Video Analiză. De ce tace Vladimir Putin după înlăturarea lui Maduro și capturarea petrolierului rusesc

Moscova a condamnat acţiunea lui Donald Trump pe mai multe voci oficiale. Ministrul transportului a punctat că niciun stat nu are dreptul să confişte o navă înregistrată sub jurisdictia altor naţiuni. Şeful comisiei de politică externă  din Duma de stat a calificat acţiunea drept piraterie internaţională, în timp ce ministrul de externe a cerut imperios eliberarea cetăţenilor ruşi aflaţi la bordul navei.

Petrolierul numit acum Marinera, dar care îşi schimbase numele din Bella 1, se afla pe lista sancţiunilor americane încă din 2024, din timpul mandatului lui Joe Biden. Rusia n-a stat cu mâinile în sân, îşi trimisese un submarin şi mai multe nave de război pentru a proteja nava.

Chiar şi aşa, Casa Albă minimizează un posibil risc de escaladare a tensiunilor cu Rusia, iar purtătoarea de cuvânt a lui Donald Trump a transmis că nu crede că relaţiile personale dintre acesta şi Vladimir Putin vor fi afectate, mai ales că preşedintele SUA a fost cât se poate de clar că aceasta este politica administraţiei pe care o conduce, de a confisca petrolierele care operează ilicit.

Între timp, Marea Britanie a recunoscut că a ajutat de asemenea la această operaţiune din aer, a monitorizat situaţia cu aeronave de supraveghere RAF şi cu o navă de însoţire. Într-o mişcare separată, o altă navă a fost capturată în largul Caraibelor. Aceasta transporta 2 milioane de barili de petrol, nu aparţinea de un stat şi avea legături cu Venezuela.

În paralel, administraţia SUA spune că a ajuns la un acord cu Venezuela să îi livreze între 30 şi 50 milioane de barili de petrol pe care să îi folosescă aşa cum doreşte şi să îi vândă la preţul pieţei urmând să păstreze profitul. În timp ce Marco Rubio a vorbit planul pentru Caracas: ar urma să aibă trei etape stabilizare, redresare şi tranziţie.

Am analizat întreaga situaţie alături de Mihai Valentin Cernea, analist politic, specialist în Etica Războiului

Marius Pancu: Să fie un an mai liniștit, deși nu pare că a început așa. Vreau să ne uităm întâi la această acțiune în forță a administrației Trump, în Oceanul Atlantic, această capturare a unei nave care opera sub pavilion rusesc. Ce poate să genereze, la nivel de relație, SUA - Rusia? 

Mihai Valentin Cernea: Maximul de rău pe care poate să-l facă, având în vedere dinamica acestei relații în ultima perioadă, este poate să mai tărăgâneze un pic negocierile de pace, în vederea conflictului ruso-ucrainean. Dar, în esență, e destul de clar, dacă ne uităm la acțiunile Rusiei din ultimele zile, că Rusia oricum nu prea este foarte interesată de pace. Dar realitatea este că Federația Rusă nu prea are cum să răspundă la ce se întâmplă în Oceanul Atlantic. Ştim foarte bine în ce stare se află flota rusă în momentul de față. Și, dincolo de a-i scrie o scrisoare supărată sau de a-l suna pe Donald Trump să i se bată obrazul de către Vladimir Putin, mai mult, să fim sinceri, Rusia nu are ce să facă decât să obiecteze. Mai ales că această acțiune, și aici cred administrația Trump, nu este destinată Rusiei, în particular, nu este vorba, de fapt, de Rusia, ci este vorba de relațiile administrației Trump cu noua putere de la Caracas și de încercarea de a ține această putere cuminte, această nouă vicepreședintă cuminte, tocmai pentru că Statele Unite, momentan, nu vor să se implice cu trupe pe teritoriul Venezuelei și singura lor pârghie, singurul lor mecanism de, am putea spune, chiar șantaj, este, într-adevăr, accesul pe piață al petrolului venezuelan acela cât este, pentru că Venezuela, de fapt, nu se află într-o stare bună economic deloc și dacă, într-adevăr, nu reușește să își vândă singurul produs important pe piață, probabil că vor fi probleme destul de mari cu finanțarea chiar a statului în perioada următoare.

Marius Pancu: Ce v-au arătat reacțiile Moscovei de până acum, vocile care au venit de la Moscova cu privire la această capturare? Au fost ponderate? Au fost în linia la care v-ați fi așteptați?

