Monica Anisie, după un an de Covid-19: Cu toţii ne-am temut, la momentul acela, pentru vieţile noastre. Cât a pierdut un elev, ştie cel mai bine profesorul

• Cele mai importante știri ale zilei sunt la Observator 19, Antena 1

Monica Anisie, fost ministru al Educației în Guvernul Orban, a declarat pentru Observator, că în urma închiderii școlilor elevii au suferit "mai multe tipuri de pierderi: în învăţare, în formarea de competenţă şi pierderi socio-emoţionale", iar profesorii trebuie să vină în sprijinul copiilor "să recuperăm ceea ce nu am reuşit în această perioadă să facem poate foarte bine".

Dacă ar mai conduce Ministerul Educației, Monica Anisie spune că ar lua măsuri de recuperare a materiei chiar şi în perioada vacanţelor şcolare. "I-aş chema pe profesori şi pe elevi, pe elevii care simt nevoia să participe la aceste activităţi remediale, i-aş chema la şcoală pentru a învăţa sau a recapitula ceea ce nu au parcurs în această perioadă".

Interviu cu Monica Anisie

Mădălina Iacon: Poate cel mai greu mandat la Educaţie a fost al dumneavoastră şi o să trec direct la subiect: când v-a fost cel mai frică?

Monica Anisie, fost ministru al Educației: La începutul pandemiei cred că tutror ne-a fost teamă pentru că nu ştiam ce reprezintă acest virus, nu aveam informaţii cu privire la el, toată lumea spunea că nu există vaccin, prin urmare la început tuturor cred că ne-a fost frică. Mi-a fost şi mie teamă la momentul în care mă gândeam la sănătatea copiilor, la sănătatea colegilor mei, profesori şi, de ce nu, şi la sănătatea a mea şi a familiei mele. Mai mult, pentru că eu am mers tot timpul la serviciu, chiar şi în starea de urgenţă, mi-am luat măsuri, dar au fost şi momente în care mi-a fost teamă.

M. I.: De ce aţi luat decizia să închideţi şcolile?

Monica Anisie: A fost o decizie care s-a luat la nivelul Comitetului Naţional pentru Situaţii de Urgenţă. Acolo medicii au susţinut că este important să închidem şcolile pentru a preveni îmbolnăvirea copiilor şi îmbolnăvirea cadrelor didactice.

M.I.: Au fost închise la timp? Poate prea devreme, poate prea târziu...

Monica Anisie: Au fost închise, cred, la momentul oportun. Prima etapă, dacă ne amintim, a fost în 11 martie, când, în cadrul Comitetului Naţional pentru Situaţii de Urgenţă, am decis cu toţii că este important să închidem şcolile, dar am luat această măsură pentru o săptămână, tocmai pentru că nu aveam toate informaţiile cu privire la acest virus. A fost o perioadă de o săptămână, 11-22 martie. Însă, pe data de 16 martie, a existat deja un decret prin care s-a stabilit starea de urgenţă, prin urmare am închis şcolile pentru două luni, ffind în stare de urgenţă.

M.I.: Care a fost feedback-ul atunci? Mă refer la părinţi şi la elevi.

Monica Anisie: Pentru început toată lumea s-a gândit că n-o să fie pe o perioadă îndelungată pentru că nu aveam, aşa cum am mai spus, informaţii cu privire la acest virus.

INFORMARESetările tale privind cookie-urile nu permit afișarea conținutului din această zonă. E necesar să accepți cookie-urile social media pentru afisarea acestui tip de conținut. Modifică setările

M.I.: Am ajuns la copii şi la elevi. Cât au piedut ei în acest an?

Monica Anisie: Sunt mai multe tipuri de pierderi. Deci dacă trebuie să vorbim despre pierderile din Educaţie, trebuie să ne gândim că există nişte pierderi în învăţare, există nişte pierderi în formarea de competenţă şi există nişte pierderi socio-emoţionale. Cred că ultimele două sunt foarte importante şi trebuie să găsim soluţiile astfel încât să fie recuperate în scurt timp. Cât a pierdut un elev ştie cel mai bine profesorul pentru că el este cel care poate cuantifica, poate măsura cel mai bine această pierdere. Şi eu sunt profesoară şi spun din experienţă că este important ca noi, profesorii, să ne dăm seama ce şi cât am predat, ce şi cât am evaluat şi să venim în sprijinul copiilor în aşa fel încât să recuperăm ceea ce nu am reuşit în această perioadă să facem poate foarte bine.

