Video Analiză: În ce emisferă de influență se află România și care sunt "șansele" ca Trump să anexeze Groenlanda
Dictatorul venezuelean Nicolas Maduro s-a aflat doar o jumătate de oră în faţa unui judecător din New York, pentru a fi pus la curent cu acuzaţiile pentru care este judecat în SUA. Acesta este acuzat de narcoterorism, conspiraţie pentru importul de cocaină, posesie de arme automate şi dispozitive distructive, dar şi de conspiraţie pentru posesia de arme automate şi dispozitive distructive. Pentru fiecare dintre acuzaţii, Nicolas Maduro ar putea fi condamnat la 10 ani de închisoare, dar - la fel de bine - ar putea primi pedeapsa capitală. În faţa judecătorului, Maduro - care a repetat de cateva ori că este prizonier de război şi că e în continuare preşedintele Venezuelei - s-a declarat nevinovat, la fel şi soţia sa, extrasa din locuinţa conjugală alături de Maduro.
Dictatorul din Venezuela va apărea, din nou, în faţa instanţei pe 17 martie. Până atunci, are timp să-şi angajeze propriul avocat, pe lângă cel din oficiu pus la dispoziţie de americani. Deocamdată guvernul elveţian i-a îngheţat toate activele, pentru a preveni scurgeri de capital. Aceeaşi decizie a fost luată şi în cazul soţiei lui Maduro, dar şi a altor persoane din anturajul cuplului.
Între timp, în Venezuela, fosta vice a lui Maduro, Delcy Rodriguez a fost învestită în funcţia de preşedintă - chiar de fratele său - numit anterior preşedinte al Adunării Naţionale. Delcy Rodriguez era şi ministra petrolului sub conducerea lui Maduro, iar Donald Trump reiterează fără perdea din weekend încoace că miza intervenţiei a fost petrolul venezuelean şi o retribuţie pentru faptul că industria petrolieră a fost naţionalizată în ţara din America Latină, deşi companii americane erau angajate în exploatarea acestei resurse.
Chevron încă are un contract în desfăşurare şi producea un sfert din totalul Venezuelei de 1 milion de barili pe zi, ce-i drept unul mult diminuat faţă de potenţialul istoric care în zilele de vârf ajungea la 3 milioane de barili.
Una peste alta, Delcy Rodriguez este o faţă a regimului care după câteva declaraţii incendiare la adresa americanilor în weekend, a revenit la sentimente mai bune şi în faţa ameninţărilor directe ale preşedinteleui american făcute într-un inteviu pentru The Atlantic că va avea o soartă chiar mai aprigă decât şeful său Maduro, s-a arătat dispusă la concesii.
Donald Trump şi Marco Rubio o preferă pe aceasta în detrimentul Corinei Machado - lidera opozitiei din exil care a şi galvanizat mişcarea de contestare puternică a lui Maduro din ultimii ani - dar şi celui pe care chiar Statele Unite l-au recunoscut drept câştigator de drept al alegerilor din 2024 din Venezuela, Edmundo Gonzalez.
Corina Machado e şi laureată de anul aceasta a premiului Nobel pentru Pace, ceea ce l-a iritat oricum pe Donald Trump, relatează Washington Post. Dar era, cel puţin până acum, prietena lui Marco Rubio, agentul ideologic din administraţia Trump, interesat mai puţin de petrol şi mai mult de regim, cel care a influenţat major politica pe America Latină şi o conduce acum spre următoarea piesa de domino şi anume ambiţia sa de cand a început să facă politica mare la Washington: Cuba.
Donald Trump a dat deja semne că nu se va limita la operaţiunea specială din Venezuela, în care a avut nevoie de mai puţin de 2 ore şi jumătate pentru a distruge obiective militare şi a extrage cuplul prezidenţial. Preşedintele Statelor Unite ameninţă că va organiza acţiuni similare şi în Columbia, dar şi în Cuba, deşi susţine că aşteaptă întâi ca regimul să cadă de la sine.
