WP: De ce încetarea focului din Gaza nu va duce la o pace reală

Luni a fost o zi istorică în Orientul Mijlociu: Hamas a eliberat cei 20 de ostatici israelieni rămaşi în viață, la doar câteva zile după ce Israelul și-a oprit ofensiva în Fâșia Gaza. Pentru medierea acestui acord, președintele Donald Trump a primit ovații în parlamentul israelian. Până și figuri importante ale Partidului Democrat i-au recunoscut, pe bună dreptate, meritele, subliniază autorul. 

Însă sunt într-adevăr aceştia "zorii istorici ai unui nou Orient Mijlociu", așa cum a afirmat Trump în fața Knessetului? Este "Țara Sfântă în sfârșit în pace"? Sau este doar o nouă încetare a focului în conflictul arabo-evreiesc care durează de peste 100 de ani? Din păcate, toate indiciile arată că nu este nimic definitiv în pacea de care Gaza se bucură acum, după doi ani de lupte brutale declanșate de atacul barbar al Hamas asupra Israelului, pe 7 octombrie 2023, explică analistul american. 

Pentru ca această încetare a focului să se transforme într-o pace care să dureze, ar fi nevoie de sacrificii pe care nici premierul israelian Benjamin Netanyahu, nici liderul Hamas, Khalil Al-Hayya, nu par dispuși să le facă. Aşa cum remarca diplomatul american Martin Indyk în Foreign Affairs, sfârșitul războiului oferă o oportunitate de a readuce în discuție soluția celor două state. Deși planul de pace al lui Trump deschide ușor ușa pentru un stat Palestinian, menționând crearea unor condiții "pentru o cale credibilă către autodeterminare și statalitate palestiniană", atât Israelul, cât și Hamas par decise să închidă acea ușă, mai punctează editorialistul american.

Primul pas esențial ar fi dezarmarea Hamas - punctul 13 din planul lui Trump - ceea ce ar duce la "demilitarizarea Fâşiei Gaza". Însă, departe de a depune armele, Hamas a revenit în forță și încearcă să-și reafirme controlul asupra zonelor din Fâșia Gaza părăsite de armata israeliană. Potrivit Financial Times, "Hamas a instalat puncte de control, a purtat schimburi de focuri cu rivalii și i-a bătut violent pe palestinienii suspectați de colaborare cu Israelul".  Hamas "nu va putea reconstrui Gaza sau să o guverneze eficient, dar poate controla viața de zi cu zi prin asasinate, tortură și teroare la adresa rivalilor" a explicat şi Gregg Carlstrom, corespondentul pe Orientul Mijlociu de la The Economist.

Deși a pierdut în timpul războiului majoritatea liderilor și luptătorilor cu vechime, Hamas are în continuare, potrivit estimărilor, 15.000 de membri în Gaza. Acest lucru complică implementarea planului de pace al lui Trump, care presupune desfășurarea unei forțe internaționale de stabilizare și crearea unui "comitet palestinian tehnocrat, apolitic" care să guverneze teritoriul.

Niciuna dintre aceste măsuri nu este posibilă atâta timp cât Hamas rămâne principala forță militară în Gaza. Statele arabe nu vor trimite trupe de menținere a păcii dacă ele trebuie să lupte cu Hamas, iar Israelul și SUA nu vor permite intrarea banilor pentru reconstrucție dacă există riscul ca fondurile să ajungă la Hamas, așa cum s-a întâmplat în trecut.

Egiptul, Turcia și Qatarul au depus eforturi impresionante pentru a convinge Hamas să accepte încetarea focului și eliberarea ostaticilor, dar pot ele să determine gruparea să renunţe la arme? În caz contrar, Gaza riscă să rămână un "Mogadishu de la Mediterană", fără a atinge vreodată la viziunea grandioasă a lui Trump privind redresarea economică. Palestinienii ar rata astfel șansa la prosperitate și, în cele din urmă, la suveranitate.

De cealaltă parte, și Netanyahu este hotărât să blocheze soluția celor două state. "Un stat palestinian nu va fi creat. Acest loc ne aparține", a declarat el luna trecută, la inaugurarea unei noi colonii israeliene în Cisiordania. În timpul războiului, guvernul de dreapta al lui Netanyahu a făcut orice pentru a extinde controlul israelian asupra Cisiordaniei, mai puţin o anexare formală, de la care nu s-ar fi înlăturat, dacă Trump nu s-ar fi opus. Aşa cum notează Claire Parker de la Washington Post, guvernul israelian construieşte noi locuințe în toată Cisiordania, a trimis trupe în trei mari tabere de refugiați palestinieni și tolerează violențele coloniștilor israelieni care au forțat aproximativ 3.000 de palestinieni să plece din casele lor.

Dacă nu se renunţă la aceste măsuri, va fi imposibilă crearea unui stat palestinian. Mai mult, deși planul de pace al lui Trump prevede o reconfigurare a Autorității Palestiniene pentru a prelua conducerea Fâşiei Gaza, guvernul Netanyahu o slăbește constant, prin tărieri de fonduri și subminarea autorităţii.

Un alt semn care îi descurajează pe susținătorii soluției celor două state este modul în care Israelul își exercită dreptul de veto asupra prizonierilor palestinieni eliberați în cadrul acordului de pace. Israelul a eliberat aproape 250 de palestinieni condamnați pentru atacuri teroriste, dar nu l-a inclus pe Marwan Barghouti, lider al partidului Fatah, condamnat în 2004 la închisoare pe viață pentru organizarea unor atacuri în timpul celei de-a doua Intifade.

Sondajele arată că Barghouti este cel mai popular lider palestinian și cel mai capabil să aducă un consens pentru soluția celor două state. Președintele Congresului Evreiesc Mondial, Ronald Lauder, a militat pentru eliberarea sa, iar fostul șef al Shin Bet, Ami Ayalon, a declarat anul trecut pentru Haaretz că "Marwan este singurul lider palestinian care poate fi ales și care poate fi la vârful unei conduceri palestiniene unite și legitime spre o despărțire negociată de comun acord de Israel". Din păcate, este foarte posibil ca guvernul Netanyahu să fi refuzat eliberarea lui Barghouti tocmai pentru a bloca soluția celor două state. La fel și Hamas.

"Arabii nu ratează niciodată ocazia de a rata o ocazie", spune o replică celebră, a diplomatului israelian Abba Eban. În acest caz, atât israelienii, cât și palestinienii sunt pe cale să rateze o șansă istorică de a transforma o încetare a focului greu câștigată într-o pace care să dureze, concluzionează editorialul.

Înapoi la Homepage

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