M:I. Sunteţi profesor de limba română, sunteţi dirigintă la clasa a cincea, cât au pierdut din materie copiii dumneavoastră?

Monica Anisie: Eu pot să spun că nu au pierdut foarte mult pentru că mi-am făcut aşa cum trebuie orele, consider că am participat, alături de copii, nu numai la activităţile de predare-învăţare ci şi la dezvoltarea aceasta de competenţe, dar şi la susţinerea emoţională a lor. Să ştiţi că eu m-am întors la catedră cum se spune în momentul în care a izbucnit pandemia pentru că m-au solicitat elevii şi m-au solicitat părinţii. Aveau nevoie de mine, de sprijinul meu şi atunci am decis să îmi ţin şi eu ore on-line cu elevii tocmai pentru a-i susţine în învăţare, dar a-i susţine şi emoţional.

M.I.: Aţi avut timp? Eraţi ministru şi profesor în acelaşi timp.

Monica Anisie: Da, am avut timpul necesar, nu mi-am luat toate orele, ci doar o jumătate de normă, două clase şi mi-am ţinut orele... Chiar n-am lipsit şi părinţii pot spune şi elevii la fel. Chiar dacă mi-a fost foarte greu, mi-am realizat orele. Am considerat că este important să fiu alătrui de copii, dar, în acelaşi timp, am considerat că este important să fiu alături de colegii mei profesori pentru că şi ei au dus greul acestei pandemii. Au fost în primul rând şi cred că şi-au făcut bine treaba. Că au mai existat şi excepţii, ştim foarte bine, lucrul acesta se întâmplă în orice domeniu, dar consider că am trecut cu bine cu toţii prin această pandemie care încă nu s-a încheiat.

M.I.: Credeţi că aşa se întâmplă cu toate clasele, toţi copiii? Au trecut cu bine şi nu există lacunele despre care vorbeşte toată lumea?

Monica Anisie: Există aceste lacune. Exact ce v-am spus mai devreme. Nu putem să spunem că toţi au avut, toţi au reuşit să treacă cu bine. Dar depinde acum de Ministerul Educaţiei să continue această activitate remedială şi să găsească soluţiile necesare să se recupereze materia. Să ştiţi că, în Educaţie, efectele acestei pandemii le vom vedea mult mai târziu. Nu acum, pe moment, ci mai târziu, pe termen lung, putem să descoperim ce anume nu a funcţionat în această pandemie.

M.I.: Vor recupera vreodată copiii tot ce au pierdut acum?

Monica Anisie: Sperăm să recupereze şi de aceea am spus că Ministerul Educaţiei, în acest moment, este cel care trebuie să se implice foarte mult şi să ofere posibilitatea profesorilor să recupreze materia. Şim deja că Ministerul Educaţiei a luat o astfel de măsură şi se desfăşoară activităţi remediale prin programul Şcoală după şcoală.

Scandalul tabletelor pentru elevi

M.I.: Vreau să ne spuneţi ce s-a întâmplat cu tabletele. Nu aveam tablete pentru toţi copiii, cel puţin aşa spuneau părinţii, elevii, anul trecut, şi ne amintim că dumneavoastră, într-un interviu, la Observator, ne spuneaţi, undeva în aprilie, mai, că veţi asigura tablete şi echipamente pentru toţi elevii. Nu s-a întâmplat asta. De ce?

Monica Anisie: În aprilie, la începutul lui aprilie, am solicitat inspectoratelor şcolare să îmi transmită necesarul. Este normal ca Ministerul Educaţiei să nu ştie, de pe strada Berthelot, ce anume este necesar într-o şcoală. Şi inspectoratele şcolare au solicitat, la rândul lor, inspectoratelor şcolare să transmită necesarul. Acest necesar a fost transmis către Ministerul Educaţiei de către inspectoratele şcolare sub semnătură, documentele există la Ministerul Educaţiei, un necesar de 233.814 tablete. Acesta a fost necesarul pe care inspectoratele şcolare l-a solicitat ministerului. Ne-am gândit că este mai bine să achiziţionăm 250.000 că poate vor mai fi şi alţi elevi din medii defavorizate care să nu deţină un echipament electronic personal. De aceea am solicitat guvernului să aloce banii necesari pentru achiziţionarea acestor tablete. Vreau să subliniez un lucru foarte important.