Autorităţile din Havana au început să realizeze ce înseamnă o operaţiune specială ordonată de liderul de la Casa Albă. 32 de cubanezi aflaţi în serviciul de securitate al lui Nicolas Maduro şi-au pierdut viaţa în acţiunea Delta Force. Preşedintele venezuelean apela la gărzi pretroriene din ţara prietenă tocmai pentru că nu avea încredere în proprii cetăţeni.
Încurajat de succesul din Venezuela, Donald Trump şi-a exprimat din nou dorinţa de a obţine Groenlanda şi setează un termen limită pentru asta: 20 de zile. Însă, potrivit şefului diplomaţiei germane - în caz de nevoie, protecţia insulei va fi discutată în cadrul NATO.
Premierul Groenlandei i-a transmis un mesaj şi mai ferm preşedintelui american. Într-un mesaj postat pe reţelele sociale, acesta i-a spus să înceteze cu presiunile, insinuările şi fanteziile de anexare. Iar premiera daneză trage concluzia sumbră: dacă Trump invadează Groenlanda NATO e terminat.
Am analizat întreaga situaţie alături de Oana Popescu, directoarea Centrului GlobalFocus
Marius Pancu: E prima ediție a Observatorului de Noapte din acest an. Nu începem foarte liniștit, se vede treaba. Am avut un weekend la care nu s-ar fi așteptat nimeni, tocmai de aceea o să vă rog întâi să ne ajutați să definim parametrii momentului istoric în care ne aflăm acum.
Oana Popescu: Cred că acest moment este ilustrativ pentru cum o să fie și restul anului și într-adevăr pentru această perioadă. Vedem în momentul de față, și asta apropo și de discuțiile intense din zilele astea, ce se întâmplă cu dreptul internațional. Mai există? Nu mai există? Mai e relevant?
Revenim la o politică a marilor puteri. Aș spune că perioada pe care o traversăm este definită de tensiunea continuă între un drept internațional și o ordine bazată pe reguli care n-au devenit irelevante, n-au murit, nu au dispărut, însă sunt supuse unui asalt, să spunem, din partea acestui nou tip de "realpolitik", de geopolitică bazată pe putere, pe sfere de influență, pe interese asumate clar și fără pic de ipocrizie, neîmbrăcate în haina valorilor sau principiilor, ci asumate, recunoscute, efectiv, ca fiind interese naționale, și lucrurile vor arăta așa pentru o bună perioadă. Nu înseamnă că din momentul acesta tot ce înseamnă tratate internaționale, alianțe, organizații, și-au pierdut relevanța, absolut deloc. Și până la urmă, haideți să ne gândim că există un motiv pentru care, de pildă, Donald Trump nu l-ar fi răpit la fel pe Emmanuel Macron sau pe Cancelarul Merz, pentru că n-ar fi putut să justifice la fel de ușor acest lucru. Chiar dacă SUA ar fi avut niște interese naționale vis-a-vis de Franța sau Germania, nu i-ar fi fost la fel de ușor să justifice intervenția prin faptul că Maduro, iată, este un conducător nerecunoscut de majoritatea statelor occidentale, democratice, este într-adevăr implicat în activități infracționale cel mai probabil. Deci rămâne o parte din ce am cunoscut până acum ca ordine bazată pe reguli, dar ea vine din ce în ce mai mult în combinație și nu vom vedea o...
Marius Pancu: O secundă vă întrerup pentru claritate. Dincolo de argumentul moral că era sau nu un regim bun, a fost o intervenție care se încadrează 100% în afara dreptului internațional?