Mihai Valentin Cernea: Au fost în linia la care m-aș fi așteptat, într-adevăr, m-așteptam să fie obiecții, m-așteptam să fie acuze de piraterie. Într-un fel sau altul, că ne place, că nu ne place, iarăși, evenimentele din ultima perioadă  sunt, cumva, pe placul propagandei ruse, pentru că știm foarte bine că un obiectiv important al propagandei ruse este să traseze o falsă echivalență morală între acțiunile Occidentului și acțiunile Rusiei. Ideea e că acțiunile Rusiei nu sunt atât de criticabile, având în vedere că și Occidentul face aceleași lucruri, și, bineînțeles, că această intervenție e destul de brutală în politica internă venezuelană și acest mod de a pune problema în care vedem foarte clar că Trump însuși, chiar dacă colegii lui din administrație tot încearcă să acopere această măsură ca o luptă împotriva traficului de droguri, ca încercarea de a bloca crearea unui narcostat care să alimenteze flagelul american legat de droguri și așa mai departe, Trump însuși constant spune că este vorba de petrol. Parcă cumva, spunea cineva, că toate teoriile conspirației despre intervențiile americane din ultimii 30 de ani au fost crezute literalmente de Trump și Trump trăiește acel vis în care nu este imperialist la modul deschis în această discuție și, din acest punct de vedere, cred că îi convine într-un sens propagandei ruse pentru că poate să-și construiască discursul în continuare, dar bineînțeles că este clar că nu avem reacții foarte dure. Însă pentru că, să fim foarte atenți, nu a vorbit Vladimir Putin până în momentul de față și nu l-am văzut pe Vladimir Putin în perioada aceasta să-l critice pe Donald Trump în mod public pentru acțiunile care au avut loc. 

Marius Pancu: Și are vreun semn? Pare să se întâmple vreo schimbare în asta sau nu? Nici nu-l va critica după acest moment? 

Mihai Valentin Cernea: Cel puțin în momentul de față, cât negocierile din dosarul ruso-ucrainean sunt deschise, nu-l poate critica. Vedem ce se va întâmpla. Într-adevăr, cum bine spuneaţi la începutul discuției noastre, o să fie un an complicat și, bineînțeles că strategia rusă se poate schimba în funcție de ce se întâmplă și pe câmpul de bătălie în Ucraina, dar și în ce se întâmplă în politica americană. Va fi într-adevăr un an cu multe, multe probleme. Vom vedea dacă planul din Venezuela merge și să nu uităm că sunt alegeri anul acesta în Statele Unite. 

Marius Pancu: Da, vreau să ajungem și la asta imediat. Pentru că tot pomeneați de candoarea asta a lui Donald Trump, care spune oriunde este întrebat că e vorba despre petrol și nimic mai mult. Faptul că eliminăm orice fel de spoială din discursul public în care să ne referim, nu știu, la necesitatea democrației, la necesitatea de a aduce drepturile omului în Venezuela, la necesitatea de a face traiul mai tolerabil pentru venezueleni, faptul că nici măcar nu se mai sinchisește liderul celei mai mari puteri al lumii să încerce acest simulacru de a picta operațiunea în culorile democratice, ce înseamnă pentru relațiile internaționale și ce înseamnă pentru ascendentul Statelor Unite de a mai trasa aliaților și dușmanilor diferite directive?

Mihai Valentin Cernea: Numai semne greșite. Să înțelegem foarte clar ce se întâmplă, pentru că mulți spun că nu este nimic nou în comportamentul Statelor Unite în America de Sud și într-adevăr invocă tot felul de intervenții avute de-a lungul istoriei de Statelor Unite în Emisfera Vestică și iată că aceasta este încă una dintre aceste intervenții. Drept urmare, ce este nou, ce s-a întâmplat cu adevărat nou în acțiunile de Statelor Unite? Cam așa este formulată această obiecție. Ei bine, analogia care îmi vine în minte este într-o persoană, un pieton care trece pe culoarea de semafor roșu, știind că face ceva greșit și încercând să justifice acțiunea, spunând că nu sunt destule mașini care să-l pună în pericol sau ceva de felul acesta și un pieton care trece pe culoarea roșu spunând că regulile de circulație nu există și nu se aplică.  Acum nu cred că ne dorim să trăim într-o lume în care nu există reguli de circulație,  chiar dacă le mai încălcăm din când în când, pentru că regulile de circulație sunt cele care asigură o anumită siguranță în trafic. La fel funcționează lucrurile și dacă ne gândim la noua atitudine a Statelor Unite, sau cel puțin a acestor oameni care momentan ocupă Casă Albă, cu privire la legea internațională. Îl auzeam pe Stephen Miller spunând că ei sunt o superputere și pot să acționeze exact cum vor ei, când vor ei, tipul acesta de retorică este într-adevăr foarte periculos, pentru că Statele Unite însăși afirmă că legea internațională, pe care în bună măsură Statele Unite au construit-o și au susținut-o în ultimii ani, nu există, este imaginară. Și, într-adevăr, asta duce din nou la o degradare a ordinii internaționale și la un risc crescut de conflicte pe parcursul, pe întreaga noastră planetă, în perioada care urmează, pentru că, evident că, vor exista și alte țări care se vor uita la această retorică și o vor prelua, bineînțeles în beneficiu propriilor interese și în beneficiu propriilor atenție încălăcări ale legii internaționale. Și, da, e foarte important ca state mici, ca România, de exemplu, să înțeleagă că chiar și acea spoială de care vorbeați ajunge să descurajeze unele conflicte și este în interesul țărilor mici și mijlocii care nu au capacitățile de descurajare pe care le-au Statele Unite, Federația Rusă sau Republica Populară Chineză și care trebuie să tragă de această, da, ficțiune a legii internaționale pentru a menține un glob stabil care să asigură prosperitate economică și, bineînțeles, pace.

