Video Analiză. Rusia este "marele câștigător" dacă tensiunile din relația SUA-Europa continuă. De ce tace România

Frank Walter Stenmeier a arătat explicit spre prăbuşirea valorilor morale din SUA şi spune că momentul Venezuela e o ruptură istorică, la fel cum au fost anexarea Crimeei şi invazia Rusiei în Ucraina în 2022. Din România n-au venit poziţii mai nuanţate, în caz că le aşteptaţi, doar un soi de scăpare freudiană a ministrului Apărării care a numit ceea ce s-a întâmplat în Venezuela "invazie" după care s-a corect şi a folosit termenul de "extracţie".

Un alt atac a venit însă din Stockholm, unde premiera Suediei a avertizat că marile puteri nu pot face ce doresc. La rândul său, Danemarca, care face parte din NATO, l-a avertizat pe Donald Trump că orice mişcare de ocupare a Groenlandei ar însemna sfârşitul Alianţei.

În acest timp, Rusia bagă băţul prin gard şi se întreabă dacă nu cumva, după Venezuela şi Groenlanda va urma Canada, prin vocea negociatorului pentru Ucraina. Asta după ce Moscova a transmis deja că respinge planul de securitate propus de europeni dupa Coaliţia de Voinţă de la Paris, pentru că nu ar face altceva decât sa creeze o axă a războiului.  

În orice caz, posibila anexare a Groenlandei riscă să provoace un conflict militar, cel puţin între Copenhaga şi Washington. Soldaţii danezi staţionaţi pe insulă au primit ordin să deschidă focul în cazul unei invazii. Nu va fi cazul deocamdată, pentru că săptămâna viitoare va avea loc o întâlnire între şeful diplomaţiei americane şi oficialii din Danemarca şi Groenlanda, iar Marco Rubio este un susţinător al achiziţiei insulei, nu al unei intervenţii militare.

Dorinţa lui Donald Trump de a obţine Groenlanda a produs şi un efect secundar. Insula se confruntă cu tensiuni sociale tot mai accentuate, pe fondul disputelor legate de ce ar trebui să urmeze. O parte a opoziţiei cere acum negocieri directe între Groenlanda şi SUA trecând peste Danemarca. Asta deşi, vă reamintesc, peste 80 % dintre groenlandezi se declarau împotriva alipirii de SUA într-un sondaj realizat anul trecut. Unii localnici se tem chiar de izbucnirea unui conflict intern între cetăţeni.  

Reuters a dezvăluit că Donald Trump ia în calcul să dea între 10.000 şi 100.000 de dolari de persoană pentru a-i convinge pe groenlandezi să se separe de Danemarca. La o populaţie de 57.000 de persoane şi cu pragul maxim în minte, asta ar însemna 6 miliarde de dolari, o suma infimă pentru vistieria Washingtonului.

Am analizat întreaga situaţie alături de Corneliu Bjola, profesor de studii diplomatice la Universitatea Oxford

Marius Pancu: Vreau să vă întreb ce arată declarația aceasta extrem de dură ale celor doi mari lideri europeni, președintele Germaniei, președintele Franței, și ce poate să însemne asta pe teritoriul acțiunilor concrete, practice. 

Corneliu Bjola: Declarația președintului german și celui francez pare să sugereze mult de mult o schimbare de tactică din partea europenilor față de ce s-a întâmplat și ce se întâmplă în relația transatlantică. Deci ne-am trezit în noul an într-o nouă lume. O lume pe care oricum semnalele erau destul de clare, dar care a devenit și s-a accelerat foarte mult. Ce este această lume? Este o lume care este diferită de cea care o cunoșteam din 1945, în care aveam o carte a ONU, în care aveam drept internațional. Foarte important este o lume care era construită de Statele Unite. Ei au construit aceea lume în 1945, pe fondul cataclismului din Al Doilea Război Mondial.  Această lume, în momentul de față, administrația Trump o pune pe foc, practic. Toate aceste reguli care înainte existau, am văzut și astăzi, retragerea din tot felul de organisme internaționale, nu mai contează. Bun. Și atunci, care este lumea pe care o vedem și pe care, nu este retorică, este politică, confirmată, validată în strategia de securitate națională a administrației Trump, publicată la începutul lunii decembrie? Este o lume în care sferă de influență domină. O sferă de influență, concept pe care ne obișnuisem oarecum din partea Rusiei, din partea Chinei, dar vedem în momentul de față că administrația Trump merge în aceeași direcție. Pentru europeni, a fost un duș rece pentru că, într-adevăr, sunt într-o poziţie destul de ingrată. Au o problemă de securitate în Est, cu Ucraina, în care trebuie să facă față și nu pot să facă singuri, au nevoie în continuare de ajutor american. Ăsta e și motivul pentru care au acceptat să nu facă prea multe obiecții legate de tarifele care au fost impuse, asimetrice, apropo, împotriva Europei. N-au făcut foarte mari, n-au o poziție față de încălcarea dreptului internațional în Venezuela, dincolo de situația dictatorului Maduro, pe care nimeni nu o regretă. 

