Antena Meniu Search
x

Galerie foto „Praful era atât de gros încât aproape îl puteai mesteca. Oamenii săreau din turnuri. M-am gândit că o să mor". Mărturii emoţionante ale supravieţuitorilor de la 11 septembrie

Au trecut 21 de ani de la atacurile din 11 septembrie 2001, dar pentru mulți supraviețuitori, durerea și trauma sunt încă crude. Unii au rămas cu leziuni fizice care le-au schimbat complet viaţa, în timp ce mulţi încă se luptă cu chinul mental cauzat de evenimentele din ziua fatidică.

Larisa Andreescu
de Larisa Andreescu

la 11.09.2022, 14:51

Una dintre cele mai grav rănite supraviețuitoare, Lauren Manning, a suferit arsuri pe mai mult de 80% din suprafaţa corpului. „După orice standard medical, ar fi trebuit să mor”, a spus ea pentru Sky News.

Tocmai intrase în Turnul de Nord al World Trade Center, atunci când primul avion deturnat s-a prăbușit, formând o minge de foc care a lovit cu putere în interiorul clădirii.

„A fost acest sunet incredibil de puternic, pătrunzător, şuierător și o clipă mai târziu am fost cuprinsă de flăcări. Durerea a fost incalculabilă, zdrobitoare, pătrunzând din ce în ce mai adânc. Ardeam de vie. Nu există alte cuvinte pentru asta”, spune ea.

A privit cu groază cum cel de-al doilea avion este deturnat

Pe acelaşi subiect

Luptându-se cu flăcările, Lauren a reuşit în cele din urmă să iasă afară, a traversat o stradă şi a căzut pe iarbă, unde un bărbat a încercat să o ajute. Durerile erau însă insuportabile, povesteşte ea: „Nu am căzut și am murit într-o pală de flăcări, m-am luptat împotriva lor. Ţipam la acel om: «Scoate-mă dracului de aici!»”

La doa câteva minute după ce a ieşit din clădire, înconjurată de dezastru, ţipete şi foarte mult praf şi fum, Lauren a privit îngrozită cum un al doilea avion se prăbuşea în Turnul de Sud al World Trade Center. A văzut cu groază oameni aruncându-se de la balcoanele zgârie-norilor, știind că colegii ei de la firma financiară Cantor Fitzgerald erau prinși la etajele superioare. În urma atentatului, cei 658 de angajați ai companiei din 11 septembrie au fost uciși în acea zi. 

Pe drum, Lauren - care scăpase anterior bombardamentului din 1993 al World Trade Center - a reușit să găsească o ambulanță, dar șansele ei de supraviețuire erau extrem slabe. Medicii nu îi ofereau nicio şansă de recuperare.

„Arsurile erau enorme. Aveam 82.5% din corp ars, majoritatea erau de gradul III. Peste 20% au fost de gradul al patrulea sau al cincilea, ceea ce înseamnă că îmi pierdusem muşchiul sau osul, motiv pentru care au fost necesare anumite amputări la nivelul degetelor de la ambele mâini”, spune ea.

Lauren: „Mi-era atât de teamă că fiul meu nu mă va recunoaște”

Femeia a fost dusă de urgență la spital și în cele din urmă plasată în comă indusă înainte de a fi mutată la un centru specializat pentru mari arşi. La trei luni distanţă, Greg îi citea poezii scrise de Robert Buns şi îi cânta muzica pe care o ascultaseră la primele lor amintiri romantice, având toată speranţa din lume că lucrurile se vor îmbunătăţi, ea se va trezi şi vor putea pleca acasă.

„Poate că a avut un impact asupra mea, știind că sunt iubită. Părinţii mei conduceau ore şi ore, în timp ce aşteptau să mor, dar veneau în fiecare zi”, spune ea.

La câteva zile după ce s-a trezit din comă, fiul lui Lauren, Tyler, în vârstă de un an la acea vreme, a vizitat-o în spital, pentru prima dată de la atac. „Mi-a fost atât de teamă că nu mă va recunoaște. A ieşit pe hol să se plimbe. Un suflet mic şi frumos. La început nu m-a recunoscut .... dar s-a întors spre mine și apoi a înţeles că sunt eu, cred că după ochi şi voce. Asta era tot ce aveam nevoie”, spune ea.