Oana Popescu: Greu de răspuns la asta. Da, dacă ne uităm la asta prin prisma încălcării suveranității și integrității teritoriale ale unui stat, fără mandat de la ONU sau o altă organizație internațională abilitată să ofere un mandat în sensul ăsta și fără a putea oferi justificarea așa numitului R2P, Responsibility to Protect, responsabilitatea de a proteja cetățenii unei țări de un rău iminent pe care îl pot face conducătorii lor, de exemplu un genocid sau crime împotriva umanității. Deci din punctul ăsta de vedere ne aflăm în afara dreptului internațional. Pe de altă parte se poate ridica argumentul că alegerile din Venezuela au fost de fapt câștigate de oponentul lui Maduro, că Maduro nu este, și asta și spune Trump, în esență nu este președintele unei țări. Este un infractor oarecare care și-a arogat această poziție pe nemeritate. Deci, ei au întreprins o incursiune, la fel cum au întreprins, să zicem, americanii în Pakistan pentru a-l omorî pe Bin Laden. Și la momentul ăla, să ne amintim, pakistanezii au protestat vehement împotriva faptului că nu au fost anunțați, nu li s-a cerut permisiunea și totuși operația s-a desfășurat pe teritoriul lor.
Marius Pancu: Dar aici e o operație asta de relativizare, că mergem dintr-una în alta, nu era neapărat subiectul discuției, dar tot ați amintit de anularea alegerilor. Ați văzut că deja retorica în partea populist-extremistă de la noi din țară e: atunci vor interveni și la noi, pentru că nu-i așa și la noi, conform acestei bucăți a societății au fost alegeri fraudate. Care-i diferența?
"Maduro nu este egal cu Zelenski sau cu Nicușor Dan"
Oana Popescu: Tocmai de-aia spun că, deși în mod evident, Statele Unite nu au în momentul de față o politică și n-au întreprins această acțiune în numele democratizării, de exemplu, unor state sau a impunerii cu forța democrației sau a restaurării democrației acolo unde ea a fost atacată. Totuși, rămân valabile aceste argumente potrivit cărora Maduro nu este egal cu Zelenski, nu este egal cu Nicușor Dan, nu la fel poți să intri pur și simplu discreționat pe teritoriul oricărui stat și să întreprinzi orice vrei, fără o justificare. Iată că în cazul Venezuela putem să avem o dezbatere, putem să avem argumente destul de solide de ambele părți, în timp ce, dacă vorbim de România, nu putem să facem același lucru, nu avem niște alegeri care să fie în aceeași situație ca cele din Venezuela și un conducător ilegitim. La fel nu puteam să fim în aceeași situație dacă Rusia s-ar decide să-l răpească pe Zelenski, pentru că s-a vorbit și despre varianta asta. Deci lucrurile sunt diferite, de-aia dreptul internațional cunoaște și cazuri sui generis care nu pot fi extrapolate la toate categoriile posibile.
Marius Pancu: Acum, uitându-mă puțin la situația concretă din Venezuela, de ce Donald Trump preferă drept conducător interimar o figură a regimului și nu figurile opoziției, nu o figură pe care Statele Unite au decretat-o drept câștigătoare de drept a alegerilor din 2024? Mă refer la președintele ales, așa cum ar trebui să-l numim, Edmundo González.
Oana Popescu: Cred că încă trebuie să mai treacă niște zile ca să înțelegem totalitatea motivelor, dar este foarte limpede în momentul de față că nu s-a urmărit o schimbare de regim. Dacă s-ar fi urmărit o schimbare de regim, ca la manual să spunem, nu ar fi fost absolut deloc suficient să fie decapitat liderul. Un stat al cărui lider este incapacitat, sub o formă oarecare, imediat are posibilitatea să vadă funcțiile acestuia preluate de către adjuncți, cum s-a și întâmplat în momentul de față. Cât timp statul este în continuare în control asupra instrumentelor de forță, armata nu a trecut de partea Statelor Unite, nu a fost cooptată de Statele Unite, eșalonul de vârf al conducerii venezuelene nu a fost cel puțin în mod vizibil cooptat de Washington, atunci nu putem să vorbim despre o schimbare de regim.