Dar, ce vedem cu președintele Franței și Germaniei, e că înțeleg că, într-o astfel de lume, astfel de de influență, în care, pentru președintele Trump, există numai două părți. Și cele două părți sunt cei puternici sau cei slabi. Deci, dacă ești slab, ești călcat în picioare. Aici cred că vedem semnalul din partea europenilor că nu mai acceptă în momentul de față să facă acele compromisuri pe care erau dispuși să le facă pentru a menține o anumită armonie în relația transatlantică. Speranța lor, rămâne de văzut dacă se va îndeplini, este că, cu astfel de poziție mai fermă, va trage o linie, pe care, la un moment dat, Statele Unite o va respecta. Am dubile mele legate de acestea. Și dubile legate de faptul că președintele Trump a ridicat miza foarte mult și a ridicat-o la nivel personal.

Discuțiile care au avut loc pe probleme de securitate, că Groenelanda nu e bine apărată, J.D. Vance vorbea de același lucru, sau de minerale. Ei bine, toate acestea pot fi rezolvate. Danezii l-au invitat. Vreți mai multe baze? Faceți mai multe baze. Vreți să extrageți minerale? Foarte bine.  Deci, este această idee că acestea sunt pretexte, nu neapărat o problemă care nu poate fi rezolvată cu europenii, ci mai mult legătura de a anexa, de a lipi teritorii, pe care am văzut-o și în alte cazuri, de ideea de măreție prin alipire de teritorii, pe care o vedem în cazul administrației Trump în momentul de faţă. Și asta devine o problemă pentru europeni, că e mult mai greu de gesticulat. Nu cred că ajungem la un conflict militar. Sper să nu ajungem la un conflict militar. N-ar avea sens. Europenii nu au capacitate și nici intenție să intre într-un conflict militar cu Statele Unite. Dar este această versiune militară vehiculată tocmai pentru a obține niște concesii din partea europenilor. Este o lume nouă.  

Marius Pancu: Haideți să ne punem în scenariul ăsta. Se întâmplă anexarea, într-un fel sau altul, a Groenlandei. Poate cu achiziție, dar e oricum o achiziție făcută sub amenințarea aceasta a invaziei militare. Cum vor arăta relațiile diplomatice Europa-SUA din punctul ăla încolo? Ce mai înseamnă colaborarea dintre cele două părți? 

Corneliu Bjola: Cred că așa aici este o problemă. Pentru că dacă ne uităm la Groenlanda, Groenlanda nu cred că va fi ținta finală. Groenlanda a fost menționată din ianuarie anul trecut și Canada, da? Canada e diferită de Groenlanda, e o țară mult mai așezată, dar va fi foarte mult blocată geografică și presiunea va crește în continuare. Deci ce înseamnă acest lucru? Înseamnă că relația transatlantică va fi înveninată sau otrăvită complet. Cel puțin până când se va face o schimbare de optică la Washington. S-ar putea să vedem fragmentare în cadrul europenilor. Deocamdată există o anumită solidaritate. Declarația pe Danemarca a fost susținută apropo de toate țările mari din Europa. Franța, Germania, Italia, Spania, inclusiv Danemarca, și Polonia. Cine lipsea din poză? O altă țară mare cu care are aspirație să fie considerată mare. Este vorba de România. Apropo de ce spuneam, că s-ar putea să vedem și o anumită fragmentare în cadrul europenilor sub această presiune cu cine să ne aliniem.  Pentru europeni, în principiu, nu au altă soluție decât să stea solidari. Într-o sferă de influență, într-o logică de sferă de influență, cel mic devine monedă de schimb. Dacă stai la un loc, dacă stai unitar, dacă stai împreună, supraviețuiești și poți să rămâi, da, într-o situație mult mai fezabilă. Dar asta este un mare dacă. Rămâne de văzut în ce măsură, având în vedere și tensiunile interne, din țările europene, acest lucru va fi pus în practică. Mesajul președintului francez și cel german, asta pare să indice. Vom vedea mai departe. 

Marius Pancu: Unde e România în această doctrină "Donroe"? Cui rămâne? Ce se întâmplă cu noi? Cum ar trebui să jucăm partitura aceasta "Donroe"? 