Femeia a stat mai bine de șase luni în spital, dar recuperarea, care a implicat mai multe operații, a durat aproape 10 ani: „Eşti ars, asta fiind probabil cea mai sadică formă de tortură umană, apoi durează ani și ani şi să repari”.

Lauren a adus pe lume în 2009 un al doilea băieţel, Jagger. Trăieşte cu speranţă gândindu-se la telefon, dar nu poate uita trecutul. În agenda telefonică are încă salvate numerele multora dintre colegii care s-au stins dramatic în atentatele de la 11 septembrie 2001: „Noțiunea crimelor, teroarea și moartea nu sunt niciodată departe”.

Pompierul care a scăpat ca prin minune, după prăbuşirea Turnurilor Gemene ale World Trade Center

Lynn Tierney ajunsese la World Trade Center după ce ambele avioane loviseră Turnurile Gemene. Comisarul adjunct al departamentului de pompieri din New York trebuia să participe la un interviu de angajare la etajul 68 al Turnului Nord în acea dimineață, dar planurile ei fuseseră schimbate drastic de atacurile teroriste.

„A fost o scenă oribilă afară. Ambele turnuri ardeau...înghiţiseră etajele superioare. Dar, pe lângă flăcări, cel mai rău lucru a fost să văd cum oamenii săreau (din turnuri). Am văzut un cuplu sărind ţinându-se de mână. A fost de necrezut. Au continuat să facă asta cât timp eram în hol. Puteai auzi. A fost un sunet oribil. Nu-mi pot imagina alegerea cu care s-au confruntat. Mă gândeam doar la familiile lor. A fost oribil”, spune ea.

A mers la faţa locului alături de alţi 12 pompieri din două unităţi diferite, toți murind ulterior în timpul efortului de salvare. A intrat în holul Turnului de Nord printr-o fereastră, după ce combustibilul care explodase a spart geamul. În acel moment, șefii unităţilor de pompieri au înţeles că nu vor putea stinge flăcările. „Misiunea a devenit pur și simplu de salvare, de a urca şi de a scoate cât mai mulţi oameni posibil de acolo”, a adăugat.

Lynn ajuta la coordonarea eforturilor de salvare în Turnul de Nord, când brusc Turnul de Sud a fost lovit de cea de-a doua aeronavă.

„Praful era atât de gros încât aproape că îl puteai mesteca”

Femeia a povestit că „a fugit ca naiba” şi a sărit la aproximativ 20 de metri distanţă într-un loc de depozitare pentru a putea scăpa cu viaţă: „Praful era atât de gros încât aproape îl puteai mesteca. Era groaznic, nu puteai respira. Toată lumea avea probleme cu respiraţia”. După ce s-a refugiat acolo, un inspector de poliţie a încercat să o protejeze cu corpul său. „A fost singura dată când m-am gândit să mor. Mă gândeam doar: «Doamne, măcar să fie rapid. Nu vreau să zăbovesc aici ca un miner timp de 18 zile şi să fiu zdrobită în tot acest timp»”

După ce a ajuns în siguranță în Primăria New York, a simţit cum cel de-al doilea turn se prăbuşeşte pur şi simplu, la apoximativ două străzi distanţă. Forţa prăbuşirii clădirii a spulberat uşile holului, iar fumul şi praful gros au intrat în clădire. S-a ascuns atunci sub o scară, sperând la nesfârşit ca tot calvarul să se termine. Aproximativ 343 de pompieri au murit în acea zi, iar Lynn a scris 100 de elogii pentru victime. Numai într-o zi, au avut loc 23 de înmormântări.

„Aceste emoții din 11 septembrie ies întotdeauna la suprafață. Înveți să trăiești cu ele. Eu numesc asta a avea «un şurub în inimă». Uneori este copleșitor. Cel mai ciudat lucru pentru mine este că am trăit toată treaba asta. Nu-mi vine să cred că am ieșit de acolo. Este cea mai mare surpriză pentru mine”, spune supravieţuitoarea, care a devenit ulterior președinte al Centrul pentru Tribut al victimelor din 11 septembrie, rol pe care l-a deţinut până în 2007.

Angajatul care a simțit cum Turnul de Nord se prăbușește

Britanicul Charlie Gray a crezut că are loc un cutremur, în timp ce lucra în Turnul de Nord al World Trade Center, la data de 11 septembrie 2001. Născut în Londra, dar angajat într-o firmă de brokeraj din Turnurile Gemene, se afla la etajul 26, când clădirea „s-a scuturat dintr-o dată”. Deodată, a văzut resturi de moloz căzând de la etajele superioare.