INFORMARESetările tale privind cookie-urile nu permit afișarea conținutului din această zonă. E necesar să accepți cookie-urile social media pentru afisarea acestui tip de conținut. Modifică setările

Monica Anisie: Pentru că nu s-a mai întâmplat lucrul acesta până la momentul în care am solicitat aceşti bani pentru achiziţionarea de tablete. Am parcurs toate etapele necesare pentru achiziţie, ştiţi foarte bine că Ministerul Educaţiei nu poate achiziţiona pentru unităţile de învăţământ echipamente electronice, de aceea licitaţia a fost organizată de către Oficiul Naţional pentru Achiziţii Centralizate. Toată procedura...

M.I.: A fost o problemă acolo, cu achiziţia. N-au venit la timp, au venit. N-au reuşit să găsească de unde să le cumpere. Cert este că şi acum sunt elevi fără tablete în ţara noastră.

Monica Anisie: La momentul acela, s-a derulat o achiziţie, au fost probleme cu procedura în sine şi în... Dar, la momentul acesta, achiziţia s-a încheiat, deci în momentul în care am plecat de la Ministerul Educaţiei, cele 250.000 de tablete au ajuns în unităţile de învăţământ şi, implicit, la copii. Dar, pe lângă aceste tablete achiziţionate prin ONAC, am avut o altă Hotărâre de Guvern prin care guvernul Orban a alocat bani inspectoratelor şcolare să achiziţioneze stocuri de rezervă şi au mai fost achiziţionate atât tablete cât şi laptopuri şi camere web. De asemenea, prin Ordonanţa de Urgenţă 144, am dat posibilitatea unităţilor de învăţământ să aplice pe proiecte, pe fonduri europene, şi să îşi achiziţioneze echipamente electronice, dar şi echipamente medicale. Deja au fost propuse proiecte la Ministerul Fondurilor Europene şi acum aşteptăm ca aceste proiecte să fie evaluate şi banii să fie returnaţi. Au fost echipamente electronice achiziţionate, de asemenea, şi de către autorităţile publice locale. Au fost primari care s-au preocupat de unităţile de învăţământ, au ahiziţionat tablete şi le-au oferit copiilor.

M.I.: Au fost primari care s-au ocupat şi au fost primari care nu s-au ocupat. Sunt elevi, repet, care nu au nici în acest moment tablete şi sunt elevi care se plâng. Am primit mesaje de la copii că nu au echipamente şi că au primit o grămadă de absenţe în această perioadă. Ce le spunem acestor părinţi?

Monica Anisie: Unităţile de învăţământ aveau posibilitatea să achiziţioneze, primăriile aveau posibilitatea să achiziţioneze. Cred că este momentul ca fiecare factor implicat în educaţie să îşi facă treaba şi să ahiziţioneze acele echipamente de care au nevoie copiii.

M.I.: Mi-aţi spus că, la dumneavoastră, la Colegiul Tudor Vianu, a mers bine şcoala online. Vreau să îmi spuneţi ce aţi văzut în teritoriu pentru că ştiu că aţi făcut multe vizite anul trecut.

Monica Anisie: Am văzut în teritoriu o preocupare a colegilor profesori pentru a continua învăţarea. Însă, de multe ori, aceste lucruri nu au funcţionat tocmai bine. Şi trebuie să spunem lucrurilor pe nume şi să vedem realitatea din teren şi eu sunt un om care recunosc meritele profesorilor, dar trebuie să subliniem că au fost şi cadre didactice care, la un moment dat, nu au relizat lecţiile online sau nu le-au făcut foarte atractive opentru copii şi, în felul acesta, ei nu au putut participa. Aş vrea însă să subliniez un lucru important. Au fost profesori care au muncit foarte mult, mai ales aceia care au transmis fişe de lucru către copiii care se aflau în medii defavorizate, nu aveau echipamente, şi au lucrat cu copiii în aşa fel încât săcontinue învăţarea, aşa cum s-a putut, mai ales în pandemie.