Statele Unite au avut un interes specific față de înlăturarea lui Maduro și probabil, dacă e să coroborăm ce spune Donald Trump, consideră că asta este necesar pentru a putea să controleze de facto politicile Venezuelei. Și putem să presupunem că în momentul de față ori a existat o negociere anterioară cu adjuncții, cu locotenenții lui Maduro, ca aceștia să preia puterea în urma acestei înlăturări a liderului, ori în urma înlăturării liderului, Donald Trump își păstrează toate opțiunile, prima fiind și cea mai simplă de altfel, tocmai pentru că nu se urmărește în mod evident o schimbare de regim și se urmărește ca lucrurile să fie cât mai simple pentru SUA. Se poartă negocieri cu adjuncții lui Maduro într-un mod cât se poate de tranzacțional, astea sunt condițiile SUA, asta este ce ne interesează de la Venezuela, acces pentru companiile americane în sectorul petrolier, etc. Probabil că influență scăzută a Rusiei, Chinei, Iranului acolo. Sunteți sau nu de acord să îndepliniți aceste condiții? Dacă da, puteți să rămâneți liniștiți pe loc, nu ne interesează mai mult de atât. E posibil că dacă aceste negocieri eșuează cu actuala garnitură la conducere, să se mute și către varianta a doua Gonzalez. Deocamdată putem doar specula, dar cred că este deja limpede faptul că în niciun caz nu seamănă cu intervențiile din Irak, din Afganistan, nu se urmărește o transformare a politicii țării, o democratizare, niște transformări fundamentale în zona eșicherului politic, ci strict care este varianta cea mai low cost prin care Statele Unite pot să-și atingă obiectivele economice și politice.
Marius Pancu: Ce semnal transmită operațiunea asta rivalilor SUA? Și mă refer în special la China, de ce să nu numim cu subiect și predicat, și ce opțiuni are Beijingul de răspuns?
Oana Popescu: Aș zice că e o veste bună și una proastă în acest sens. Vestea proastă este că, firește, acesta poate fi folosit de precedent de către China sau de Rusia. China poate să vadă în asta o acțiune discreționară a Statele Unite în așa-numita sferă nemijlocită de influență din Americi. Poate să considere că va avea deci o justificare mai simplă dacă va dori să întreprindă acțiuni agresive similare vis-a-vis de Taiwan. Deci, pe de-o parte, asta, să zicem, este partea de precedent periculos.
"SUA au transmis Rusiei și Chinei: Sigur vreți să jucați jocul ăsta?"
Marius Pancu: Până la urmă ne putem întreba, la același nivel retoric, "what about?" de ce n-ar răpi China preşedintele ales al Taiwanului sub aceeași justificare?
Oana Popescu: Da, sau de ce n-ar întreprinde acțiuni similar de, să spunem așa, în disprețul total al normelor internaționale, spunând apoi senin, dar am avut interese legitime și aici sunt sigură că mai pot ei să pună pe linia punctată multe alte justificări. Pe de altă parte, vestea bună este că Statele Unite au semnalat cumva, și aici prin contrast față de comportamentul de până acum, că ce nu vor face de acum înainte va fi să continue să se agațe de o ordine internațională bazată pe reguli care este încălcată constant de puterile revizioniste. Sigur că asta șubrezește fundația pe care lumea occidentală și-a construit chiar relațiile transatlantice și alianțele. Însă pe de altă parte semnalează Chinei, Rusiei și altora ceva de genul, da, vreți să jucați jocul ăsta, iată cum putem noi să jucăm jocul ăsta și Statele Unite au semnalat o capacitate militară, o disponibilitate de acțiune și de folosire a forței atunci când au interese asumate pe care nimeni altcineva la momentul ăsta, nici măcar China, nu le are.
Și atunci, în același timp în care China s-ar putea să se simtă motivată să acționeze similar, în același timp se va gândi de două ori dacă acea acțiune vine în contradicţie cu interesele SUA. Și cumva pentru Europa cred că ar trebui să fie într-un fel îmbucurător, deși ne e greu să o spunem în această paradigma a forței, că există totuși cineva care în continuare e mai degrabă partea unei relații privilegiate cu noi decât să ne fie inamic sau să fie un actor neutru, care este atât dispus cât și capabil să folosească acea forță cu care ne tot amenință China sau Rusia. Și asta este o descurajare pentru puterile revizioniste. Sigur că se pune întrebarea fundamentală dacă Statele Unite vor avea aceeași disponibilitate de a acționa atunci când interesele noastre vor fi amenințate. Pentru că, repet, condiția de bază, Statele Unite fac asta atunci când interesele lor sunt amenințate.