„Puteai vedea că lucrurile astea chiar ardeau. Am crezut că trebuie să fie ceva de genul unei bombe. Nimeni nu a fost nevoit să ne anunţe. Toată lumea s-a îndreptat spre scări”, a povestit Charlie pentru Sky News.

Charlie şi colegii săi au încercat să coboare, dar întreg procesul a fost îngreunat de îmbulzeală, tot mai mulţi oameni repezindu-se pe scări cu acelaşi scop. La etajul 17 au întâlnit trei pompieri. Ceea ce au auzit în acel moment le-a îngheţat inima: „Când au trecut pe lângă noi, am auzit prin staţia lor că un alt avion a lovit Turnul de Sud. Au fost necesare aproximativ 17 minute pentru a putea coborî nouă etaje".

Charlie Gray: „Stai în picioare şi fie mori prin inhalare de fum, fie arzi până la moarte, fie faci un salt rapid şi termini”

Bărbatul a descris scena din afara World Trade Center ca fiind pur şi simplu „o zonă de război”. A trecut pe lângă trupurile neînsufleţite ale oamenilor căzute pe asfalt, maşini distruse de bucăţile de moloz sărite în urma exploziei, plânsete, ţipete, disperare şi un fum extrem de gros de praf. Un „trup negru carbonizat” a căzut la aproximativ 9 metri distanţă de el, în timp ce alerga până la terminalul de feribot. În urma lui a zărit cel puţin 20 de persoane sărind de la etajele superioare ale turnurilor.

„Care era opţiunea lor? Stai în picioare şi fie mori prin inhalare de fum, fie arzi până la moarte, fie faci un salt rapid şi termini cu totul”, a povestit el. După ce s-a urcat într-un feribot, Charlie „a auzit o bubuitură” și a privit cum Turnul de Sud se prăbuşeşte: "În mai puțin de un minut, docul pe care tocmai stăteam se transformase într-o masă de praf și mizerie"

20 de prieteni ai britanicului au fost uciși în acea zi, inclusiv unul pe care l-a văzut în holul Turnului de Nord cu puțin timp înainte ca primul avion să declanşeze iadul. Un psihiatru l-a diagnosticat ulterior cu o formă de PTSD numită „tulburare de vinovăție”„Aveam probleme în a înţelege de ce au murit atât de mulţi oameni şi eu nu am murit. Încă lăcrimez din când în când. Mă gândesc la lucruri şi mă curpinde tristeţea pentru că a fost o zi îngrozitoare. Nu va trece niciodată. Acea zi va apăsa mereu pe spatele meu. Dar am descoperit că vorbind despre asta și împărtășind experiențele prin care am trecut mă ajută să pot trece peste”, a conchis acesta.

Charlie s-a mutat înapoi în Marea Britanie în 2016, iar acum susține discursuri motivaționale, dar recunoaște că, uneori, încă se luptă cu valoarea emoțională pe care o poartă data de 11 septembrie.

"The Dust Lady", femeia acoperită de praf toxic în timpul atacurilor de la 11 septembrie

Una dintre cele mai dureroase imagini din timpul atacurilor teroriste de la 11 septembrie 2001 le provoacă și în prezent fiori oamenilor din lumea întreagă. ”The Dust Lady” așa cum a fost numită Marcy Borders a fost pozată plină de praf toxic, cenușă și fum după prăbușirea turnurilor. Nu a murit imediat în acea zi fatidică, ci de cancer în 2015. 

Tocmai începuse să lucreze la Bank of America, la etajul 81 al turnului de nord de la World Trade Center în ziua atacurilor teroriste. A fugit în stradă în ciuda sfaturilor managerului ei, chiar înainte ca turnul să se prăbușească. „Nu aveam idee ce se întâmplă. La modul în care clădirea se zdruncina, nu puteam să stau acolo.”

Marcy Borders: "Îmi spuneam doar că nu vreau să mor"

Femeia s-a adăpostit inițial pe o scară aglomerată unde a fost acoperită de un nor de fum și praf. „De fiecare dată când trăgeam aer, mi se umplea gura, mă sufocam. Nu-mi puteam vedea mâna în fața mea. Îmi spuneam doar că nu vreau să mor.”