Marius Pancu: Bun, și atunci, cum se va circula în partea noastră de lume, că-l tot auzeam, apropo, de Stephen Miller și alți oficiali din administrația MAGA, vorbind aici e partea noastră de lume, aici e emisfera noastră, și atunci vă întreb în partea noastră de lume, asta cu România, cum se va circula, ca să preiau metafora folosită de dumneavoastră, sub auspiciile acestei doctrine "Donroe"? 

Mihai Valentin Cernea: În primul rând este clar că ideea de doctrină "Donroe" nici măcar nu este serioasă. Eu mă îndoiesc că există un plan foarte, foarte serios la Casa Albă cu privire la Venezuela. Administrații mai competente decât administrația Trump au pornit intervenții militare fără să aibă un plan foarte bine controlat pentru a doua zi, și aici mă refer la Irak 2003. Nici în cazul de față nu pare că e un plan foarte, foarte optimist despre ce urmează să se întâmple în Venezuela. Încă nu știm exact în ce măsură s-a stabilizat situația la Caracas, și lipsa aceasta de plan. Ce vreau să spun cu această lectură este că n-ar trebui să citim nici foarte, foarte mult în acțiunile Statelor Unite ale Americii în această perioadă, pentru că administrația Trump are ea însăși niște vicii structurale. Ce am putea noi să învățăm în partea noastră de lume este să conducem o politică externă mult mai activă și mult mai dinamică.  Mă uit uneori cu jind și cu oarecare gelozie către Finlanda. De ce? Pentru că Finlanda este o țară într-o situație relativ, să spunem, analogică cu România. Este o țară care are propriile sale trăsături culturale, care o definesc de toți ceilalți vecini pe care îi are. Este o țară cu propria limbă, cu propriile tradiții, și este o țară, o democrație liberală ca și noi. Ce reușește Finlanda și noi nu reușim este ca Finlanda să-și afirme prietenia cu Statele Unite, pentru că evident că nu putem să spunem că a murit încă alianța dintre SUA și Europa și mai ales dintre statele din Estul și Centrul Europei cu SUA în momentul de față. Și nu știm exact cât va mai ține totuși această epocă MAGA din Statele Unite. Cine știe, poate damage-ul instituțional pe care îl face administrația Trump în perioada aceasta poate fi reparat într-o altă administrație la un timp care va să vie. Dar de asemenea Finlanda, pe lângă faptul că reușește să-și mențină  această prietenie cu Statele Unite, își afirmă clar valorile și interesele în spațiul public. L-am auzit pe Alexander Stubb, președintele Finlandei, explicând foarte clar acest argument simplu de ce statele mici și mijlocii sunt cointeresate în promovarea dreptului internațional ca element în infrastructura de descurajare de care aceste state au nevoie pentru a menține pacea și securitatea pe teritoriul lor.  Deci, cred, ce-mi doresc de la România în perioada care urmează este să-și afirme clar angajamentul față de legea internațională și să cultive într-adevăr toate legăturile pe care le poate cultiva cu Statele Unite. Da, este dificil, este o situație în care e greu să menții un echilibru, dar aceasta este viața într-o circulație internațională destul de anarhică, din păcate, în acest moment.

Marius Pancu: Până unde poate merge povestea cu Groenlanda și cu ce consecințe? 