Corneliu Bjola: Cum spuneam, din acea declarație, cu toate țările mari, inclusiv Spania, care până în momentul de față nu prea se manifestase foarte direct, dar acum chiar, chiar a fost foarte vocală. Deci toate țările mari europene, Polonia pe partea de est, au susținut independența, suveranitatea Groenlandei sau parte din Danemarca. România a lipsit. De ce a lipsit? Cred că spune ceva despre această lipsă de claritate în momentul de față. Cum se poziționează. Să fim împreună cu europenii, să fim împreună cu americani. Este această dilemă pe care România o traversează de două decenii și la care, deocamdată, nu are un răspuns foarte clar. Dar încearcă să căștige timp, probabil. Nu avem o poziționare foarte clară. Preşedintele Dan a fost întrebat direct și a încercat să eschiveze răspunsul, spunând că, deocamdată, avem declarații. Nu avem o politică din partea Statelor Unite care indică o anumită reținere de a se confrunta... Ce vreau să spun prin acest lucru? Relația transatlantică este foarte importantă pentru ambele părți. Au mai fost crize în relația transatlantică în anii 80, de exemplu. E ceva diferit acum și ce pot să facă europenii și poate și românii este să lucreze mult mai bine cu acei reprezentanți din Congres care ar putea exercita presiune. Și mă refer la republicani. Declarațiile venite din partea primului-ministru danez când spunea că Danemarca-NATO s-ar putea să dispară dacă se merge așa departe, este un mesaj nu pentru Donald Trump, este un mesaj pentru republicanii din Congres care încă apreciază această relație. Și să nu uităm, mai este și problema banilor. O mare parte din industria de armament americană este cumpărată de europeni. Deci acest lucru ar putea să creeze niște dezavantaje inclusiv pentru partea americană. Semnalul a fost tras de către partea președintelui  francez și german. Rămâne de văzut în momentul de față dacă administrația Trump va înțelege sau va continua pe aceeași traiectorie.

Marius Pancu: Va ricoșa în vreun fel ceea ce s-a întâmplat în Venezuela și sigur, implicațiile, în special pe zona de petrol care decurg de aici în războiul din Ucraina și felul în care poate înclina sau nu raportul de forță acolo?

Corneliu Bjola: În principiu, pe termen scurt, pot să fie beneficii. Și urmărim și ce se întâmplă în Iran în zilele acestea. Și care ar fi beneficiile? Beneficiile, pe termen ar putea duce la o scădere a prețului petrolului. Petrolul din Venezuela nu poate fi exploatat peste noapte, în ciuda promisiunilor pe care le fac firmele americane, au nevoie de investiții. Și să nu uităm, a fost doar decapitată conducerea. O mare parte din regim a rămas în funcțiune. Deci, pe termen scurt, am putea spune că ar fi o reducere de petrol care, bineînțeles, ar putea afecta mașinăria de război a Rusiei. Dar pe termen lung, ideea că dreptul internațional nu mai contează, creează resentimente. Și aduce această, ce ați menționat la început, această revizitare a ideii de imperialism și colonialism. Care, cum o dai nu poate să iasă bine deloc din această ecuație. Unde însă mă tem pe relația cu Ucraina, este în ce măsură partea americană,  exact în acest proces în care se negocează armistițiul pe Ucraina, se folosește, de fapt, de acest lucru pentru a exercita presiuni pe partea europeană. Vă ajut în Ucraina, dar opoziția voastră față de Groenlanda ar trebui să fie mai diluată sau să înceteze. Dacă am dreptate, asta înseamnă că pe partea americană s-ar putea să tărăgăneze, să nu pună presiune în momentul de față pe Rusia de a încheia un acord. Evident, din toată această ecuație pe Groenlanda, există un mare câștigător și aceasta este Rusia. Ea dorește înveninarea relațiilor transatlantice. Și să nu uităm, toată această idee a Groenlandei care trebuie să fie achiziționată de către Statele Unite, a fost plantată, e o scrisoare falsă, serviciile daneze au revelat, au dezvăluit toată această istorie în 2022, o scrisoare falsă produsă chipurile de un oficial din Groenlanda în 2019, cum că chinezii ar fi dorit să cumpere ceva bază militară în Groenlanda, care a fost pe urmă trimisă unui personaj, unui senator din anturajul domnului Trump. La momentul respectiv i-a dus în cunoștință de cauză despre ce se întâmplă și de aici a plecat toată istoria. Ideea Rusiei la momentul respectiv era exact să agraveze tensiunea și eventual să ducă la această blocare, paralizarea NATO pe un subiect care este foarte important și pentru America, și pentru Europa.  Deci un mare câștigător, din păcate am putea spune, în momentul în care, dacă această tensiune persistă, să fie exact statul care trebuia să fie expus presiunii americane pentru a încheia războiul din Ucraina.

Înapoi la Homepage

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