În cele din urmă a fost ajutată să coboare de o altă persoană și a ajuns într-o clădire vecină. Fotograful Stan Honda de la Agence France-Presse, care se plimba pe străzi în acea zi, a fost cel care a captat momentul cunoscut americanilor sub numele de „Dust Lady”.

La două decenii după prăbușirea turnurilor gemene, americanii continuă să sufere de boli care pot fi legate de atacuri, relatează AP. În prezent peste 111.000 de persoane sunt înscrise în World Trade Center Health Program, care oferă asistență medicală gratuită persoanelor cu probleme de sănătate care ar fi putut fi provocate de praful de după atentate. Numărul persoanelor care au murit din cauza unor boli cauzate de atentatele de la 11 septembrie 2001 a depăşit numărul morţilor din ziua atacurilor teroriste, arată un raport al unui alt fond de indemnizații (September 11th Victim Compensation Fund). Peste 67.000 de cereri de indemnizaţie au fost depuse în 2011, de către persoane care se aflau în apropierea locului în care au avut loc atentatele şi care au dezvoltat ulterior patologii.

Băiatul a cărui naştere i-a salvat viaţa unchiului său, în ziua atentatelor

Shrivastava a fost unul dintre cei aproximativ 13.000 de copii născuți în Statele Unite în aceeași zi când teroriştii Al-Qaeda au prăbușit două avioane în turnurile gemene, ucigând aproape 3.000 de oameni. În pofida dezstrului şi a terorii care împânzea New York-ul, Jaya Ghosh aducea pe lume un băieţel sănătos, a cărei naştere avea să-i salveze viaţa unchiului său. Mama sa, Jaya, mărturiseşte că fiul ei trebuia să se nască între 21 şi 22 septembrie, dar cumva „decisese să apară mai repede”.

Turnul de Sud căzuse cu șase minute mai devreme și Turnul de Nord avea să se prăbuşească în mai puţin de o oră. În sala de așteptare a spitalului stăteau tatăl său, Ashish, și fratele lui, Manish, lipiți de televizor. Unchiul său care lucra la World Trade Center lipsise de la muncă în acea zi pentru a merge la spital. Privea cu groază cum turnul care găzduia biroul său se prăbușea într-o grămadă de resturi și cenușă toxică. Din impuls, luase o decizie în ultimul moment de a anula o ședință în dimineața aceea pentru a fi alături de familie.

"Suntem legați de soartă. Suntem foarte apropiați", spune Shrivastava despre unchiul său.

Românul care se afla la etajul 14 când turnul a fost lovit

Nicu Benesh este specialist IT şi se afla în World Trade Center în ziua în care avea să se producă evenimentul ce a schimbat nu doar Statele Unite, ci întreaga lume. Se stabilise în SUA în 1996, iar în 2001, lucra la o firmă care tocmai îşi mutase sediul în fatidica locaţie. Cu puţin timp înainte de producerea atentatelor, românul se afla la etajul 14, fiind chiar în prima lui zi de lucru de după concediul petrecut în România. 

Benesh s-a aşezat liniştit la birou şi îşi vedea de lucru când a simţit două şocuri puternice, la interval scurt de timp. A crezut iniţial că este vorba despre un cutremur. Panica deja se instalase. S-a îndreptat către fereastra biroului său şi a văzut turnul lovit din care cădeau bucăţi. În câteva secunde s-a îndreptat s-a ridicat pentru a se îndrepta spre scări şi şi-a convins şi colegii să coboare din clădire.

Ieşind din clădirea lovită de avionul deturnat, românul a povestit cum vedea bucăţi din turn căzând sau chiar oameni care se aruncau de la ferestre, dorind parcă să scape mai repede din teroarea şi iadul care cuprinseseră oraşul, chiar şi cu preţul vieţii. Deşi era marcat de cele văzute, românul a revenit la faţa locului chiar a doua zi, în calitate de voluntar doritor să ajute.

Ți-a plăcut acest articol?

Like
Întrebarea zilei

Credeţi că atacul Iranului asupra Israelului va escalada într-un conflict la scară largă?

Observator » Stiri externe » „Praful era atât de gros încât aproape îl puteai mesteca. Oamenii săreau din turnuri. M-am gândit că o să mor". Mărturii emoţionante ale supravieţuitorilor de la 11 septembrie