M.I.: Sunt de lăudat aceşti profesori, puţini, ce-i drept, cel puţin din mesajele pe care le-am primit noi, de la copii şi părinţi spre redacţie. Vreau să ne spuneţi, am văzut, apropo de asta, propuneri din străinătate pentru a repeta anul. Ce se întâmplă cu ai noştri? Reuşim să facem asta sau există o propunere de acest fel?

Monica Anisie: La acest moment n-am auzit să fie o astfel de propunere. Ştiţi că undeva prin luna mai a existat şi la noi o astfel de propunere de îngheţare a anului şcolar. Pentru că măsura aceasta nu a fost nicăieri în lume luată nu cred că era cazul să o luăm noi în România. Aş vrea să menţionez un lucru extrem de important.

INFORMARESetările tale privind cookie-urile nu permit afișarea conținutului din această zonă. E necesar să accepți cookie-urile social media pentru afisarea acestui tip de conținut. Modifică setările

Monica Anisie: Poate că au fost foarte multe voci care au spus că nu este momentul să organizăm acele examene naţionale. Am trecut cu bine prin ele şi fără niciun caz de îmbolnăvire sau situaţie grea. Au fost nişte examene naţionale organizate foarte bine de către inspectoratele şcolare şi de către unităţile de învăţământ.

M.I.: Cine-şi asumă până la urmă eşecul unor copii care au pierdut din materie şi care, nu ştiu, poate nu reuşesc să meargă mai departe la un liceu bun aşa cum ar fi reuşit înainte sau la o facultate bună?

Monica Anisie: Spuneam că este foarte important rolul profesorului. Acum, profesorii trebuie să găsească soluţii să recupereze materia, să recupereze ce nu au reuşit să facă foarte bine cu elevii în această perioadă. Ministerul Educaţiei trebuie să ia măsuri şi să gândească programe de recuperare în aşa fel încât să nu existe decalaje în ceea ce-i priveşte pe elevi.

M.I.: Ce aţi face dacă aţi fi acum ministru?

Monica Anisie: Dacă pandemia s-ar... Să spunem că, în momentul acesta, nu ar mai exista pandemie, aş găsi, aş lua nişte măsuri de recuperare a materiei chiar şi în perioada vacanţelor şcolare. I-aş chema pe profesori şi pe elevi, pe elevii care simt nevoia să participe la aceste activităţi remediale, i-aş chema la şcoală pentru a învăţa ceea ce... sau a recapitula ceea ce nu au parcurs în această perioadă. Sau ceea ce simt ei că au nevoie să recupereze.

M.I.: Efortul tot din partea elevilor şi a profesorilor trebuie să vină.

Monica Anisie: Efortul acesta trebuie să fie al tuturor. Şi un efort şi din partea elevilor şi din partea profesorilor şi din partea părinţilor... Să ştiţi că am spus mai devreme că profesorii au dus greul în această perioadă. Dar să ştiţi că şi părinţii au dus greul. Ştiu şi înţeleg prin ceea ce au trecut pentru că şi eu, la rândul meu, sunt părinte şi mai ales pentru copiii de grădiniţă a fost un efort foarte mare din partea părinţilor să îi ţină în această perioadă dificilă în contact cu şcoala.

M.I.: Ce categorie de copii, de elevi a pierdut cel mai mult în această perioadă?

Monica Anisie: Nu putem spune la momentul acesta. Repet, efectele acestei pandemii le vom vedea în educaţie mult mai târziu, nu acum putem să spunem exact cât anume s-a pierdut, ce s-a pierdut. Este important, repet, ca profesorul de la clasă să cuantifice, să măsoare exact ce anume au pierdut elevii.

M.I.: Aţi spus recapitulare şi reluare a materiei acolo unde nu s-a făcut. Sunt copii care n-au făcut deloc, adică n-au ce să recapituleze pentru că n-au învăţat...

Monica Anisie: Am spus să înveţe, deci să fie predată materie, sau să recapituleze, deci în funcţie de ceea ce simt că au nevoie elevii în momentul respectiv.

M.I.: Regretaţi vreo decizie de anul trecut?

Monica Anisie: Grea întrebare. Dacă ar fi să mă uit aşa, în urmă, regret faptul că această achiziţie de tablete nu s-a realizat de către Ministerul Educaţiei. Cred că eram mai eficienţi şi, în felul acesta, în septembrie aveam tabletele, nu aşa cum am avut în decembrie ultimul lot transmis către unităţile de învăţământ.

