momente în care era dus să-și vadă familia, care îl implora să cedeze. Nu a făcut-o.

Când a fost eliberat în 1995, a descris momentul ca pe o trecere "dintr-o închisoare mică și încuiată într-una mare și deschisă". Supravegherea a continuat, iar el și-a păstrat ideile. În anul 2000, când alți 63 de prizonieri au fost repatriați în Nord, Ahn a refuzat să se întoarcă. Spunea că misiunea sa nu era încheiată: voia să continue lupta împotriva SUA chiar din Sud.

O viață lângă graniță

În prezent, Ahn trăiește într-o casă modestă aproape de granița nord-coreeană. Pereții sunt acoperiți de fotografii și afișe din Nord, iar pe covorașul de la intrare se află un steag american, folosit ca să fie călcat în picioare zilnic. "Ar fi prea multă amărăciune să fiu îngropat într-o colonie, chiar și după moarte", spune el.

Însă refuzul autorităților sud-coreene de a-i permite trecerea Podului Unificării i-a confirmat ceea ce repetă de o viață: destinul său nu este reconcilierea, ci divizarea permanentă. "Sunt hotărât să mă întorc acasă, în patria ideologiei mele, în DPRK, începutul vieții mele", afirmă el.

Înapoi la Homepage

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