Mihai Valentin Cernea: Foarte complicat de spus, pentru că în momentul de față e greu de prevăzut ce vrea administrația Trump. Am citit astăzi chiar o știre în care se spunea că Marco Rubio, într-o conversație cu congresmeni americani, îi anunța că, de fapt, toată această retorică pe tema Groenlandei este doar o tehnică de negociere, este vestitul "Art of the Deal" al lui Trump.  Problema cu această improvizație haotică, pe care o numesc, din păcate, "Arta Negocierii" americanii în momentul actual, este că normalizează o discuție pe care nu ar fi trebuit să fie normală la nivelul alianței NATO și la nivelul Uniunii Europene, când se vorbește nu-i așa, nu se exclude intervenția militară pe teritoriul Groenlandei și de formare al Regatului Danemarcei, unul dintre cei mai apropiați aliați ai Statelor Unite. Trebuie, în primul rând, subliniat că Danemarca are o tradiție într-o alianță strânsă cu Statele Unite, până într-acolo încât vecinii Danemarcei se uitau cu oarecare scepticism către Danemarca, având în vedere cât de apropiată era relația. Deci, de ce este un semn prost? Pentru că observăm că Statele Unite sunt dispuse să pună în momentul de față în discuție și cele mai vechi alianțe ale sale. Mai mult decât atât, nu este foarte clară în ce măsură ar fi legal ca Donald Trump să amenințe și să mute armata către Groenlanda, pentru că statuturile, tratatele semnate de Statele Unite sunt în legea americană, echivalent cu statute federale.  Ce înseamnă acest lucru? Că tratatele semnate de Statele Unite sunt, de fapt, obligatorii pentru executiv. Și în momentul în care Statele Unite au semnat acordul ONU, Carta ONU, cu privire la integritatea teritorială a statelor, au NATO, în care, printre prevederile NATO, se discută și modul în care trebuie să se rezolve de fiecare dată orice conflicte apar între membrii alianței. S-au gândit, bineînțeles, cei care au construit alianța NATO și la astfel de situații pentru viitor. Mai mult, Statele Unite au nu una, ci două înțelegeri cu Danemarca, din contexte diferite, în care se menționează foarte clar că Statele Unite respectă interesele economice și naționale ale Regatului Danemarcei legat de Groenlanda.  Deci, practic, Trump încalcă legi după legi în această afacere a Groenlandei și singura opțiune legală pe care o are, de fapt, este dacă Danemarca ar fi de acord să transfere, printr-o formă de vânzare, cumpărare acest teritoriu. Altă opțiune legală nu are, pentru că legea, așa cum arată în momentul de față în State, ar fi nevoie de acțiune în Congresul American ca Statele Unite să poată să se gândească serios la o intervenție militară în Groenlanda.

Marius Pancu: Chiar și cu această vânzare-cumpărare, așa cum o numiți dumneavoastră, în 2026 și, sigur, sub amenințarea acestor intervenții, sub amenințare, cu pistolul la tâmplă, ce fel de parametrii setează ea pe mai departe? O vânzare-cumpărare cu pistolul la tâmplă? 

Mihai Valentin Cernea: Pentru că ar fi o încălcare, de fapt, a esenței NATO și, de fapt, a tratatului NATO, ea amenință, bineînțeles, coeziunea alianței, ea amenință capacitatea alianței de a descuraja, existența însăși a alianței și e foarte important să înțelegem ce este NATO. NATO nu este doar un mecanism de apărare, de fapt, NATO este o organizație, o suprastructură, de fapt, internațională, menită să asigure securitatea în toată zona noastră, adică NATO, prin prezența sa militară, prin prevederile sale legale și așa mai departe, există aici pentru a asigura că nu apar conflicte și între statele NATO, bineînțeles, pentru că ele sunt cointeresate reciproc în securitatea fiecărui stat.  Drept urmare, bineînțeles, că este o retorică complet iresponsabilă care pune la îndoială, repet, infrastructura care a menținut pacea în Estul și Centrul Europei după căderea Uniunii Sovietice. A fost o necesitate, de fapt, extinderea NATO atunci pentru a se asigura că ce s-a întâmplat în Iugoslavia nu se replică, de exemplu, între Ungaria și România, între Polonia, Ungaria și Ucraina, și așa mai departe pe toate problemele, pe toate diferendele istorice, să zicem, cu privire la teritorii care au loc între aceste țări. Acest lucru a fost asigurat de NATO. Fără NATO, bineînțeles, că se pot deschide tot felul de dosare care se arunce în aer Europa.

Înapoi la Homepage

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