M.I: Multe ţări au avut şcolile deschise chiar şi cu un număr mare de infectări. Noi am avut şcolile închise. Mulţi părinţi, elevi, strigau, la acel moment, să deschidem şcolile.

Monica Anisie: Au fost voci care au solicitat acest lucru şi anume să deschidem şcolile, dar au fost şi voci care spuneau că e mai bine să îi protejăm pe copii şi să ne gândim la siguranţa lor şi a familiilor. În acelaşi timp, s-a luat în calcul de către Comitetul Naţional pentru Situaţii de Urgenţă şi faptul că sistemul sanitare era, la momentul acela, sufocat de ceea ce se întâmpla în România şi cred că era momentul să fim şi noi solidar cu sistemul sanitar şi să le lăsăm un spaţiu de respiro având în vedere ce se întâmpla în România la momentul acela, numărul de cazuri şi numărul de persoane care aflau la ATI.

Gafele de comunicare din timpul mandatului

M.I.: Doamna ministru, au fost multe gafe anul trecut. Comunicare sau nu, ne spuneţi dumneavoastră... "Pepsiglas"?

Monica Anisie: Da, cred că fiecare dintre noi, în situaţii de criză, reacţionăm diferit. A fost o criză prin care am trecut, spun eu, cu bine din punct de vedere managerial. Poate că nu am comunicat foarte bine. Deşi sunt profesoară de limba română, nu mi s-a întâmplat niciodată cu elevii mei să am momente din acestea pe care le-am avut la anumite televiziuni la care am participat la anumite emisiuni. Au fost presiuni foarte mari. Au fost şi zile şi nopţi nedormite. Cred că am descoperit că nu sunt tocmai un bun comunicator şi că aş putea să fac lucrurile mai bine. Referitor la acel cuvânt pe care l-am pronunţat în emisiune, cred că deja presa a stabilit că nu am spus "pepsiglas", a fost o scaăpare după exact momentul la care am avut examenele naţionale, eram după câteva zile de nesomn, şi îmi asum că am avut şi o astfel de situaţie de lipsă de comunicare sau poate nu am comunicat foarte bine în perioada aceasta a pandemiei.

INFORMARESetările tale privind cookie-urile nu permit afișarea conținutului din această zonă. E necesar să accepți cookie-urile social media pentru afisarea acestui tip de conținut. Modifică setările

Monica Anisie: Dar trebuie să privim lucrurile şi dintr-o altă perspectivă. Am făcut lucruri importante pentru sistemul de educaţie. Am introdus, pentru prima dată, materatul didactic. Am realizat un nou CNATDCU. Am publicat tezele de doctorat, ceea ce n-a îndrăznit să facă niciun ministru până acum. Am reuşit să închid o şcoală doctorală şi nu a fost tocmai uşor. Vorbim despre Academia de Poliţie Alexandru Ioan Cuza. Adică am avut şi realizări foarte importante pe care, probabil, istoria le va evidenţia atunci când va fi cazul. Într-adevăr, am trecut printr-o etapă extrem de grea, am avut un mandat foarte greu.

M.I.: Aţi plâns vreodată?

Monica Anisie: Am plâns de mai multe ori. Şi asta nu dintr-un motiv că, nu ca un, nu ştiu, moment de slăbiciune, ci pentru că nu puteam să fac mai mult. Căutam soluţii să fac şi mai mult decât ceea ce realizasem până atunci. Era important.

M.I.: Spuneţi o situaţie de genul acesta.

Monica Anisie: Era important să găsesc banii necesari să achiziţionez ceea ce aveam nevoie pentru reluarea cursurilor pentrru clasele a opta şi a douăsprezecea în condiţii de siguranţă. Vă amintiţi că i-am adus pe copii la şcoală pentru a se pregăti în vederea examenelor naţionale. Am avut nevoie de sprijinul guvernului şi l-am primit în momentul în care am redeschis şcolile, în septembrie. Adică au fost momente importante în care m-am simţit sprijinită de colegii mei din guvernul Orban.

M.I.: Am privit întrebări de la elevi, de la părinţi şi aş vrea să ne uităm acum la una dintre întrebările care a venit din partea elevilor.