Ce înseamnă pentru România "emisfera noastră" din discursul americanilor?
Marius Pancu: Mai ales în partea de Est, pentru că de două zile urmăresc în toate postările rețelelor oficiale dinspre Washington, Departament de Stat, Marco Rubio, Donald Trump, se vorbește despre emisfera noastră. Noi trăim aici, alții n-au voie aici, în emisfera noastră. Nu știu, restul, noi de cine aparținem? România de cine aparține? În ce emisferă e? A cui sferă de interes?
Oana Popescu: Sigur că nu este aceeași emisferă vestică pe care o invocă Statele Unite, mai ales atunci când vorbim despre reeșapata doctrină Monroe. Însă cred că de multe ori este simplist înțeleasă doctrina Monroe. Ea nu se mai referă în niciun caz în zilele noastre doar la faptul că Statele Unite vor să aibă dreptul de acțiune nemijlocită și de control asupra Americilor. Și nici nu este o postură defensivă sau izolaționistă care vrea doar să împiedice eventuale agresiuni asupra Statelor Unite. În momentul în care SUA, zic, emisfera vestică, se referă și la Indo-Pacific, se referă la contracararea influenței Chinei. Și nu îi interesează influența Chinei doar în cele două Americi, îi interesează influența Chinei la nivel global. Să nu uităm că s-a vorbit mulți zilele astea ce se întâmplă dacă urmează Cuba, dar și ce se întâmplă dacă urmează Iran, de exemplu. Iranul sigur, sigur nu este în emisfera vestică undeva pe lângă Statele Unite. Însă Statele Unite au lovit în Venezuela, sigur că este vecinul lor imediat, dar în același timp este cumva avantpostul influenței ruso-chinezo-iraniene în acea regiune. Și eu cred că vom vedea în anii care vin că această doctrină Monroe este în mod egal menită să limiteze influența Chinei și dacă limitezi influența Chinei, o limitezi la nivel global și alungarea ei din Venezuela are un impact asupra poziției Chinei la nivel global. Nu doar în zona dintre Pacific și Atlantic.
Ce va face Trump cu Groenlanda
Marius Pancu: Mai avem un minut la dispoziție. Groenlanda apare din nou pe lista subiectelor preferate ale lui Donald Trump. Ce poate face Europa pentru descurajare? Mi-e și greu să o spun. Cum poate să răspundă la așa ceva?
Oana Popescu: Cred că abia acolo este cartea cu adevărat importantă pentru că dacă în alte cazuri mai putem să găsim justificări în ce privește Groenlanda, într-adevăr asta ar pune capac deteriorării relației transatlantice și n-ar putea să fie justificată în niciun fel. Europa trebuie să continue să facă foarte limpede pentru Statele Unite că așa ceva ar fi complet inacceptabil, că ar produce efecte care ar fi în detrimentul intereselor Washington-ului, pentru că Washington-ul are nevoie de Europa la fel de mult pe cât Europa are nevoie de Washington. Și pentru asta trebuie să și continuăm să ne echipăm astfel în mod cât se poate de pragmatic să putem să ne susținem această "amenințare" și cu mijloace cât se poate de concrete, pentru că altfel e limpede că la nivelul principiilor pur și simplu nu va fi un argument suficient.
Marius Pancu: Predicția dumneavoastră, sigur, "educated guess", văzând comportamentul lui Trump de la amenințare la acțiune, e că va face ceva în privința Groenlandei? Sau e doar retorică?
Oana Popescu: Nu acum, nu în viitorul foarte apropiat. Cred că mai degrabă ar putea să fie satisfăcut dacă Europa prin Groenlanda și Danemarca își va consolida și mai mult capacitățile de descurajare a Chinei în spațiul Arctic.
Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰
