România îşi pierde satele de poveste, cuibărite pe dealuri, cu case bătrâneşti cu cerdac şi căpiţe de fân în curţi
România îşi pierde satele de poveste, cuibărite pe dealuri, cu case bătrâneşti cu cerdac şi căpiţe de fân în curţi. Rămaşi singuri, bătrânii au lăsat în urmă locurile în care au crescut şi s-au îndreptat spre zone în care îşi pot duce traiul mai uşor. În urma lor, au rămas localităţi fantomă, de care până şi edilii comunelor au uitat.
România îşi pierde satele de poveste, cuibărite pe dealuri, cu case bătrâneşti cu cerdac şi căpiţe de fân în curţi. Rămaşi singuri, bătrânii au lăsat în urmă locurile în care au crescut şi s-au îndreptat spre zone în care îşi pot duce traiul mai uşor. În urma lor, au rămas localităţi fantomă, de care până şi edilii comunelor au uitat.
Lunca Bonţului, judeţul Cluj. Câteva case, ascunse printre buruieni, se prăbuşesc sub povara singurătăţii. Ultimii locuitori au plecat de-aici acum 30 de ani. În urma lor au rămas regrete, amintiri şi o linişte de sfârşit de lume.
La câţiva kilometri distanţă se află satul vecin, Codomarc. Sau ce a mai rămas din el. Aici, singurii locuitori sunt doi fraţi de 80 de ani şi un câine lăţos.
La 14 kilometri de Dej, între dealuri, a fost odată şi satul Peşteş, vechi de 2000 de ani. Acum, acolo nu mai e nimeni.
România rurală moare odată cu bătrânii care se sting şi cu tinerii care pleacă la oraş sau chiar în afara graniţelor. Au rămas în urmă 107 localităţi cu zero locuitori, multe în zone de poveste, unde s-ar putea face turism, dacă ar exista strategii, infrastructură şi voinţă. Fără ele şi cu un exod la care doar sirienii ne mai întrec, populaţia din România a ajuns la cel mai scăzut nivel din ultimii 50 de ani.
Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