"Bună ziua, Marko Pavlovici, comuna Cenad, judeţul Timiş. Doamna Anisie, anul trecut au fost câte 30 de cazuri pe zi în luna martie, iar dumneavoastră aţi închis şcolile. Anul acesta, sunt câte 3.000 de cazuri pe zi, iar şcolile sunt deschise şi în bănci sunt câte 2 elvi. Vreau să vă întreb, doamna Anisie, de ce, cum se poate şi pe vremea dumneavoastră nu s-a putut".

Monica Anisie: Da, aşa cum am spus mai devreme, a fost o decizie care s-a luat la nivelul Comitetului Naţional pentru Situaţii de Urgenţă. La momentul acela, nu existau informaţii cu privire la acest virus, nu exista un vaccin. Astăzi, avem şi vaccin, avem şi informaţii şi putem să deschidem unităţile de învăţământ tot aşa, în scenariile pe care tot eu, în momentul în care, septembrie, când am decis să redeschidem, le-am realizat, împreună cu colegii mei de la Ministerul Sănătăţii.

M.I.: De ce s-au deschis atât de târziu şcolile?

Monica Anisie: La această întrebare cred că trebuie să răspundă actualul ministru, că ştie mai bine decât mine.

M.I.: Le-aţi fi deschis mai repede?

Monica Anisie: Având în vedere că deja există vaccinul şi deja avem nişte date importante cu privire al acest virus, cred că aş fi deschis un pic mai devreme unităţile de învăţământ preşcolar şi unităţile de învăţământ pentru elevii din învăţământul primar.

M.I.: Cât de repede?

Monica Anisie: Înainte de vacanţa de iarnă, aş fi făcut acest pas, dar, la momentul acerla, nu aveam vaccin. Acum, cred că s-au deschis şcolile în aşa fel încât putem să desfăşurăm cursurile în unităţile de învăţământ pentru că avem mai multe date.

M.I.: Care este situaţia actuală la dumneavoastră, de exemplu, la şcoală? Sunt infectări?

Monica Anisie: La momentul acesta sunt copii care sunt infectaţi. Clasa a opta la care predau şi eu va reveni în spaţiul şcolii abia săptămâna viitoare pentru că acum se află în izolare copiii.

M.I.: Cât mai ţinem şcolile deschise în contextul actual? Sau care sunt şansele, pentru că, ştim, infectările cresc de la o săptămână la alta, inclusiv la copii, chiar dacă nu ne-am fi aşteptat în trecut.

Monica Anisie: La această întrebare ar putea să răspundă ministrul Sănătăţii şi ministrul Educaţiei. Dar în special ministrul Sănătăţii poate să ne spună care este dinamica

M.I.: V-aţi fi aşteptat să fie atât de multe infectări la copii?

Monica Anisie: Sincer, nu m-am aşteptat să fie. M-am gândit că vor fi luate măsuri de prevenire şi combatere a îmbolnăvirilor, dar se pare că lucrurile nu stau chiar aşa şi, în felul acesta, cred că mi se dă dreptate pentru faptul că am ţinut, la un moment dat, şcolile închise atunci când, repet, era un număr semnificativ de îmbolnăviri.

M.I.: Încă o întrebare de la un elev de clasa a opta. Elevii de clasa a opta au lucrat opt ani pe noile programe, iar acum se întorc în timp practic la planurile-cadru vechi, implicit şi la manualele de acum două decenii, să spunem. De ce, în atâtea luni de mandat, nu aţi rezolvat planurile-cadru şi programa pentru clasa a noua?

Monica Anisie: Imediat ce am ajuns la Ministerul Educaţiei, am dat această sarcină doamnei secretar de stat din acea perioadă pentru a finaliza ceea ce deja de trei ani de zile se afla în dezbatere publică. Să ne amintim că Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei publicase deja pe site o varinată de plan-cadru. De fapt, existau trei variante de plan-cadru. Am solicitat doamnei secretar de stat să finalizeze acest demers şi să găsească, să constituie grupurile de lucru şi pentru programele şcolare. Între timp, s-au constituit grupurile de lucru, s-a ajuns la momentul la care, în pandemie fiind, s-a lucrat deci, dar s-a ajuns la momentul la care au fost şi validate aceste, aceste la aceste variante de plan-cadru. Deci ele au fost validate de grupul de lucru. Ce s-a întâmplat după aceea, ştim cu toţii, s-a luat o decizie, după ce am plecat de la minister, s-a luat decizia să amânăm acest demers de aprobare a planurilor-cadru şi de realizare a programelor.

Mai multe măști pentru copii, neconforme

M.I.: Cum au ajuns elevii să poarte măşti neconforme?

Monica Anisie: Nu au purtat măşti neconforme. A existat o situaţie cu unul dintre operatorii economici care a licitat la Ministerul Educaţiei. În momentul în care am aflat de faptul că a distribuit către Inspectoratele Şcolare, deci n-au apucat să ajungă în şcoli, au distribuit către Inspectoratele Şcolare nişte măşti neconforme, în condiţiile în care, la Minister, la comisia care a făcut evaluarea, au transmis altceva, am făcut o plângere penală, am înaintat-o Parchetului şi, la momentul acesta, existăă o anchetă în curs.

M.I.: Cum aţi descoperit că erau altele măştile acelea?

Monica Anisie: A fost o... Un telefon, de fapt. Am primit un telefon de la un Inspectorat Şcolar, nu are rost să spun care. Un inspector şcolar general mi-a semnalat faptul că sunt nişte probleme având în vedere faptul că operatorul economic a mers către Inspectoratul Şcolar şi le-a solicitat să aibă o discuţie cu privire la procesul verbal încheiat între părţi pentru preluare şi predare de măşti. Şi atunci m-a întrebat cum anume să procedeze. Am făcut o videoconferinţă cu toţi inspectorii şcolari generali, am întrebat dacă mai există astfel de situaţii, le-am solicitat să oprească distribuţia către unităţile de învăţământ şi, la momentul acela, am realizat şi plângerea, am înaintat şi plângerea către Parchet.

M.I.: Deci au păcălit Ministerul.

Monica Anisie: Să ancheteze persoanele care sunt îndreptăţite, de accea există, nu? Ca să descoperim care este adevărul. Aş vrea să mai fac o menţiune, până la momentul la care eu am plecat din Ministerul Educaţiei, nu am plătit niciun leu către acel operator economic.

M.I.: Încă o întrebare de la elevi.

"Consiliul Naţional al Elevilor va lansa, în săptămânile următoare, o platformă de e-learning adresată elevilor de clasa a opta şi clasa a douăsprezecea care e menită să îi ajute pe aceştia în pregătirea pentru examene. Conform legii, asta nu era de datoria noastră ci era de datoria Ministerului Educaţiei. Şi întrebarea mea pentru doamna Anisie este în ce stadiu a lăsat ceastă platformă de e-learning atunci când a plecat din Ministerul Educaţiei şi Cercetării".

Monica Anisie: Această platformă trebuia făcută din 2011. Ea este prevăzută în Legea educaţiei naţionale. Biblioteca virtuală trebuia să existe. Când am ajuns eu la Ministerul Educaţiei, nu exista nimic. Am mai fost şi Secretar de Stat, la un moment dat, pentru învăţământul preuniversitar...

M.I.: Şi am vorbit despre biblioteca virtuală mult atunci.

Monica Anisie: Şi am încercat să, atunci, în 2016, să mişc lucrurile. A fost un mandat scurt şi acela, am realizat anumite lucruri în 2016, iar, când am venit, în 2020, acele demersuri erau la stadiul la care sau, da, la care le-am lăsat în...

M.I.: De ce nu se mişcă lucrurile?

Monica Anisie: Nu ştiu să răspund aşa, la această întrebare, să spun cine este vinovatul şi de ce nu se mişcă lucrurile. Dar pot să vă spun că în acest an, 2020, an în care am fost ministrul Educaţiei, chiar am mişcat lucruri. Şi înclusiv în ceea ce priveşte acest proiect important, Biblioteca virtuală, în momentul în care am părăsit Ministerul Educaţiei, vă spun că se afla deja la momentul de contractare. Deci am realizat şi licitaţii, am găsit soluţiile ca această, ca acest proiect să se realizeze. Dar aş vrea să spun că bani pentru digitalizarea educaţiei, în ultimii 10 ani cel puţin, pot să vă spun că nu au existat. De aceea consider că este extrem de important că am făcut, în această perioadă, şi o strategie pentru digitalizarea educaţiei. Această strategie este la dispoziţia Ministerului şi ar putea s-o implementeze, să se găsească banii necesari să se impementeze, bani pe care am putea să îi identificăm şi prin Planul Naţional pentru Redresare şi rezilienţă.

Ministrul Educației vs Selly 

M.I.: Digitalizare, spuneţi. Elevii sunt din ce în ce mai vocali odată cu tehnologia. Vreau să vă întreb de ce nu v-aţi întâlnit, anul trecut, cu Selly?

Monica Anisie: Am avut această solicitare din partea lui, am considerat că este important să mă văd cu reprezentanţii Consiliului Elevilor, în acea zi am avut această întâlnire pentru că, până la urmă, Consiliul Naţional al Elevilor reprezintă vocea tuturor elevilor din România şi, în felul acesta, trebuia să discut cu ei şi să găsim împreună o soluţii, pentru că atunci, la momentul respectiv, exact asta am făcut, am găsit soluţiile pentru naveta elevilor. Asta a fost discuţia pe care am purtat-o atunci.

M.I.: L-aţi refuzat, dar nu v-aţi mai văzut ulterior cu el.

Monica Anisie: Nici nu, nici nu a mai existat o altă solicitare din partea lui ca să ne putem vedea.

M.I.: Cum aţi primit atunci toată situaţia şi videoclipurile pe care le-a făcut ulterior despre dumneavoastră?

Monica Anisie: Fiecare este liber să reacţioneze cum doreşte. Eu ştiu că mi-am făcut datoria la Ministerul Educaţiei, că am administrat tot ce s-a întâmplat în această pandemie şi, împreună cu echipa mea, pentru că nu am fost singură, împreună cu echipa mea am făcut tot ce s-a putut pentru a trece cu bine prin această pandemie.

M.I.: Spunea el, atunci, că aţi acceptat iniţial şi că, apoi, aţi refuzat.

Monica Anisie: A fost, aşa cum am spus mai devreme, a fost o astfel de discuţie iniţială, între timp a intervenit această întâlnire cu Consiliul Naţional al Elevilor şi am considerat că este important să mă văd cu reprezentanţii tuturor elevilor din România.

M.I.: Dar credeţi în această schimbare pe care declară că vrea să o facă în educaţie? Credeţi că poate reuşi un elev de felul lui să facă asta?

Monica Anisie: Schimbări în educaţie putem să facem împreună, cu toţii. Trebuie să ne aşezăm cu toţii la masă şi să găsim cele mai bune idei, cele mai bune soluţii, există, la momentul acesta, un document de la care putem să plecăm, vorbim despre proiectul Preşedintelui României, România educată, un proiect pe care trebuie să-l punem în, să-l implementăm, să-l punem în practică şi implementarea se poate face cu noi toţi.

M.I.: De ce nu s-a pus în practică până acum? Vorbim de România educată de mult timp.

Monica Anisie: Vorbim despre acest proiect de foarte mult timp şi cred că este momentul acum să punem în practică acest proiect. Poate că nu a fost momentul, până la...

M.I.: Ce aţi schimba prima oară?

Monica Anisie: Ştiţi, este dificil să te gândeşti la schimbări şi să le prioritizezi, dar cred că este important acum să ne concentrăm pe ceea ce urmează, şi anume să recuperăm ceea ce am, poate am pierdut în această perioadă şi să încercăm să mergem mai departe.

M.I.: Dacă pandemia ar începe mâine şi am şti asta, ce aţi face?

Monica Anisie: Păi, cu informaţiile pe care le avem acum, cu vaccinul care există, poate că lucrurile se vor, s-ar desfăşura mult mai uşor, am lua decizii mult mai importante ca să spun aşa şi cred că, la momentul acesta, dacă ar începe o nouă pandemie, am avea o anumită experienţă în ceea ce priveşte administrarea. Pentru că avem nişte informaţii şi am trecut, am experimentat deja anumite lucruri. În perioada martie, aprilie, mai cel puţin, trebuie să recunoaştem că nimeni nu ştia ce se înrâmplă şi nimeni nu avea informaţii, nimeni nu mai trecuse printr-o astfel de experienţă.

M.I.: Cea mai importantă lecţie?

Monica Anisie: Am învăţat mai multe, mai multe în această perioadă, şi cred că am învăţat un lucru extrem de important, sănătatea noastră, a tuturor, este cea care contează, dar şi educaţia trebuie să continue, în orice situaţie, nu trebuie să renunţăm la educaţie.

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